Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 27/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 27
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE I - -
GREFIER - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 23 octombrie 2007 dată în dosarul nr. 319/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cauzei de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingerea plângerii formulate de petentul și de menține a soluției dată în dosarul nr. 319/P/2007 ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra plângerii penale de față;
La data de 16 ianuarie 2008, sub numărul de mai sus s-a înregistrat la instanță plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 23 octombrie 2007 dată în dosarul nr. 319/P/2007 al Procurorului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 271 alin. 2, art. 289, art. 291
Cod penal și, respectiv, art. 220 alin. 1 Cod penal, precum și a rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 1081/II/21/2007 din 21 decembrie 2007, prin care a fost respingă plângerea formulată de petent împotriva soluției menționate.
Din plângerea formulată și concluziile scrise se desprinde ca motiv principal de nemulțumire al petentului, deosebit de dizertațiile filosofice cu privire la drept și morală, faptul că infracțiunile reclamate au fost dovedite pe deplin cu actele depuse în dosar, soluția procurorilor fiind în contradicție cu dovezile administrate.
Precizează petentul că rezoluția procurorului conține o gravă confuzie, în sensul că deși fondul problemei îl constituie un spațiu locativ, procurorul menționează în rezoluție suprafața unui apartament cumpărat de soții în totalitatea sa și nu doar suprafața efectiv cumpărată de aceștia, ceea ce atrage nulitatea rezoluției procurorului.
O altă cauză de nulitate absolută rezoluției procurorului o constituie împrejurarea că aceasta este datată 28 februarie 2007, deși plângerea formulată a fost înregistrată la 23 martie 2007.
Precizează petentul că executorul judecătoresc a modificat data la care trebuia dispusă evacuarea numiților și din imobilul său, din 8 iulie 2005, când a rămas definitivă hotărârea de evacuare la data de 6 ianuarie 2006, ceea ce a determinat reducerea perioadei legale de plată a daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în neexecutarea obligațiilor.
Solicită desființarea rezoluțiilor atacate și începerea urmăririi penale față de persoanele cercetate întrucât faptele reclamate sunt pe deplin dovedite.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10213/23 iunie 1999 a judecătoriei Iașia fost stabilit dreptul de proprietate al numiților, și asupra unui imobil situat în I,-.
La data de 12 aprilie 2001, proprietarii au vândut lui un apartament din imobilul menționat, situat la etajul 1 al imobilului, cu o suprafață de 385,88 iar prin același contract și-au asumat obligația de a vinde la data la care nu vor mai face obiectul unui litigiu și alte două încăperi din imobilul care la acel moment erau ocupate de chiriașul notate cu 12 și cu 5 pe schița de plan aferentă contractului, prețul primit incluzând și valoarea acestor încăperi.
La data de 18 septembrie 2002 a fost evacuat din imobil, după care a ocupat o parte din spațiul locativ pe care acesta îl folosise, ceea ce a dat naștere la un litigiu între părți, întrucât a susținut că făptuitorii au ocupat o suprafață mai mare decât cea convenită în contract.
În aceste împrejurări, în cursul anului 2003 i-a chemat în judecată pe și iar prin sentința civilă nr. 595/24 ianuarie 2005 a judecătoriei Iași acțiunea sa a fost admisă în parte, instanța dispunând evacuarea părților din încăperile situate la parterul imobilului, notate cu 3 și 4 în schița de plan și obligarea acestora la daune cominatorii de 50.000 ROL pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Totodată, instanța a stabilit c hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru încăperile numerotate pe schiță cu nr. 5 și 12.
Conform certificatului eliberat la 8mai 2006 de către Judecătoria Iași, sentința civilă nr. 595/24 ianuarie 2005 a aceleași instanțe a rămas definitivă prin respingerea apelului și a recursului prin decizia civilă 408/8 iulie 2005 a Curții de APEL IAȘI și, respectiv, prin decizia civilă nr. 8/6 ianuarie 2006 a Curții de APEL IAȘI.
La data de 21 iunie 2006 a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc - - punerea în executare a sentinței civile nr. 595/24 ianuarie 2005 a judecătoriei Iași, iar după încuviințarea executării și comunicării somațiilor s-a stabilit termen de executare la 13 iulie 2006, solicitându-se prezența expertului tehnic, care întocmise schița de plan aferentă contractului încheiat la data de 12 aprilie 2001.
La data de 13 iulie 2006, executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de constatare - impediment în cuprinsul căruia a arătat că punerea în executare a titlului este imposibilă întrucât suprafețele constatate faptic diferă de cele menționate în schiță, accesul la încăperea numerotată cu 3 se realizează prin proprietatea lui, iar încăperea notată cu 4 este reprezentată de spațiul aflat sub scara interioară a aceleiași proprietăți, accesul realizându-se din încăperea notată cu 5, atribuită lui.
Prin același proces penal a fost stabilit cuantumul daunelor cominatorii, avându-se în vedere ca dată a rămânerii irevocabile a hotărârii 6 ianuarie 2006.
La data de 21 iulie 2006 a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc restituirea titlului executoriu, arătând că a renunțat la executarea silită.
Ulterior, persoana care a făcut sesizarea a formulat contestație la executare, arătând că în mod greșit a fost stabilită data rămânerii definitive sentinței civile nr. 595/24 ianuarie 2005 a judecătoriei Iași, care este de fapt 8 iulie 2005, iar refuzul de a aduce la îndeplinire dispoziția de evacuare este nejustificat, diferențele de suprafețe fiind determinate de lucrările de reamenajare a spațiului realizate de către și.
Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 10213/27 septembrie 2006 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia civilă nr. 1910/11 decembrie 2006 a Tribunalului Iași.
Expertul tehnic, care a întocmit schița de plan avută în vedere la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare și la pronunțarea sentinței civile nr. 595/24 ianuarie 2005 a judecătoriei Iașia arătat că la momentul la care a realizat o parte din încăperile imobilului erau ocupate de către chiriașul care nu i-a permis accesul, astfel încât pentru aceste spații nu efectuat măsurători efective, ci a preluat datele din înscrisurile care i-au fost puse la dispoziție de, iar pe parcursul cercetărilor expertul a însoțit lucrătorii de poliție la imobil în vederea efectuării de măsurători asupra spațiilor în litigiu, prilej cu care s-a stabilit că spațiul numerotat pe schiță cu 5 și 4 are o suprafață de 13,41 față de 15,01 cum era menționat în schița inițială, iar accesul în spațiul numerotat cu nr. 3 se realizează printr- ușă care era blocată.
Făptuitorii au susținut că nu au ocupat niciodată spațiul numerotat pe schiță cu nr. 3, susținere confirmată de către, care locuiește în același imobil, și au depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară din concluziile căruia rezultă că schița întocmită de expertul prezintă mai multe omisiuni, iar spațiul notat cu numărul 4 este de fapt o parte inseparabilă a camerei notată cu nr. 5.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei constă, potrivit dispozițiilor art. 246 Cod penal în "fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos iar prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanei se realizează, deci, sub aspectul elementului material, fie printr- neacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, iar sub aspectul elementului subiectiv, se realizează numai cu intenție.
Infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, în forma prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal, constă în "împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință sau parte dintr-o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătorești".
Solicitat de către petentul cu punerea în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 595 din 24 ianuarie 2005 a Judecătoriei Iași, executorul judecătoresc a constatat că punerea în executare acestui titlu este imposibilă, datorită necorespondenței dintre realitatea obiectivă și consemnările din schița aferentă titlului supus executării. Ca urmare impedimentului ivit executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal în acest sens - fila 58 dosar urmărire penală, în prezența unui avocat, în care s-au consemnat cauzele ce au determinat imposibilitatea obiectivă de punere în executare a titlului solicitat.
Raportând aspectele de drept enunțate la starea de fapt expusă și împrejurările cauzei, rezultă cu evidență că faptele reclamate nu intră în sfera ilicitului penal, în sensul că prin activitatea sa, executorul judecătoresc nu a înfrânt normele dreptului penal.
Mai mult, activitatea desfășurată de executorul judecătoresc sub aspectul legii materiale privind executarea hotărârilor judecătorești, a fost cenzurată în sensul verificării și de către instanța civilă - competentă în materie, care a stabilit că impedimentele constatate la executare sunt legale și admisibile (sentința civilă nr. 10213 din 27 septembrie 2006 a judecătoriei Iași - filele 88 - 89 dosar urmărire penală).
Infracțiunea de fals intelectual constă, potrivit dispozițiilor art. 289 Cod penal, în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări".
Potrivit dispozițiilor art. 291 Cod penal infracțiunea de uz de fals constă în "folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice".
Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus evacuarea numiților și din imobilul aflat și în proprietatea petentului - sentința civilă nr. 595 din 14 ianuarie 2005 a judecătoriei Iașia stabilit acordarea daunelor cominatorii de la datarămânerii iremediabile a hotărârii.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură penală, sunt irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s- soluționat fondul cauzei. Așa fiind, este evident că hotărârea instanței de fond ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege a rămas irevocabilă la data pronunțării hotărârii instanței de recurs - respectiv 6 ianuarie 2006, decizia civilă nr. 8 a Curții de APEL IAȘI.
De altfel, aspectele reclamate au fost soluționate definitiv prin hotărârea instanței de executare, care a statuat că data de la care pârâții sunt obligați la plata daunelor cominatorii este data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 595 din 24 ianuarie 2005 și anume 6 ianuarie 2006.
Cu privire la infracțiunea de tulburare de posesie, este evident că în ceea ce privește spațiul nr. 4, ocuparea acestuia de către numiții și s-a datorat modului defectuos în care a fost întocmită schița de plan a imobilului în litigiu și care, în fapt, determinat și declanșat întreg șirul procesual al petentului.
Concluzionând, față de toate aspectele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că cercetarea efectuată de către procuror este completă în cauză fiind administrat un amplu material probator pentru stabilirea situației în fapt și în drept.
Așa fiind, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică rezoluția procurorului de caz prin care a dispus a nu se începe urmărirea penală față de persoanele cercetate, temeiurile de drept invocate având corespondent în situația de fapt reținută și probele administrate, precum și rezoluția procurorului general prin care a fost respinsă plângerea petentului.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală să respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul și să mențină, ca legale și temeinice rezoluțiile procurorilor.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul dispozițiilor art. 278 ind. 1 al. 8 lit. a respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 23.10.2007 dată în dosarul nr. 319/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 RON, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.03.2008
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu
