Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 27/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR. 27/PI/2009
Ședința publică din 04 martie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rus judecător
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare cauza penală în primă instanță privind pe petentul, domiciliat în B,-, - 21,. 2,. 2,. 18, sector 6, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, prev. de art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, lipsă fiind intimat.
Ministerul Public, este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul pe fond asupra plângerii.
Petentul susține plângerea astfel cum a fost formulată în scris.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a plângerii petentului formulată împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 125/P/2008, considerând-o legală și temeinică, arătând că în mod corect parchetul a dispus aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ-amendă petentului, întrucât s-a dovedit existența infracțiunii de violență și în consecință s-a stabilit vinovăția acestuia.
Față de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 1, reținută în sarcina învinuitului, în mod corect parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului deoarece fapta nu există nefiind probată, cât și pentru săvârșirea infracțiunii de furt între rude apropiate prev. de art. 210 alin. 1 rap. la art. 208 alin. 1 și 3 cu art. 149 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Mai arată că și rezoluția procurorului din 31.12.2008 dată în dosarul nr. 623/II.2/2008 este legală și temeinică, în mod legal fiind menținută.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin plângerea înregistrată la această instanță, petentul a solicitat admiterea acesteia, desființarea ordonanței și a rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, respectiv de Procurorul General al Curții de Apel Oradea, întrucât în mod greșit i-a fost aplicată sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON atâta vreme cât fapta de lovire reținută în sarcina lui nu există.
Din actele de la dosarul cauzei rezultă următoarele:
Prin ordonanța din 13.11.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 125/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului în baza art.10 lit. b/1 sub C.P.P. aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.180 alin.1 și 1/1 pen, aplicându-i-se o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON. S-a susținut în motivare că afirmațiile părții vătămate sunt confirmate de declarațiile martorilor, și (sora părții vătămate), motiv pentru care s-a reținut vinovăția învinuitului pentru săvârșirea în cursul lunii februarie 2008 infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra mamei sale prev. de art.180 alin.1 și 1/1 pen rap. la art.149/1 pen. În continuare s-a arătat că, dat fiind faptul că începând din luna mai 2008, învinuitul nu a mai deranjat-o pe partea vătămată, respectând dorința acesteia de a nu locui în imobilul de pe-, atunci când vine în B, s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin aceeași ordonanță, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea de amenințare deoarece fapta nu există și, de asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și pentru infracțiunea de furt între rude, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele sale constitutive, respectiv latura subiectivă, scopul însușirii pe nedrept a bunurilor casnice.
Prin rezoluția din 31.12.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 623/II.2/2008 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului împotriva soluției dată în dosarul 125/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Verificând actele procurorului atacate prin plângerea adresată Curții de Apel Oradea, instanța apreciază că acestea sunt legale și temeinice pentru motivele pe care le va expune în cele ce urmează și, prin urmare, va respinge plângerea petentului ca fiind nefondată.
În plângerea penală formulată de partea vătămată, mama învinuitului împotriva fiului ei pentru săvârșirea infracțiunii de lovirii, aceasta a arătat că, în mod repetat învinuitul o, o insultă și o amenință cu moartea dacă nu îi dă dreptul de casă ca să o poată vinde, în concret susținând că în cursul lunii februarie 2008 bătut-o pe aceasta și a sechestrat-o în casă. Totodată, în plângerea de la 30 și în declarația de la 46, partea vătămată arată că fiul acesteia a început să scoată din imobilul acesteia bunuri casnice pe care le-a transportat la o locuință proprietatea sa, situată tot în B, pe str. -.
În declarația dată de la dosar la 12, martorul, polițist de proximitate, arată că a fost la domiciliul părții vătămate, solicitat fiind de șeful poliției ca să realizeze o conciliere, întrucât s-a întâmplat ceva foarte grav. Partea vătămată era în pat și i-a arătat martorului locul unde ar fi fost lovită de învinuit în zona pieptului, martorul neobservând ceva deosebit pe corp, întrucât purta pijama, iar în zona feței a observat o vânătaie sub, în legătură cu care a afirmat că ar fi vorba despre cearcăne datorate oboselii. Martorul arată că a mai fost solicitat în repetate rânduri de învinuit să asiste la predarea unui rând de chei chei de la poartă și de la locuința mamei sale deoarece el a schimbat încuietorile, iar aceasta se plângea că nu are chei și, de asemenea, a fost de față când a fost "înmânată cartea de identitate".
Relevantă este declarația martorei, asistent medical care, la 14 dosar arată că o cunoaște pe partea vătămată de mai mult timp și a fost rugată să meargă la domiciliul acesteia pentru aop ansa. Cu această ocazie, a stat de vorbă cu fiul părții vătămate care i-a spus martorei că nu dorește ca aceasta să mai facă muncă de caritate și că mama lui are din ce să plătească. Martora a mai vizitat-o pe partea vătămată câteva zile la rând, dar a găsit de fiecare dată poarta închisă, iar soneria era nefuncțională, deși aceasta funcționase anterior. La un moment dat, i-a deschis ușa fiul părții vătămate care i-a spus că mama lui este slăbită și că stă în pat, iar lui nu-i convine că mama lui i-a făcut multe obligații față de diferite persoane, inclusiv față de martoră. În continuare se arată că învinuitul "i-a dat de înțeles că nu dorește să intre în curte și în locuință. Ulterior, după ce partea vătămată s-a reinternat în spital, a vizitat-o pe aceasta în salon, ocazie cu care aceasta i-a spus că fiul ei a lovit-o și că "a fost neagră ca baticul, dar că nu a simțit durere și a salvat-o sora ei, ". Partea vătămată și-a dezlegat baticul din cap, încercând să-i arate unde a fost lovită, dar martora nu a văzut urme care să provină de la bătaie. Martora mai arată că, ulterior s-a întâlnit cu un polițist de proximitate care i-a spus să nu o mai viziteze pe partea vătămată întrucât au dispărut cheile de la casa acesteia, iar fiul ei, respectiv învinuitul o suspectează pe aceasta.
În cauză a fost audiat și martorul la 16, factorul poștal care îi ducea părții vătămate pensia, s-a deplasat la domiciliul acesteia în data de 22.02.2008 pentru a-i înmâna pensia și, sunând la sonerie, la poartă s-a prezentat fiul acesteia care i-a răspuns că mama acestuia nu este acasă și că și-a pierdut actul de identitate.
Martora referent la B, audiată la 18 susține că a fost acasă la partea vătămată întrucât învinuitul a anunțat-o că aceasta și-a pierdut buletinul și că este bolnavă la pat. Cu acea ocazie, a văzut-o pe partea vătămată stând pe un scaun. Aceasta s-a plâns că a fiul ei a bătut-o, iar martora arată că numita era puțin vânătă la și foarte speriată, precizând că, și în poza de pe cartea de identitate, aceasta apare ca fiind puțin vânătă. Învinuitul i-a spus martorei că partea vătămată a căzut și că este nebună.
În declarația de la 69, aceeași martoră arată că a observat că, la unul din, echimoza era mai puțin pronunțată, iar la celălalt era mai evidentă.
Din declarația martorei, sora părții vătămate, audiată la 48 rezultă că, în cursul lunii februarie 2008, aceasta a fost anunțată de o vecină a părții vătămate să meargă la domiciliul acesteia din urmă deoarece solicită ajutor. Învinuitul nu a lăsat-o să intre în locuință, dar aceasta s-a deplasat în grădina vecinilor și, întrucât partea vătămată a venit la geam, a putut observa că prezenta vânătăi la față și la. Tot martora arată că are cunoștință că, din cursul lunii mai învinuitul nu a mai deranjat-o pe partea vătămată.
Învinuitul nu recunoaște fapta săvârșită, tot astfel cum nu recunoaște nici că i-ar fi spus martorei că partea vătămată este nebună și că a căzut. Recunoaște însă că, după externare, între el și mama sa au intervenit neînțelegeri determinate de influența unor persoane străine asupra acesteia și a rudelor, îndeosebi a surorii acesteia. Neînțelegerile între părți sunt mai vechi și sunt legate de chestiuni de natură patrimonială, respectiv, în timpul vieții soțului ei, învinuitul a ridicat pretenții cu privire la construcția ridicată pe terenul identificat prin CF 2993 B, deși partea vătămată arată că au fost ridicate de ea și de soțul acesteia. Ulterior, după decesul soțului acesteia în anul 2001, partea vătămată arată că învinuitul are pretenția ca aceasta să-i predea întreaga avere. Faptul că ambii părinți au fost în relații neamiabile cu învinuitul rezultă din aceea că, în testamentele redactate de părinții acestuia apare înserată precizarea că, pentru comportări nedemne, cei doi părinți înțeleg să-l exheredeze.
Față de cele prezentate mai sus, instanța constată că soluția procurorului este temeinică și legală, respectiv scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON, învinuitul săvârșind fapta de lovire sau alte violențe asupra mamei acestuia, prevăzută de art.180 alin.1 și 1/1 pen. Relevantă este în acest sens declarația martorei care a văzut-o pe partea vătămată prezentând echimoze la, la unul din vânătaia fiind mai pronunțată, și care, de asemenea, arată că partea vătămată era speriată. Și martora, sora părții vătămate susține că a văzut-o pe aceasta vânătă la cu respectiva ocazie, martoră care susține că învinuitul nu a lăsat-o să meargă la domiciliul surorii sale. De asemenea, martora, asistenta medicală arată că fiul părții vătămate nu a mai lăsat-o să o panseze pe aceasta la domiciliu, ceea ce scoate în evidență preocuparea învinuitului de a îndepărta alte persoane din preajma părții vătămate, care ar putea-o influența în sensul de a agrava relația și așa deteriorată dintre părți. Relevant este și faptul că relația dintre părți se deteriorase încă din timpul vieții tatălui învinuitului, acesta fiind motivul pentru care învinuitul a și fost exheredat.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că în cauză nu s-a probat infracțiunea de amenințare cu moartea prevăzută de art.193 alin.1 pen.
În cauză nu s-a dovedit nici infracțiunea de furt între rude, în mod corect reținându-se că nu s-a probat luarea acestor bunuri din posesia sau detenția părții vătămate și chiar dacă ar fi avut loc deposedarea acesteia de bunuri mobile aparținând gospodăriei casnice, cum acestea fac parte din succesiunea rămasă după defunctul u, succesorul acestuia în persoana fiului poate lua în posesie astfel de bunuri, putând executa acte de dispoziție respectiv de administrare de bunuri mobile și imobile, astfel de bunuri valorând acceptare tacită a succesiunii.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.278/1 al.8 lit. a va C.P.P. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței din 13.11.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 125/P/2008 și a rezoluției din 31.12.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 623/II.2/2008, pe care le va menține în totalitate.
În baza art.192 alin.2 va C.P.P. obliga petentul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 al.8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în B,-, -1, Sc.2.2.18, Sector 6, împotriva ordonanței din 13.11.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 125/P/2008 și a rezoluției din 31.12.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 623/II.2/2008, pe care le menține în totalitate.
În baza art.192 alin.2 obligă C.P.P. petentul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2009.
Judecător, Grefier,
Red./Dact.
2 ex/18.03.2009
Președinte:Claudia RusJudecători:Claudia Rus
