Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 27/2009. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

SENTINȚA PENALĂ NR. 27

Ședința publică de la 13 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

*

GREFIER - - -

***

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -

legal reprezentat de PROCUROR -

La ordine a venit pronunțarea privind plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.767/II/2/2008 din 17 octombrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din 29 ianuarie 2009, fiind consemnată în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință.

CURTEA

- deliberând -

Asupra cauzei penale de față, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- petentul, cu domiciliul legal în municipiul B,-, Sc.B,. 21, județul B și cu domiciliul ales în municipiul B,-, județul, a formulat, în conformitate cu prevederile art.278/1 Cod procedură penală, plângere împotriva rezoluției din data de 09.09.2008, dată în dosarul nr.249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, confirmată prin rezoluția nr.767/II/2 din data de 17.10.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.

În motivarea și completarea plângerii și concluziile orale s-au susținut următoarele:

Prin această rezoluție s-a reținut că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.248/1 Cod penal, dar nu poate fi începută urmărirea penală, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Concluzia vinovăției mele s-a realizat numai urmare efectuării actelor premergătoare de urmărire penală.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 09.09.2008 și rezoluția de respingere a plângerii din 17.10.2008 sunt nelegale având în vedere următoarele:

Așa cum am arătat mai sus concluzia vinovăției s-a reținut numai după întocmirea actelor premergătoare urmăririi penale, deși în această fază nu se puteau dispune concluzii cu privire la vinovăția mea și, dat fiind existența unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv aceea a prescripției, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU era obligat să lase nesoluționate aspectele care alcătuiau latura penală a infracțiunii, dar și cele care alcătuiau latura civilă a infracțiunii, urmând ca, eventual, pe cale acțiunii civile, în temeiul răspunderii delictuale, prevăzută de art. 998 Cod civil, să se poată concluziona cu privire la vinovăția sa.

Prin soluția pronunțată, aceea de reținere a vinovăției, au fost încălcate următoarele principii de drept:

- principiul privind prezumția de nevinovăție, consacrat de art.23 pct. 8
din Constituția României și art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană
Drepturilor Omului;

Potrivit acestor principii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare persoana este considerată nevinovată.

- principiul privind dreptul la un proces echitabil, prevăzută de
art.20 din Constituția României și paragraful 1, 2 și 3 din art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

Potrivit acestor dispoziții legale, orice acuzat are dreptul în special:

- să fie informat în termenul cel mai scurt asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;

- să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

- să se apere el însuși;

- să asculte sau să ceară ascultarea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;

Art. 6 din instituie obligația corelativă a organelor judiciare de a asigura condițiile unui atare proces.

Prin soluția pronunțată au fost încălcate flagrant dispozițiile art.13 alin.1 Cod procedură penală.

Față de momentul raportat la care se pretinde săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248/1 Cod penal, evident că în discuție este cauza care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția.

Potrivit art.13 Cod procedură penală, continuarea procesului penal poate fi realizată la cererea învinuitului sau inculpatului.

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, în ciuda faptului că există acest caz care împiedica începerea urmăririi penale, concluzionează cu privire la vinovăție în faza actelor premergătoare urmăririi penale, deși era obligat să lase nesoluționată sesizarea în temeiul cazului care împiedica începerea urmăririi penale.

Dacă învinuitul sau inculpatul, în situația începerii urmăririi penale sau punerii în mișcare a acțiunii penale în caz de prescripție, are dreptul legal de a cere continuarea procesului penal pentru stabilirea nevinovăției sale, cu atât mai mult în faza de acte premergătoare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU nu îi era permis să concluzioneze cu privire la vinovăție.

Actele premergătoare sunt acte procedurale efectuate în condițiile prevăzute de lege, însă efectuarea acestora se realizează pentru asigurarea unor garanții privind respectarea legii, chiar înainte de declanșarea procesului penal.

Acestea pot servi eventual ca mijloc de probă, însă în mod cert în cadrul acestei faze nu pot fi dispuse măsuri procesuale, deoarece acestea presupun începerea urmăririi penale.

Concluzia vinovăției determinată în această fază s-a realizat în mod cert cu încălcarea drepturilor constituționale și cele cuprinse în

Concluzia vinovăției este nelegală, iar probele cu înscrisuri examinate în cadrul actelor premergătoare infirmă acest aspect, deoarece:

- nu a fost examinată situația de fapt prin prisma tuturor înscrisurilor pe
care le-am anexat plângerii formulate împotriva rezoluției din 09.09.2008, care în
fapt reprezintă acte notariale valabil încheiate, întocmite de mine în calitate de
notar în virtutea obligațiilor de serviciu la data autentificării contractului de
garanție imobiliară nr.1781/28.10.1994, când aveam calitatea de angajat al
notariatului de Stat Județean B și al Ministerului Justiției.

Referitor la perfectarea acestui prim înscris în discuție era în discuție doar modalitatea de exercitare a atribuțiilor mele ca angajat al acestei instituții în virtutea unui contract de muncă.

Aspectele legate de incidența dispozițiilor Legii nr.36/16.05.1995, legea notarilor publici și a activității notariale nu pot fi puse în discuție decât referitor la încheierea de îndreptare a erorii materiale nr.6096/12.03.1998.

În sensul probelor cu înscrisuri administrate în faza actelor premergătoare contractul de garanție imobiliară a fost autentificat la 30.10.1994 în prezența părților.

Contractul de garanție imobiliară nu a fost redactat de petent, așa cum rezultă și din mențiunea făcută la sfârșitul acestuia, ci de către părți; petentul, în calitate de notar de stat, a autentificat doar respectivul contract și a procedat la înregistrarea lui în Registrul de inscripțiuni ipotecare de la Notariatul de Stat

Toate aceste documente au fost eliberate părților la momentul inscripționării ipotecii, aceste înscrisuri aflându-se la părți.

Părțile au cerut în mod expres inscripționarea ipotecii numai pe scara A
imobilului, dovadă mențiunile făcute în certificatul de sarcini emis de Notariatul
de Stat (depus în copie); a fost atașat graficul de eșalonare de lucrări care atestă stadiul fizic realizat al acestora la acea dată; a fost notată în registrul notarial de transcripțiuni ipoteca pentru scara A; pe originalul autorizației de construire s-a notat ipoteca pentru scara A în favoarea FPP II

Părțile au strecurat o gravă eroare în conținutul contractului, dar vinovăția nu-i aparține notarului, fapt recunoscut prin decizia penală nr.92/1997 a Curții de APEL BACĂU. Curtea de APEL BACĂUa reținut faptul că petentul nu se face vinovat de faptul că inscripționarea s-a făcut cu referire la scara Aai mobilului.

La momentul perfectării contractului de garanție, atât cât și M aveau interesul să nu se facă anumite mențiuni.

Cele două părți II M și " Electronica" nu au făcut obiecțiuni cu ocazia eliberării documentelor de înregistrare a garanției; prin contractul de garanție 30/28.10.1994 II M, în calitate de garantată, a acordat " Electronica" o scrisoare de garanție bancară de 1.200.000 USD, aspect rezultat în mod expres din decizia Curții de APEL BACĂU nr.92/2007, dată în dosarul -; la data de 11.11.1997 M, fostă II M, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul contractului de garanție nr.22759/1994, în sensul că, construcția - stadiu fizic realizat este în B,- și nu - 26, cum din eroare s-a trecut.

În cererile de rectificare s-a cerut rectificarea mențiunilor privind instituirea ipotecii cu referire la numărul imobilului; nu s-au cerut modificări referitoare la scara imobilului, ci doar schimbarea din str.- 26, în str. - 17.

Chiar în cererea adresată notarului, nu s-au solicitat alte rectificări. Ca urmare nu poate subzista acuzația, notarul neputând să se pronunțe în plus facă de cerere.

Se precizează că în motivarea cererii de îndreptare a erorii materiale s-a arătat că în mod cert este vorba despre imobilul din-, întrucât pe originalul autorizației de construire s-a menționat că imobilul este ipotecat în favoarea II

La data de 11.11.1997 și " Electronica" a solicitat aceeași
îndreptare a erorii materiale, respectiv că: "construcția stadiu fizic realizat este în
B,- și nu - 26, cum din eroare s-a trecut".

Aceeași motivare a acestei cereri de îndreptare face trimitere la mențiunile de pe autorizația de construire, în care, așa cum am arătat mai sus, s-a arătat că imobilul este ipotecat în favoarea II

Sub aspectul conținutului ambelor cereri de rectificare înregistrate la
Judecătoria Bacău la 19.11.1997, rezultă concluzia că imobilul ipotecat a fost
numai "scara A", cererile fiind susținute cu copii ale înscrisurilor care le-au fost
eliberate la data de 31.10.1994.

La data de 12.11.1997, în calitate de notar public în sensul dispozițiilor Legii nr.36/1995, am emis încheierea de respingere nr.27750/1997 la ambele solicitări, ale M și " Electronica"

Considerentele înserate în cuprinsul încheierii de respingere au fost structurate pe 2 puncte și anume:

- pct. 1 - unde am relatat pe larg operațiunile făcute cu ocazia încheierii actului de garanție;

- pct. 2 - la data solicitării aveam calitatea de notar public în sensul Legii 36/1995 de la data de 15.11.1995, iar actul de garanție a fost autentificat în baza Decretului 377/1960, care reglementa activitatea notarială de stat.

Ambele unități au luat cunoștință de încheierea de respingere din 12.11.1997.

Deși M și " Elecronica" au luat cunoștință sub semnătură de încheierea de respingere, plângerea la instanță nu a fost făcut decât de " Elecronica" și numai sub aspectul locului unde se afla construcția nu și pentru alte motive.

M nu a contestat încheierea de respingere (sentința civilă 9971/1997).

Deși, s-a solicitat Parchetului să verifice acest aspect, nu a fost verificat.

Prin sentința nr.9971/1997, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul 15014/1997, a admisă plângerea " Electronica" și a fost obligat în calitate de notar public să rectific eroarea materială strecurată în conținutul contractului de garanție imobiliară 22759/1994, în sensul: "ca la punctul 2 alin. 2 din contract se va trece corect construcția din - 17 stadiu fizic realizat, în loc de construcția din - 26 stadiu fizic realizat", așa cum greșit s-a trecut.

Prin sentința civilă nr.9971/1997 nu s-a mai dispus și cu privire la alte aspecte, nefiind alte contestații.

În baza sentinței civile nr.9971/1997 pronunțată de Judecătoria Bacău și în executarea acesteia a emis încheierea de îndreptare nr.6096/02.03.1998, unde a îndreptat eroarea materială în actul 22759/1994 emis de Notariatul Județean B, în sensul că imobilul este în B,-, scara A și nu - 26 scara A - stadiu fizic realizat - așa cum se menționase în registrele notariale la încheierea garanției.

Încheierea de îndreptare s-a emis și în baza adreselor făcute de M și " Electronica", deși "M" nu a atacat încheierea de respingere pronunțată de mine în calitate de notar public cu nr. 27750/1997.

Ulterior. " Electronica" a intrat în procedura falimentului, lichidator fiind numit " "

Lichidatorul a formulat acțiune în constatarea nulității privitoare la respingerea obiectului ipotecii doar la o singură scară.

Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr.357/2003, dosar 1634/2003 și Curtea de APEL BACĂU prin deciziei civilă nr.52/2004, dosar 2021/2003, în recurs și revizuire, au respins acțiunea formulată de lichidator.

Instanțele au constatat că garanția s-a notat numai pe scara A, că beneficiari ai construcției sunt și alte persoane și " Electronica" nu putea institui ipotecă pe tot imobilul.

La momentul la care s-a efectuat inscripționarea ipotecii pentru scara A, mai existau alte 2 contracte succesive - 2 și 30 - care au avut ca obiect edificarea imobilului în discuție.

Între "" și petent, și Maf ost încheiat contractul nr.2/23.02.1994.

Conform art.8 din anexa ce face parte integrantă din contract, spațiul comercial pentru care a fost perfectat contractul de construire viza scara B a imobilului din B,-.

Expertiza întocmită de "Instant Expert", în noiembrie 2000, având ca obiectiv evaluare- scara B constată că aceste persoane, în calitate de beneficiari, au finanțat lucrări la scara B, începând cu 31.03.1994.

Contractul de garanție în litigiu a fost încheiat la 31.10.1994, dată la
care așa cum am arătat în plângerea inițială erau deja încheiate cele două
contracte de construire:

- contractul nr.1/16.02.1994 între "" și " Electronica";

- contractul nr.2/23.02.1994 între "" și, și.

Fiecare contract avea nominalizat amplasamentul investiției: " Electronica"- contractul nr.1 - scara A și, și - contractul nr.2 - scara

În această situație, cu acordul II "M" și " Electronica" s-a instituit ipotecă numai pe scara A - stadiu fizic realizat, mențiuni exprese făcute în registrele notariale și pe originalul autorizației, iar înscrisurile care atestă aceste mențiuni au fost predate celor două părți la 31.10.1994.

Aspecte legate de instituirea ipotecii numai pe scara A și nu și pe întreg imobilul din- au constituit obiectul unui litigiu comercial, respectiv obiectul dosarului nr.1634/2003 înregistrat la Tribunalul Bacău -Secția Comercială, care prin sentința civilă nr.357/2003 a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar " " al " Electronica", soluție irevocabilă menținută în recurs de Curtea de APEL BACĂU.

A fost respinsă și cererea de revizuire formulată cu aceleași argumente de II "M" și lichidatorul " "

Pe cale de consecință, petentul a solicitat radierea ipotecii, iar Tribunalul Bacău, prin sentința nr.1431/2006 a admis acțiunea.

Curtea de APEL BACĂU, prin decizia civilă nr.2/1997, a respins acțiunea cu motivația că petentul formulat acțiune în rectificarea mențiunilor din registrele de publicitate imobiliară, fără a fi contestat mai întâi contractul de garanție imobiliară în baza căruia mențiunile a căror radiere se cere au fost făcute.

Pe parcursul judecății "M" și " ", în calitate de pârâte, au invocat o serie de excepții, printre care lipsa calității procesuale active, lipsa de interes, excepția de prematuritate și inadmisibilitatea acțiunii.

Toate cererile au fost respinse, inclusiv cererea reconvențională care se referea la angajarea răspunderii sa pentru suma garantată.

Conform motivației instanței, susține petentul, rezultă cu certitudine faptul că nu are nici o culpă cu privire la încheierea contractului de garanție.

Toate excepțiile au fost respinse.

Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluția pronunțată, conform deciziei Curții de APEL BACĂU nr.92/1997.

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU nu a examinat înscrisurile depuse în susținerea plângerii.

Nu au fost examinate aspectele legate de creanțele datorate de " Electronica" la momentul autentificării contractului de garanție dar și ulterior.

Astfel, în sensul menționat mai sus, la perfectarea contractului de garanție s-a avut în vedere inițial contractul de cauțiune nr.30/28.10.1994, creanța inițială fiind în totalitate restituită și deci și debitul garantat conform contractului de ipotecă din 31.10.1994 a fost integral stins.

Ulterior, în considerarea aceleiași garanții imobiliare, s-au perfectat alte două contracte de cauțiune, respectiv nr.20/13.05.1997 și nr.63/11.10.1996, numai în considerarea valorii acestora "M" înscriindu-se în calitate de creditoare în procedura falimentului debitoarei " Electronica".

Creditul datorat de " Electronica" provine din împrumuturi.

La data de 19.08.1994 în mod fictiv s-a încheiat un contract de garanție autentificat sub nr. 17484/1994 la Notariatul Județean B între Banca Română de Comerț SA - Sucursala P N și " Electronica"

Obiectul garanției, așa cum rezultă din conținutul contractului, 1-a constituit: teren construcții în B,- în suprafață de 900 mp și construcții în curs de realizare (subsol și parter). S-a anexat ca înscris doveditor autorizația nr.99/1994. Caracterul fictiv al acestui contract rezulta din următoarele aspecte: la adresa din- este situată proprietatea, și; fostul proprietar, așa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 13808/21.06.1994 a avut în proprietate un teren în suprafață de 376. în B- și nu în B-, proprietate dobândită conform acestui contract de " Electronica"

contractului de garanție nr.17484/1994 de fostul Notariat de Stat Județean B s-a realizat nelegal în condițiile în care în discuție era vorba despre două terenuri diferite, amplasate la adrese diferite, cu proprietari diferiți, iar referitor la construcția - stadiu fizic realizat, înscrisurile atestau cu certitudine faptul că beneficiarii scării B erau mai multe persoane care nu și-au exprimat consimțământul expres în vederea instituirii ipotecii și pe această scară.

Așa se explică faptul că " Electronica" L și II "M" au făcut operațiuni suveică, iar la data de 25.10.1994 - Sucursala P N cu adresa 32802/1994 solicită radierea ipotecii din 19.08.1994, deoarece creditul a fost rambursat integral.

Cu aceste precizări petentul consideră că la data de 31.10.1994 nu mă fac vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în sensul rezultat din considerentele rezoluției Parchetului.

La data de 19.08.1994 " Electronica" a constituit o ipotecă pe cele două tronsoane ale blocului - notarul instrumentator nu a ținut cont de faptul că mai sunt și alți investitori la construcție, contractul de garanție nr.17489/19.08.1994; nu a fost notată ipoteca pe autorizație - împrumutul a fost rambursat la 25.10.1994, conform adresei 2302/1994, emisă de - Sucursala P N; în realitate a luat din contul M suma girată.

În această situație "M" a făcut împrumuturi - avalizări pentru " Electronica" conform contractelor nr.20/13.05.1997 și nr.63/11.10.1996, fără garanții, așa cum prevăd dispozițiile legale referitoare la garanții.

În situația de față s-a procedat invers decât este regula, respectiv mai întâi s-a eliberat garanția bancară și apoi s-a instituit ipoteca.

În măsura în care Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU ar fi examinat înscrisurile pe care le-a pus la dispoziție, cu certitudine nu putea concluziona cu privire la vinovăția mea.

În concluziile scrise, petentul a arătat următoarele:

În mod evident prin Rezoluția din data de 17.10.2008 pronunțată în dosarul 767/II/2/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU mi-au fost încălcate drepturile constituționale, respectiv dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, prevăzute de art.24 și 20 din Constituția României și a paragraful 1, 2 și 3 din art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A fost încălcat principiul prezumției de nevinovăție consacrat în art. 5/2 Cod procedură penală și art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Au fost încălcate dispozițiile exprese ale art.13 alin.1 Cod procedură penală, care fac trimitere la faptul că în cazul prescripției "învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal" în vederea stabilirii nevinovăției sale.

Potrivit dispozițiilor art.121 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală.

Dispozițiile art.13 Cod procedură penală prevăd în mod expres în caz de prescripție posibilitatea învinuitului sau inculpatului de a cerc continuarea procesului penal.

Evident că această posibilitate este determinată de situația din punct de vedere juridic mai "grea" a persoanei cercetate față de care anterior a fost începută urmărirea penală și aceasta a dobândit calitatea de învinuit.

Evident că nu a fost începută urmărirea penală, datorită cauzei care împiedică această măsură procedurală prevăzută de art.10 lit. g Cod procedură penală.

În situația de față numai după instrumentarea actelor premergătoare s-a ajuns la concluzia existenței infracțiunii și respectiv vinovăției mele.

Nu poate fi admisă o asemenea soluție întrucât, dat fiind faptul că în astfel de situații, când nu s-a început urmărirea penală, legea nu prevede în mod expres posibilitatea ca inculpatul să ceară continuarea procesului penal ca și în cazul prevăzută de art.13 alin.1 Cod procedură penală, cu atât mai mult, eu având o situație juridică mai favorabilă din acest punct de vedere, este normal să existe posibilitatea legală de a se continua cercetările pentru a se stabili existența sau inexistența faptei.

În lipsa unei dispoziții exprese procedurale care să permită o solicitare de continuare a cercetărilor în vederea stabilirii nevinovăției mele constatată în cadrul actelor premergătoare, soluția legală era aceea, dat fiind constatarea prescripției răspunderii penale, să nu se rețină în considerente argumente legate de existența faptei și vinovăția mea, urmând ca pe cale civilă să se rezolve aceste aspecte.

1. Cu certitudine fapta pentru care s-a reținut vinovăția mea, aceea prevăzută de art. 248/1 Cod penal, nu există având în vedere următoarele:

În cuprinsul rezoluției Parchetului din 17.10.2008 prin care mi-a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluției nr.249/P/09.09.2008 se reține faptul că actele materiale ale infracțiunii prevăzută de art.248/1 Cod penal au fost săvârșite în 3 perioade de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale concretizate în 3 acte distincte, după cum urmează:

- primul, se referă la momentul instrumentării și întocmirii contractului de garanție imobiliară nr. 1781/28.10.2004 aut. sub nr. 22759/31.10.1994;

- realizarea inscripției ipotecare referitor la imobilul din- se. A la data de 31.10.1994 conform mențiunilor din registrul Notariatului de Stat poz. 17496/31.10.1994;

- momentul emiterii încheierii de îndreptare din 12.03.1998.

Probele cu înscrisuri anexate plângerilor adresate Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, coroborate cu înscrisurile din dosarele civile și comerciale anexate prezentei cauze penale, confirmă inexistența faptei având în vedere următoarele:

- contractul de garanție imobiliară nr.1781/28.10.1994 nu a fost întocmit de mine în sensul susținerilor din rezoluția atacată de subsemnatul.

- penultimul aliniat al contractului cuprinde mențiunea expresă "prezentul contract de garanție imobiliară redactat de părți se autentifică la Notariatul de Stat și se înregistrează în registrul de inscripțiuni ipotecare".

- contractul de garanție imobiliară în mod cert a fost redactat de părți sub aspectul întregului conținut, dovada mențiunea mai sus arătată, dar și formularul de hârtie uzitat care poartă în frontispiciu datele de identificare ale uneia din părțile contractante, respectiv Fondul Proprietății Private II

- notarul de stat, respectiv subsemnatul, având această calitate la data respectivă, am autentificat înscrisul redactat de părți și am procedat la înregistrarea lui în registrul Notariatului Județean B de inscripțiuni ipotecare, ipoteca în discuție fiind înscrisă la nr. 17496/31.10.1994.

- față de poziția expresă manifestată de părțile contractante la data autentificării contractului de garanție imobiliară și transcrisă în cererile de realizare a inscripției ipotecare formulată la acea dată, în considerarea autorizației de construire nr. 99/15.02.1994, în registrul de inscripțiuni ipotecare s-a făcut mențiune expresă în sensul că inscripțiunea vizează scara A a imolmilui din str. - 17 proprietatea " Electronica"

- aceleași mențiuni s-au făcut și pe ultima filă din autorizația de construire nr. 99/15.02.1994 mențiune pe care s-a aplicat ștampila Notariatului de Stat Județean B și graficul de eșalonare de lucrări stadiu fizic realizat în perioada 30.03.1994-31.10.1994, numai la nivelul structurii de rezistență.

- acest grafic de eșalonare lucrări construcții-montaj aferent perioadei 30.03.1994-31.10.1994 constituia anexa 6 la contractul nr.1/1994 de construire încheiat de beneficiara " Electronica" cu constructorul ""

- cu certitudine voința părților contractante la data de 31.10.1994 a fost de a se realiza inscripția ipotecară pe scara Aai mobilului din str.- 17 la stadiu fizic realizat, întrucât în aceeași zi au fost eliberate pentru fiecare parte certificate din care rezultă inscripționarea scării A din imobilul str. - 17

Cert este că privitor la edificarea construcției din B str. - 17 s-au perfectat trei contracte de construire cu constructorul "", ca titular al investiții, respectiv: contractul nr.1/1994 - beneficiar " Electronica" SRL; contractul nr.2/23.02.1994 - beneficiar petentul, ca persoană fizică și numiții,; contractul nr.30/30.11.1995 - beneficiar același petent, notar. Din cuprinsul celor trei contracte rezultă dobândirea de către noi a unor drepturi și obligații legate de construcția ce urma fi edificată prin finanțarea asigurată de noi, urmând ca dreptul de proprietate concretizat prin titlu de proprietate să-1 dobândim la terminarea lucrării, contractele încheiate având valoarea unor acte de vânzare - cumpărare.

Pe baza acestora, precum și pe baza autorizației de construire, a procesului verbal de recepție și predare-primire a construcției și terenului, urma a fi realizată transcrierea dreptului de proprietate dobândit în aceste condiții la notariatul de stat.

Față de conținutul celor trei contracte încheiate de noi, precum și " Electronica", așa cum se arăta, prin convenție evident odată cu îndeplinirea obligației de finanțare a construcției, s-a născut o stare de indiviziune asupra construcției, astfel că noi beneficiarii am avut această reprezentare la data de 31.10.1994.

B mea credință față de faptul că am realizat inscripționarea ipotecii pe imobilul asupra căruia aveam calitatea de coindivizar nu poate fi pusă în discuție.

2. În mod cert părțile contractante în contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 22759/31.10.1994 au avut interesul de a nu menționa în cuprinsul contractului elementele de identificare ale imobilului, valoarea acestuia și valoarea sumei în considerarea căreia au decis constituirea garanției imobiliare.

Ambele părți contractante au avut acest interes de a nu menționa și aceste date în cuprinsul contractului având în vedere următoarele:

- așa cum am arătat, în vederea individualizării imobilului ipotecat, au prezentat autorizația de construire nr.99/15.02.2004 și graficul de eșalonare de lucrări construcții-montaj (anexa 6 la contractul nr.1/1994);

- din conținutul graficului rezultă demararea lucrărilor la 30.03.1994 și până în cursul lunii octombrie 1994 rezultă doar realizarea structurii de rezistență;

- anterior constituirii garanției bancare " Electronica" a fost beneficiara unei scrisori de garanție bancară emisă de "M" în baza contractului de cauțiune nr.30/28.10.1994 pentru o valoare de 1.200.000 USD;

- părțile contractante în contractul de garanție imobiliară nu au avut interesul de a menționa valoarea scrisorii de garanție de 1.200.000 USD în cuprinsul contractului întrucât, pe de o parte această garanție bancară depășea cu mult valoarea lucrărilor de construire executate până la 31.10.1994 (faza de fundații), finanțarea nefiind realizată numai de debitoare;

- era inadmisibil față de politica bancară aplicabilă, care viza prudență în acordarea unor astfel de garanții, să se instituie o ipotecă pe un bun imobil a cărui valoare se situa cu mult sub nivelul garanției bancare acordate;

- pe de altă parte, în mod nelegal și contrar politicii bancare, scrisoarea de garanție bancară a fost eliberată de "M" mai înainte de data constituirii garanției imobiliare, respectiv contractul de cauțiune prin care s-a acordat garanția bancară a fost încheiat între "M" și " Electronica" cu nr.30/28.10.1994, iar instituirea garanției imobiliare s-a realizai prin autentificare la notariat și inscripționarea propriu zisă la data de 31.10.1994;

- aceste aspecte vizau confidențialitatea relațiilor comerciale dintre cele două părți și nu mi-au fost cunoscute la data autentificării contractului;

- nu s-a realizat o evaluare concretă printr-un raport de expertiză în construcții care să stabilească valoarea structurii de rezistență realizată în perioada 30.03.1994-31.10.1994 pentru a se stabili proporția și respectiv caracterul performant al garanției bancare față de valoarea acestora, aspect ce viza în mod expres pe creditor.

3. În intervalul de timp care s-a scurs după momentul inscripționării garanției imobiliare conform mențiunilor privitoare la imobilul din str. - 17 scara A nu au fost sesizări privitoare la nelegalitatea acestora.

Cert este că " Electronica" nu și-a îndeplinit obligația privind finanțarea la care s-a obligat potrivit contractului nr.1/1994, a încheiat o convenție ascunsă în baza căreia sumele de bani virate în contul clauzelor contractului nr.1/1994 au fost dirijate în achiziționarea unor terenuri pe numele "", continuarea lucrărilor de construire fiind realizată numai pe baza aportului financiar al celorlalți coindivizari.

Conform actului adițional nr.4 la contractul nr.1/1994, încheiat între " Electronica" și "" rezultă faptul că la 28.03.1997 a încetat finanțarea aferentă acestui contract, că " Electronica" a renunțat la toate drepturile ce-i revin în baza contractului nr.1/1994 și a actelor adiționale anterioare prezentului act adițional nr. 4, cele două societăți rezolvându-și problemele financiare la data de 01.04.1998.

Conform pct.5 din acest act adițional nr. 4 la contractul nr.1/1994, părțile contractante " Electronica" și "" au convenit asupra încetării de plin drept a contractului nr.1/1994.

Evident că față de poziția expres exprimată în cuprinsul acestui act adițional " Electronica" nu și-a mai rezervat nici un drept asupra drepturilor dobândite anterior prin contractul nr.1/1994, toate acestea fiind preluate de constructorul ""

În plus, conform altor două contracte de cauțiune nr.20/13.05.1997 și 63/11.10.1996 "M" a acordat alte două garanții bancare pentru care nu s-au instituit alte garanții imobiliare de debitoarea " Electronica" în favoarea F "M".

Incapacitatea de plată survenită între timp în activitatea " Electronica" a determinat declanșarea procedurii insolvenței, dosarul acesteia fiind înregistrat la Tribunalul Bacău Secția Comercială, fiind desemnată ca lichidator judiciar " "

Unul dintre creditorii " Electronica" este actuala "M" pentru creanțe izvorâte din alte două contracte de cauțiune nr.20/13.05.1997 și nr.63/11.10.1996, în considerarea cărora a fost înscris în definitiv al creditorilor (fapt rezultat din decizia civilă nr.92/2007 a Curții de APEL BACĂU ).

Față de faptul înscrierii în definitiv al creditorilor a "M" numai cu creanțe izvorâte din cele două contracte de cauțiune menționate mai sus rezultă concluzia că efectul contractului de cauțiune nr.30/1994, privitor la scrisoarea de garanție pentru suma de 1.200.000 USD și-a încetat valabilitatea, creditoarea recuperându-și această creanță.

Evident că în raport de această situație de fapt actualul "M" s-a sesizat cu privire la valabilitatea contractului de garanție imobiliară nr.22759/31.10.1994 și în considerarea drepturilor ce-i revin în virtutea contractelor de cauțiune nr.20/13.05.1997 și nr.63/11.10.1996.

În aceste condiții "M" și " Electronica", apreciind că este vorba despre o eroare strecurată de notar la momentul inscripționării din 31.10.1994, solicită prin cereri exprese formulate la 11.11.1997 îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul contractului de garanție imobiliară, în sensul că imobilul în discuție se află în B "str. - nr. 17 - stadiu fizic realizat" și nu "construcție din- - stadiu fizic realizat".

Prin încheierea de respingere nr.27750/12.10.1997 am apreciat că nu poate fi vorba despre o eroare materială întrucât în cererile de îndreptare a erorii părțile s-au referit la eroarea din conținutul contractului și nu la erori în conținutul actelor procedurale întocmite ca notar.

Pe de altă parte, am arătat că la data formulării cererilor de îndreptare funcționam ca notar public în virtutea prerogativelor ce mi-au fost conferite prin noua Lege nr.36/1995, actele vechi de procedură fiind întocmite în baza Decretului nr.377/1960.

Judecătoria Bacău în dosarul nr.15014/1997, prin sentința civilă nr.9971/28.11.1997 admite plângerile celor două părți cu același conținut (eroare în cuprinsul contractului de garanție numai cu privire la mențiunea- stadiu fizic realizat în loc de - nr. 26 stadiu fizic realizat).

Conform dispozitivului sentinței am fost obligat să rectific eroarea materială "strecurată în conținutul contractului de garanție imobiliară autentificat la Notariatul de Stat Județean B sub nr. 22759/31.10.1994", în sensul că "se a trece corect construcție din - nr. 17 stadiu fizic realizat în loc de construcție din - 26 - stadiu fizic realizat, cum greșit s-a trecut".

Urmare pronunțării acestei sentințe irevocabile prin neexercitarea căilor de atac, părțile formulează cereri de emitere a unei noi încheieri de îndreptare în sensul dispozitivului sentinței precizate.

Chiar în cuprinsul cererilor depuse la notariat la 11.03.1998, așa cum rezultă din cererea expresă a "M", această parte se referă la emiterea unei încheieri în sensul sentinței arătate și înlocuirea adresei imobilului din contract în str. - 17, în loc de str. - 26.

Față de conținutul dispozitivului sentinței Judecătoriei Bacău 9971/28.11.1997, eroarea a fost îndreptată numai în ce privește contractul de garanție și numai în ce privește adresa imobilului, instanța nedispunând și asupra altor erori materiale privind alte mențiuni din registrele notariatului sau alte mențiuni privitoare la "scara Aai mobilului".

Niciodată părțile în cererile formulate inițial la notar, soluționate prin încheierea de respingere inițială, la instanța de judecată și din nou la notar prin cereri de îndreptare potrivit sentinței judecătorești nu au făcut vorbire despre alte "erori materiale", cum ar fi erorile din registrele notariatului sau cele privitoare la "scara Aai mobilului".

Nefiind investit ca notar public în nici mod cu privire la aceste aspecte de către părți, în lipsa unei sentințe judecătorești care să dispună și cu privire la acestea, nu puteam avea inițiativă în acest sens.

Curtea de APEL BACĂU prin decizia nr.92/06.09.1997, pronunțată în dosarul -, irevocabilă conform deciziei nr.1905/30.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reține faptul că nu sunt în culpă legat de aspectele menționate,

Aceeași instanță reține că scrisoarea de garanție bancară a fost emisă anterior momentului autentificării contractului de ipotecă, că îndreptarea erorilor conform sentinței Judecătoriei Bacău nr.9971/28.11.1997 s-a realizat de în limita dispozitivului acesteia.

Acțiunea în anulare a sentinței nr.9971/28.11.1997 formulată de " Electronica" a fost respinsă conform sentinței civile nr.357/26.02.2003 a Tribunalului Bacău -dosar 1634/2003.

Cererea de revizuire formulată de " Electronica" împotriva sentinței nr.357/26.02.2003 a fost respinsă conform deciziei civile nr.1040/12.11.2003 a Curții de APEL BACĂU, pronunțată în dosarul 2021/2003.

A intrat în puterea lucrului judecat aspectul legat de îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de serviciu în calitate de notar privitor la mențiunile a căror îndreptare a fost solicitată, astfel încât din acest punct de vedere nu poate fi reținută în sarcina mea o culpă în restrângerea obiectului grevat cu ipotecă numai la seara Aai mobilului din str. - 17.

4. Aspectele de insolvabilitate relatate mai sus ce vizau " Electronica" au determinat declanșarea unor litigii de natură comercială.

Unul dintre acestea este dosarul nr.7246/2001, soluționat de Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr.1498/2001.

Conform acestei sentințe, contractul nr.1/16.02.1994, care a stat la baza raporturilor comerciale născute între " Electronica", ca beneficiar și "", ca titular al investiției, a fost declarat simulat.

Drept urmare, față de concluzia acestei instanțe, în sensul că plățile efectuate de " Electronica" au fost dirijate în achiziționarea de terenuri, s-a decis asupra constatării faptului că toate cele șase terenuri achiziționate în intervalul de timp scurs de la momentul încheierii contractului nr.1/16.02.1994 sunt proprietatea " Electronica" și nu a titularului investiției ""

Această constatare a dreptului de proprietate în beneficiul " Electronica" a fost făcută în perspectiva stabilirii masei credale a acesteia după declanșarea procedurii insolvenței, cererea de chemare în judecată fiind formulată de actualul lichidator " "

Urmare încheierii actului adițional nr.4 la contractul nr.1/1994, încheiat la 01.04.1998 și renunțării de " Electronica" la drepturile dobândite inițial conform contractului arătat, "", dobânditorul drepturilor conform acestui act adițional, încheie cu subsemnatul la 04.05.1999 un act adițional la contractul nr.30/1995.

Conform acestui act adițional, mi-a fost predat tronsonul A al construcției amplasat în totalitate pe suprafața de teren dobândită de soția mea, conform contractului autentic 878/26.03.1999 (anterior având loc o reziliere a contractului de asociere 2/1992 încheiat între constructorul "" și proprietarii terenului), "" exprimându-și acordul expres cu privire la această înstrăinare în beneficiul soției mele (pct. 9 din actul adițional).

În baza acestui act adițional și în baza autorizației noi eliberate pe numele soției mele, cu nr.355/1999 (autorizația veche 99/1994 expirându-i valabilitatea) s-a decis asupra continuării construcției, liberă de orice sarcină.

Același act adițional cuprinde clauze exprese referitoare la cuantumul sumelor achitate către constructor.

5. Faptul de a solicita autentificarea unui contract de garanție incomplet este imputabil în egală măsură ambelor părți contractante, care cu intenție directă au exprimat o astfel de solicitare.

Așa cum am arătat, intenția lor era pe de o parte de a nu fi identificat bunul sub aspectul adresei, dar și de a nu evidenția valoarea acestuia pentru a nu fi evidentă discrepanța dintre garanția de 1.200.000 USD și valoarea bunului.

Dovada certă a acestei intenții directe o constituie o garanție imobiliară instituită anterior tot în scopul obținerii unor credite bancare de la fostul FPP

Astfel, la 18.08.1994 aceleași părți încheie contractul de garanție imobiliară pentru un credit de 300.000.000 lei, contract autentificat de un alt notar la Notariatul de Stat B sub nr. 17484/19.08.1994.

În cuprinsul acestui contract de garanție este descris imobilul ipotecat ca fiind imobilul din "B,- în suprafață de 900 mp + construcție în curs de realizare (subsol + etaj) în valoare de 463.000.000 lei".

Se arată tot în cuprinsul contractului că " Electronica" este proprietara imobilului dobândit prin contract de vânzare cumpărare + autorizație, fiind dobândit de la.

Contractul de vânzare - cumpărare care atestă dobândirea de către " Electronica" a imobilului descris mai sus a fost autentificat sub nr.13800/21.06.1994 de Notariatul de Stat Județean B și atestă că vânzătorul este.

Imobilul înstrăinat este suprafața de 376 mp teren construcții situat în B- jud. B cu vecinii: la - Inspectoratul Școlar, la - str. -, - E - Judecătoria Bacău și la - Inspectoratul Școlar.

Acest contract de vânzare atestă o suprafață de 376 mp, nu 900 mp, nu atestă existența unei construcții în curs de realizare.

În dovedirea faptului că există o construcție în curs de realizare (subsol+etaj) s-a depus copia autorizației nr.99/15.02.1994 care a fost eliberată pentru construcție, titular "", fiind legalizată o copie a autorizației de către notariat sub nr. 24173/19.08.1994.

În sensul celor precizate anterior, dacă la data de 31.10.1994 stadiul fizic realizat din grafic era numai la structura de rezistență, cum putea fi construcția în discuție conform contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.17484/19.08.1994 executată la nivel subsol+etaj?

Cu intenție s-a prezentat o situație privitor la existența dreptului de proprietate față de construcția și terenul din- pentru a se obține creditul în valoare de 300.000.000 lei.

Cu aceeași intenție și în aceleași condiții de a se prezenta ca adevărată o situație au decis părțile contractante la 31.10.1994 ipotecarea imobilului în litigiu.

Reaua - credință a acestora cu privire la acest fapt reprezintă o certitudine, mai ales că printr-o cerere precizatoare depusă la Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr.2021/2003, în care s- respins cererea de revizuire a sentinței nr.357/26.02.2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, cerere depusă în copie odată cu borderoul din 29.01.2009, "M" a încercat să convingă instanța, în sensul admiterii revizuirii și radierii mențiunii cu privire la scara Aai mobilului, invocând faptul că în aceleași condiții pe baza documentației menționate mai sus au obținut creditul de 300.000.000 lei la baza căruia a stat contractul de garanție imobiliară aut. sub nr. 17489/19.08.1994.

Având în vedere toate cele arătate, nu poate fi vorba despre existența faptei imputate întrucât acesteia îi lipsesc toate elementele constitutive ale infracțiunii care alcătuiesc latura materială și latura subiectivă.

Dobândirea de către subsemnatul și familia mea a unor drepturi față de imobilul construcție în litigiu și față de teren, se susține în concluziile scrise, s-a făcut în condiții de legalitate și fără lezarea intereselor altor părți.

Pentru aceste motive, în temeiul art.278/1 Cod procedură penală, s-a solicitat să fie admisă plângerea și să fie desființată rezoluția, în sensul înlăturării concluziilor vinovăției din cuprinsul considerentelor acesteia.

S-a mai solicitat să se facă aplicarea art.13 Cod procedură penală, deoarece, altfel ar însemna să se îngrădească accesul la un proces echitabil.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin rezoluția din data de 19.09.2008, dată în dosarul nr.249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, în temeiul art.228 alin.4 Cod procedură penală, raportate la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva petentului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.248/1 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Pentru a pronunța această rezoluție Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa reținut următoarele:

Cu adresa nr.3565/16.12.2005, conducerea Societății de Investiții Financiare B (continuatoarea activității fostului Fond de Proprietate Privată II "M II" a formulat plângere penală împotriva notarului deoarece, în calitate de notar de stat la fostul Notariat de Stat, județului B, la data de 31.10.1994 a instrumentat și întocmit contratul de garanție imobiliară nr.1781/28.10.1994, pe care l-a autentificat sub nr.22.759/31.10.1994 și trecut în Registrul de inscripțiuni ipotecare nr. 17.496/1994 (a se vedea copiile acestor înscrisuri - fl.3-31, 51, 212 dosar), cu încălcarea prevederilor art.1776, 1788 Cod civil, raportate la dispozițiile art.18 și 19 din nr.1518/14.10.1960, în vigoare la data autentificării contractului, fiind aduse grave prejudicii petentei în cauză.

Actul instrumentat, întocmit și autentificat de către notarul de stat (contrat de garanție imobiliară nr.1781/28.10.1994, autentificat sub nrt.22759/31.10.1994 - f.29-31) a avut ca obiect garanția imobiliară prin luarea inscripției ipotecare în favoarea FPP II M asupra construcției din B,- - stadiul fizic realizat (fl.29).

În conținutul înscrisului respectiv nu este menționată suma (evaluarea lucrului ipotecat) precizându-se că: "imobilul asupra căruia se ia inscripție ipotecară este proprietatea debitorului garant, " Electronica" B".

Notarul a autentificat contractul respectiv în forma prezentată mai sus, fără să atenționeze sau să solicite părților contractante să respecte prevederile art.1776, 1788 cod civil incidente în cauză.

Contractul de mai sus a fost necesar pentru garantarea raporturilor comerciale existente între " Electronica" cu FPP II M, respectiv " Electronica" cu ""

Această ultimă societate - "" Baî ncheiat cu " Electronica" B, contractul nr.1/16.02.1994 pentru construirea imobilului din B,- (fl. 124-125 dosar).

La rândul său, notarul de stat împreună cu alți trei colegi notari, au încheiat cu aceeași societate - "" B contractul nr.2/23.02.1994 pentru construirea spațiului nominalizat în anexa 4 la contract, care face parte din investiția "-exaco"- în conformitate cu proiectul de execuție și autorizația de construcție (anexa 2)"- copie - (fl. 102 dosar).

De menționat că "" B, anterior încheierii contractului nr. 1/16.02.1994 cu " Electronica" B, avea eliberată autorizația de construcție nr.99/15.02.1994 eliberată de Primăria municipiului B pentru construcția imobil etaje cu 12 apartamente, spații comerciale, birouri și alte dependințe în B,- (fl.50 dosar).

Din cele prezentate mai sus se constată că notarii de stat erau interesați în perioada anterioară apariției Legii nr.35/1996, referitoare la transformarea acestora în notari publici, să-și rezolve fiecare problema spațiilor pentru sediile birourilor notariale.

Prin încheierea contractului nr.2/23.02.1994, notarul și ceilalți 3 colegi au dorit să contracteze spațiul pentru biroul notarial în Blocul din B,-.

Ulterior, notarul a încheiat singur contractul nr.30/20.11.1995 cu aceeași "" B pentru spațiul. din nvestiția -exaco- (fl. 104 dosar).

Referitor la terenul pe care urma să fie edificat blocul din B,-, în contractele încheiate cu notarii de stat menționați mai sus s-a prevăzut:."la data terminării construcției, prezentul contract reprezintă act de vânzare-cumpărare,. făcându-se referiri la. "dreptul de proprietate asupra terenului aferent spațiului contractat pe care titularul de investiție se obliga să-l obțină la data terminării construcției"(fl. 10 dosar).

Din actele dosarului mai rezultă faptul că, notarul cunoștea care este regimul juridic al terenului din B,-, deoarece, la data de 7 septembrie 1990 instrumentase dosarul notarial nr.1627/1990 în care a eliberat certificatul de moștenitor nr.717/1990 în care se menționează și terenul de la adresa respectivă (fl.165 dosar).

Referitor la obiectul cercetărilor din prezentul dosar penal, se constată că actul instrumentat, întocmit și autentificat de notarul de stat -nr.22759/31.10.1994, a fost făcut cu încălcarea dispozițiile legale în
vigoare cuprinse în art.1776 și 1788 Cod civil.

Notarul știa despre construcția (investiția) care urma să fie făcută pe- (cunoștea locul edificării ei), dar nu a atenționat părțile asupra sumei ca element determinant al valabilității contractului, în act fiind indicată o altă adresă - - nr.26.

Datorită acestor erori, a fost necesară intervenția instanțelor de judecată care au emis hotărâri privind consemnarea exactă în contractul de garanție a datelor referitoare la acest imobil.

Se constată că notarul public a fost obligat prin sentința civilă nr.9971/28 noiembrie 1997 Judecătoriei Bacău (dosar nr. 15.014/1997 - 55-56). "să rectifice eroarea materială din contratul de garanție imobiliară. nr.22759/31.10.1994, în sensul că, la punctul 2 al.2 din contract se va trece corect construcția din - nr.17, stadiul fizic realizat, în loc de construcția din - 26".

Cu toate acestea, notarul public, întocmește și eliberează încheierea de îndreptare nr.6096 din 12 martie 1998 (fl.58 dosar) în care a dispus:. "debitorul garant instituie în favoarea FPP II M ipotecă asupra construcției din B,-,.A, stadiul fizic realizat și nu B,-, .A, cum din eroare s-a trecut în actul menționat (contractul nr.22759/31.10.1994)".

În această încheiere notarul, cu știință a menționat în plus .A, deși nu fusese trecut nici în contractul de garanție din 31.10.1994 (29-30) și nici instanța de judecată nu dispusese acest lucru.

Notarul a procedat în maniera descrisă mai sus, în cauză
justificându-se interesul pe care acesta l-a avut în achiziționarea spațiului
(construcției) din B,-.

Acest lucru rezultă și din alte acte și acțiuni în justiție intentate de notar începând cu anul 2003 (fl.172-211 dosar).

Prin faptele sale din 31.10.1994 și 12.03.1998, când a emis încheierea de îndreptare eroare materială, notarul de stat și apoi notarul public, a urmărit să înlăture efectele contractelor încheiate de "" cu " Electronica" B, respectiv II M (actual M B) în intenția achiziționării spațiului deja ocupat în clădirea din B,-.

În final, instanțele de judecată ( Înalta Curte de Casație și justiție) au decis ca fiind valabilă ipoteca luată asupra imobilului din B,- pentru garantarea creanței pe care "M" o are în baza contractului încheiat cu " Electronica" B (fl.214 dosar).

Având în vedere aspectele descrise mai sus, se constată că, se motivează în rezoluția atacată, notarul a instrumentat, întocmit și autentificat acte producătoare de consecințe juridice - contrat autentic nr.22759/31.10.1994 și încheierea nr.6096/12.03.1998, cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare în scopul obținerii pentru sine de avantaje asupra spațiului din imobilul "", situat în B,-.

Întrucât ultimul act fraudulos a fost întocmit prin emiterea încheierii nr.6096/12.03.1998, se constată că, în prezent a fost împlinit termenul prevăzut de lege privind prescripția răspunderii penale (art.122 al.1 lit.b Cod penal).

Împotriva acestei rezoluții, în conformitate cu prevederile art.275-278 Cod procedură penală, a formulat plângere petentul, susținând următoarele:

În mod greșit s-a reținut ca temei al neînceperii urmăririi penale intervenția prescripției răspunderii penale, deși din cercetările efectuate în cauză ar rezulta inexistența faptei.

Petentul apreciază că pe acest considerent temeiul neînceperii urmăririi penale l-ar constitui prevederile art.10 lit.a Cod procedură penală, în considerarea acestei opinii, petentul arată următoarele:

-procurorul, cu ocazia cercetărilor, nu a examinat toate actele de la dosar, iar unele au fost interpretate eronat;

-contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 22759/31.10.1994 a fost întocmit de către părțile contractante, respectiv " ELECTRONICA" B și FONDUL PROPRIETĂȚII PRIVATEIIM (devenită SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE B) și nu de către petent în calitate de notar, acestuia din urmă revenindu-i nici o responsabilitate cu privire la conținutul acestui contract.

Pentru aceleași considerente, petentul exclude orice responsabilitate referitor la nemenționarea sumei în considerarea căreia s-a dispus instituirea ipotecii în contractul de garanție și a valorii imobilului. Părților contractante și în special creditorului îi revenea obligația de a indica elementele de identificare ale scrisorii de garanție bancară, valoarea acesteia, precum și valoarea imobilului.

-adăugarea în încheierea 6096/12.03.1998 a "scării A" la adresa
construcției din-, în plus peste adresa menționată în
dispozitivul sentinței civile nr.9971/28.11.1997, ar fi fost impusă de
considerentele legate din mențiunile din registrul de transcripțiuni nr.
17496/31.10.1994.

Prin rezoluția nr.767 /II/2 /2008, din data de 17.10.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, plângerea a fost respinsă.

Pentru a pronunța această rezoluție s-au reținut următoarele: SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE B (fostă
FONDUL PROPRIETĂȚII PRIVATE II M) a formulat plângere
împotriva notarului public, deoarece, în calitate de notar la
fostul Notariat de stat B, jud. B, la data de 31.10.1994,
instrumentat și întocmit contractul de garanție imobiliară nr.

1781/28.10.1994, pe care l- autentificat sub nr. 22759/31.10.1994 și trecut în Registrul de inscripțiuni ipotecare cu nr.17496/1994 cu încălcarea prevederilor art.1776, 1788 Cod civil raportate la dispozițiile art.18 și 19 din nr.1518/14.10.1960, în vigoare la data autentificării contractului, fiind aduse grave prejudicii petentei în cauză.

S-a susținut că fapta a avut caracter continuat, aceasta consumându-se cu ocazia întocmirii încheierii de îndreptare eroare materială nr. 696/12.03.1998.

Contratul de garanție imobiliară nr.1781/28.10.1994, autentificat sub nr.22759/31.10.1994 de către notarul a avut ca obiect garanția imobiliară prin luarea inscripției ipotecare în favoarea FPP II M asupra construcției din B,- - stadiul fizic realizat.

În conținutul înscrisului respectiv nu este menționată suma (evaluarea lucrului ipotecat) precizându-se că:"imobilul asupra căruia se ia inscripție ipotecară este proprietatea debitorului garant, " ELECTRONICA" B".

Notarul a autentificat contractul respectiv în forma prezentată mai sus, fără să atenționeze sau să solicite părților contractante să respecte prevederile art.1776 și art.1788 Cod civil incidente în cauză.

Contractul de mai sus a fost necesar pentru garantarea raporturilor comerciale existente între " ELECTRONICA" cu II "M", respectiv " ELECTRONICA" cu ""

Această ultimă societate ( "" B) a încheiat cu " ELECTRONICA" B, contractul nr.1/16.02.1994 pentru construirea imobilului din B,-.

Susținerile petentului referitor la faptul că în calitate de notar nu-i revenea nici o responsabilitate cu privire la conținutul contractului autentificat sub nr.22759/30.10.1994, deoarece acest contract reprezenta doar voința părților, nu sunt întemeiate.

Notarul de stat, împreună cu alți 3 colegi notari, au încheiat cu "" B contractul nr.2/23.02.1994 pentru construirea spațiului nominalizat anexa 4 la contract, care face parte_dininvestiția "-"- în conformitate cu proiectul de execuție și autorizația de construcție (anexa 2) în copie "" B, anterior încheierii contractului nr.1/16.02.1994 cu " ELECTRONICA" B, avea eliberată autorizația de construcție nr.99/15.02.1994 eliberată de Primăria municipiului B pentru construcția imobil etaje cu 12 apartamente, spații comerciale, birouri și alte dependințe în B,-.

Potrivit art.6 alin.1 din Legea 36/1995, notarii publici au obligația să verifice actele pe care le instrumentează și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte, spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, cu scopul prevenirii litigiului. Alineatul 3 al aceluiași articol stabilește că în cazul în care înscrisul prezentat are un conținut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenția părților asupra consecințelor juridice la care se expun și va face mențiune expresă în act.

Raportat la aceste prevederi legale și la dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.36/1995, notarului public îi revenea obligația să solicite părților contractante să respecte prevederile art.1776 și art.1788 Cod civil, referitor la evaluarea lucrului ipotecat.

În considerarea faptului că notarul public era parte într-un contract anterior, respectiv nr.2/23.02.1994 încheiat cu "", este evident că acesta era interesat ca să nu fie încheiat legal contractul de garanție imobiliară.

De altfel, ulterior, petentul a încheiat singur contractul nr.30/20.11.1995 cu "" pentru spațiul din investiția "-exaco - B".

, - în calitate de persoane fizice și - în calitate de notar public, au chemat în judecată în baza art.78 Cod civil pe pârâții " " B, lichidator judiciar al " ELECTRONICA" B și M SA, solicitând radierea inscripției
ipotecare asupra imobilului situat în B,-, notată sub
nr.17476 din 31.10.1994 la Notariatul de Stat Județean B, în
baza contractului autentificat sub nr.22759/1994, cerere ce a format
obiectul dosarelor nr.15154/2003 al Judecătoriei Bacău și nr.- al Curții de APEL BACĂU.

Notarul public a întocmit și eliberat încheierea de
îndreptare nr. 6096/12.03.1998 fără a respecta dispozitivul sentinței
civile nr.9971/28.11.1997 a Judecătoriei Bacău. Cu știință, acesta
menționat în plus scara A la adresa construcției din B, str. -
nr. 17 (aceasta fiind adresa menționată în contractul nr.22759/31.10.1994 și cea dispusă prin sentința civilă nr.9971/28.11.1997 a Judecătoriei Bacău pentru a se rectifica eroarea materială din contractul de garanție imobiliară nr.22759/31.10.1994).

În conformitate cu prevederile art.278/1 Cod procedură penală, așa cum se arăta în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri, petentul a formulat plângere la instanța judecată, pentru motivele arătate mai sus.

Soluția, așa cum este prevăzută în dispozitivul rezoluției atactate, este legală și temeinică.

Infracțiunea pentru care a fost formulată plângere de intimată este pedepsită de art.248/1 Cod penal cu închisoare de la 5 la 15 ani închisoare

Potrivit art.122 Cod penal: "Termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani"

În raport de aceste dispoziții legale și datele la care se susține de intimată că s-ar fi săvârșit actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.248/1 Cod penal, 28.10.1994 și, respectiv, 12.03.1998,termenul de prescripție a răspunderii penale este îndeplinit.

De altfel, împotriva rezoluției din data de 19.09.2008, dată în dosarul nr.249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, a formulat, în conformitate cu prevederile art.275-278 Cod procedură penală, plângere și intimata din prezenta cauază, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică deoareceîn mod greșit s- constatat intervenită prescripției răspunderii penale față de notarul public, în legăturile cu infracțiunile de abuz în serviciu.S-a motivat prin faptul că rezoluția de neînceperea urmăririi penale nr.5320/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacăua fost infirmată prin ordonanța nr.361/II/2/7.05.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, dispunându-se reluarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu calificat.

Aceste acte procesuale au fost comunicate notarului public și, în aceste condiții, cursul termenului prescripției s-a întrerupt, potrivit art.123 Cod penal.

S-a mai susținut faptul că plângerea a fost formulată la organele de urmărire penală la data de 16.12.2005, dată la care nu se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale.

Prin rezoluția nr. 813/II/2008 din data de 17.noiembrie.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, în temeiul art.275-278 Cod procedură penală, plângerea intimatei din această cauză a fost respinsă, reținându-se următoarele:

Termenul de prescripție a răspunderii penale stabilit prin dispozițiile art.122 lit.b Cod penal nu a fost întrerupt în legătură cu faptele de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.246, 248/1 Cod penal (săvârșite la 31.10.1994 și 12.03.1998) reclamate fața de notarul public, în condițiile art.123 Cod penal.

Potrivit alin.1 al acestui articol, cursul termenului prescripției se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

Prevederile acestui articol nu sunt aplicabile, deoarece notarul public nu a avut calitate de învinuit sau inculpat în cauză.

De asemenea, sesizarea organelor de urmărire penală înainte de împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale nu este prevăzută ca motiv legal de întrerupere a cursului acestuia.

Revenind la soluția împotriva căreia a formulat plângere la instanță petentul,acesata a fost dată doar în baza actelor premergătoare administrate în cauză.

În conformitate cu prevederile art.224 Cod procedură penală: "În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul d e Interne, precum și din celelalte organe de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, anume desemnați în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale.

Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă."

Potrivit acestor prevederi legale, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.

Așa cum este cunoscut actele premergătoare urmăririi penale sunt caracterizate ca fiind acte procedurale cu natură și funcționalitate specifică, plasateîn afara procesului penal.

Actele premergătoare, denumite în literatura de specialitate investigații prealabile, au menirea fie de a completa informațiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să verifice aceste informații spre a putea desprinde concluzii corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale.

Așadar, în cadrul actelor premergătoare urmăririi penale se poate desfășura un fascicul de activități care, prin funcționalitatea și finalitatea lor, urmăresc realizarea unor obiective bine precizate în dispozițiile legale.

Pot fi efectuate în această fază anumite verificări, pot fi ascultate anumite persoane, pot fi făcute chiar percheziții, cercetări la fața locului sau investigații.

Nu pot fi dispuse, în faza premergătoare urmăririi penale, măsuri procesuale, deoarece acestea se pot lua numai cu privire la învinuit sau inculpat,ceea ce ar implica o urmărire penală începută.

Acordarea unor largi posibilități organelor de urmărire penală în ceea ce privește efectuarea actelor premergătoare urmăririi penale constituie o garanție în plus că începerea urmăririi penale nu se face decât în situații deplin justificate.

Dacă avem în vedere și faptul că începerea urmăririi penale împotriva unei persoane îi atribuie acesteia calitatea de învinuit, nu se înfățișează cu și mai multă claritate, atenția care trebuie acordată actelor premergătoare urmăririi penale.

Nu în orice cauză penală este necesară efectuarea de acte premergătoare, ci numai în situațiile în care actele de sesizare nu conțin suficiente elemente care să conducă la formarea convingerii că poate începe urmărirea penală.

Acordând o importanță deosebită actelor premergătoare urmăririi penale, se poate preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale, care, în final s-ar dovedi nejustificate.

Apoi, în conformitate cu prevederile art.228 Cod procedură penală: "Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b/1.

1/1. Rezoluția de începere a urmăririi penale va cuprinde data și ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale și va fi înregistrată într-un registru special.

2. În cazul arătat în art. 10 lit. b/1, organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penală.

3/1. Rezoluția de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală, se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activității de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată și dosarul cauzei.

4. Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunțului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b/1, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.

5. Dacă procurorul constată că nu sunt întrunite condițiile arătate în alin. 4, restituie actele organului de urmărire penală, fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale.

6. În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluție motivată. Copie de pe rezoluție se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum și, după caz, persoanei față de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c/1) se aplică în mod corespunzător.

6/1. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanța de judecată, potrivit art. 278/1 și următoarele.

7. Dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirmă rezoluția și restituie actele organului de urmărire, dispunând începerea urmăririi penale."

Începerea urmăririi penale este un moment procesual cu semnificații deosebite. Pe de o parte,începerea urmăririi penale marchează și declanșarea procesului penal, iar pe de altă parte, ea implică drepturi și obligații specifice atât pentru organele de urmărire penală, cât și pentru ceilalți participanți la proces.

Având în vedere aceste considerații, se impune ca începerea urmăririi penale să fie legată de existența unor date suficiente că s-a săvârșit o infracțiune.

Potrivit art.228, organul de urmărire penală, sesizat prin plângere sau denunț, dispune, prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcarea acțiunii penale prevăzute în art.10 (mai puțin cele de la art.10 lit.b/1)

Când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale.

Din reglementarea începerii urmăririi penale rezultă că rezoluția și procesul verbal sunt acte procesuale prin care organul judiciar își manifestă dorințade a declanșa procesul penal.

Dispozițiile care reglementează începerea urmăririi penale prevăd și posibilitatea neînceperii urmăririi penale.

În acest sens în art.228 alin.4 se arată că, în situația în care din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunțului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit.b/1, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.

În cauzele în care este vorba de o cauză penală de competența exclusivă a procurorului, dacă sunt îndeplinite condițiile de neîncepere a urmăririi penale, procurorul dispune soluția prin rezoluție motivată.

Din momentul începerii urmăririi penale,făptuitorul, din raportul de drept penal substanțial, primește, în raportul de drept procesual, calitatea de învinuit.

În acest sens, în art.229 se arată că persoana față de care se efectuează urmărirea penală se numește învinuit cât timp nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa.

Învinuitul nu este parte în procesul penal,nefiind menționat ca atare în dispozițiile art.23-24; el este, însă, subiect de drepturi și obligații procesuale și în consecință va fi ascultat, îi este garantat dreptul la apărare, și în același timp are obligația să suporte anumite constrângeri ca rezultat al folosirii de organele de urmărire penală a unor instituții procesuale care conduc la asemenea fapte.

Așa cum se arăta în cauză s-au efectuat doar acte premergătoare, astfel că nu s-a dispus începerea urmăririi penale, petentul din prezenta cauză, având în fața organelor de urmărire penală calitatea de făptuitor.

În conformitate cu prevederile art.228 alin.4 Cod procedură penală, în situația în care din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunțului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit.b/1, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, iar procurorul dacă este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluție motivată.

Desigur că, întrucât, potrivit art.209 Cod procedură penală, competența urmăririi penale, dată fiind calitatea petentului, era a procurorului, acesta constatând din conținutul actului de sesizare sau ale actelor premergătoare rezultă un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art.10 Cod procedură penală, respectiv, art.10 lit.g Cod procedură penală, prescripția răspunderii penale,procurorul trebuia să dispună, în conformitate cu prevederile art.228 alin.4 Cod procedură penală, cu art.10 lit.g Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale împotriva petentului fără a mai analiza vinovăția sau nu a acestuia cu privire la infracțiunea pentru care se formulase plângerea de "M"

Astfel, că sub acest aspect, deși în mod corect, prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva petentului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.248/1 Cod penal, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, în mod greșit, fără a se începe urmărirea penală împotriva acestuia, fără a se proceda la aducerea la cunoștință a învinuirii, a se proceda la audierea sa și a-i acorda posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, s-a motivat că se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Petentul a susținut că se impune continuarea procesului penal și să se constate că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat.

Potrivit art.13 Cod procedură penală:"Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile ori de existență a unei cauze de nepedepsire

În caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Dacă se constată vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a) - e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanța de judecată pronunță achitarea.

Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a) - e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepția cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanța de judecată pronunță încetarea procesului penal."

Din examinarea acestui text rezultă că poate fi solicitată continuarea procesului penal în caz, printre altele, și de prescripție,doar de învinuit sau de inculpat.

Ori, așa cum se arăta mai sus, în cauză nu s-a început urmărirea penală împotriva petentului, condiții în care acesta nu a dobândit calitatea de învinuit și cu atât mai puțin calitatea de inculpat.

În aceste condiții, petentul nu putea să ceară continuarea procesului penal.

Nu se poate susține că s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție, deoarece, în cauză s-au efectuat, așa cum se arăta doar acte premergătoare, ori etapa actelor premergătoare se situează în afara procesului penal, petentul nedobândind calitatea de parte în proces, așa explicându-se de ce dispozițiile art.13 alin.1 Cod procedură penală nu permit făptuitorului să solicite, în cazurile prevăzute de acest text să solicite continuarea procesului penal.

În condițiile în care se va formula o acțiune civilă care să pună în discuție legalitatea contractului de garanție imobiliară, petentul va avea posibilitatea să-și formuleze toate apărările și să beneficieze de un proces echitabil.

Se impune a arăta că prevederile art.13 alin.1 Cod procedură penală, referitoare la posibilitatea solicitării continuării procesului penal, în caz de amnistie, prescripție, retragere a plângerii penale prealabile, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire, doar de învinuit și de inculpat, iar nu și de făptuitor, au făcut și obiectul examinării unor excepții de neconstituționalitate de Curtea Constituțională a României.

Astfel, prin decizia nr.20 din 20 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Codul d e procedură penală.

Autorul excepției considera că acest text de lege este neconstituțional, deoarece nu acordă tuturor persoanelor cercetate (în speță, făptuitorului) dreptul de a solicita stabilirea prin justiție a vinovăției sau nevinovăției sale, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art.16 alin.1 și 2, art. 21 alin.1 și 2 și ale art. 124 alin.2.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a observat că dispozițiile art.13 alin.1 din Codul d e procedură penală reglementează posibilitatea învinuitului și inculpatului de a cere continuarea procesului penal în cazurile, limitativ prevăzute de text, în care acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia sau prescripția, a fost retrasă plângerea prealabilă sau există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

Curtea a constatat că prevederile art.13 alin. 1 din Codul d e procedură penală se constituie în norme de procedură care, în temeiul dispozițiilor art.126 alin.2 din Legea fundamentală, potrivit cărora"Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege",pot fi stabilite exclusiv de legiuitor.

Autorul excepției de neconstituționalitate, se motiva de Curtea Constituțională, nu critică textul art.13 alin.1 din Codul d e procedură penală pentru ceea ce conține, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv posibilitatea făptuitorului de a cere continuarea procesului penal, urmărind completarea textului în acest sens.

Curtea Constituțională a concluzionat că, potrivit competenței sale însă, astfel cum este ea prevăzută în art.2 alin.3 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, ci se poate pronunța numai asupra înțelesului ei contrar, Constituției, astfel fiind, excepția de neconstituționalitate, așa cum se arăta, a fost respinsă.

În același sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională a României și prin alte decizii.

De altfel, în cauză fiind incident un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art.10 Cod procedură penală, după adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, oricare parte avea și are posibilitatea să formuleze acțiune pentru stabilirea răspunderii civile delictuale, prevăzută de art.998-999 Cod civil și să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea acestei forme a răspunderii, examinând respectarea dispozițiilor prevăzute de lege la încheierea contractului de garanție.

Acest lucru rezultă și din prevederile art. 38 din Legea nr.36/1995, text potrivit căruia: "Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu.

Asigurarea de răspundere profesională a notarului public se realizează prin casa de asigurări, constituită în acest scop."

Așa cum se arăta, pornind de la încheierea acestui contract părțile acelui contract, petentul societatea de lichidare " " B și-au formulat mai multe acțiuni civile,dar nici una nu a avut ca obiect legalitatea încheierii contractului de garanție imobiliară.

În conformitate cu prevederile legale în vigoare la data autentificării contractului de garanție imobiliară, respectiv, art. 4 și art.7 din Decretul nr.377 din 14 octombrie 1960 pentru organizarea și funcționarea Notariatului de Stat:"Notariatele de stat îndeplinesc următoarele acte notariale:

a) redactarea, la cererea părților, a oricăror înscrisuri, în vederea autentificării sau legalizării de semnătura;

b) autentificarea înscrisurilor;", "În toate cazurile în care notarul de stat refuză îndeplinirea unui act notarial, iar partea stăruie în cererea ei, va da o încheiere de respingere în care va motiva refuzul sau.

În cazul în care notarul de stat da o încheiere de respingere, partea nemulțumită se poate plânge împotriva acestei încheieri la tribunalul popular în circumscripția căruia își are sediul notariatul de stat care a refuzat îndeplinirea actului, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoștința de aceasta încheiere."

Apoi, potrivit art. 18 din Hotărârea nr.1518 din 14 octombrie 1960 pentru aprobarea Regulamentului privind aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea și funcționarea Notariatului de Stat,"În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, notarul de stat este dator să deslușească raporturile reale dintre părți și să le dea explicațiile și îndrumările necesare asupra consecințelor juridice care decurg din actul juridic pe care părțile vor să-l îndeplinească.

Notarul de stat va da înscrisurilor pe care le întocmește cuprinsul corespunzător voinței părților",iar în conformitate cu dispozițiile art.19:"Înainte de săvârșirea oricărui act notarial, notarul de stat este dator să verifice scopul urmărit de părți prin acel act. Notarul de stat va refuza îndeplinirea oricărui act notarial referitor la înscrisuri al căror cuprins ar fi potrivnic dispozițiunilor legii, intereselor statului sau regulilor de conviețuire socialistă, precum și în cazul când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alinatul precedent."

Ori, față de aceste din urmă prevederi, faptul că acel contract nu a fost redactat de petent, ci părțile s-au prezentat cu acel contract redactat, nu-l scutea pe acesta de a verifica respectarea dispozițiilor legale imperative de validitate a contractului și să atragă atenția părților asupra aspectelor din contract neconforme cu legea și să refuze autentificarea acelui contract.

Dacă s-ar accepta susținerea petentului, notarii ar fi simple servicii de registratură, ori nu aceasta a fost voința legiuitorului.

De altfel, dispoziții asemănătoare se regăsesc și în Legea nr.36/1995, Legea notarilor publici și a activității notariale, astfel, potrivit art.6:" publici și celelalte instituții prevăzute la art. 5, care desfășoară activitate notarială, au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

În cazul în care actul solicitat este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.

Dacă înscrisul prezentat are un conținut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenția părților asupra consecințelor juridice la care se expun și va face mențiune expresă în act.

Dacă partea se opune la inserarea mențiunii, notarul public va refuza întocmirea actului."

Potrivit art.43, art.45, art.51 și art.67 din aceeași lege: "Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.

Înscrisurile redactate de părți sau, după caz, de reprezentanții lor legali sau convenționali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și formă, notarul public putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare, cu acordul părților.

Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege.", "Notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.", "În situația în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă părțile stăruie în cerere, după ce li s-a atras atenția că actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde și motivarea refuzului, calea de atac la judecătorie și termenul de exercitare.","În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde mențiunile de la art. 51 alin. 1.

Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere și judecătoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă, și va menționa că actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare."

În conformitate cu dispozițiile art.65 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale, nr.36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr.710/C din 05.iulie.1995: "Notarul public va verifica conținutul înscrisurilor și se va conforma, după caz, dispozițiilor art. 6 din lege."

În ceea ce privește actul material din data de 12.03.1998, privind încheierea de îndreptare a erorii materiale, se impune a fi făcute următoarele mențiuni.

Prin sentința nr.9971 din data de 28.11.1997, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul 15014/1997, a admisă plângerea " Electronica" și a fost obligat petentul, în calitate de notar public să rectific eroarea materială strecurată în conținutul contractului de garanție imobiliară nr.22759/1994, în sensul:"ca la punctul 2 alin. 2 din contract se va trece corect construcția din - 17 stadiu fizic realizat, în loc de construcția din - 26 stadiu fizic realizat, așa cum greșit s-a trecut".

Prin sentința civilă nr.357 din data de 26.02.2003, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.1634/2003,irevocabilăprin decizia civilă nr.1040 din data de 12.11.2003, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr.2021/2003, s-a stabilit că mențiunea din încheierea de îndreptare a erorii materiale nr.6069 din 12.03.1998 a notarului public, dată în baza sentinței civile nr.9971 din 28.11.2997 a Judecătoriei Bacău, în sensul menționării instituirii ipotecii dar asupra scării A din imobil, este corectă, acest lucru rezultând din interpretarea contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.22759 din 31.10.1994.

Apoi, așa cum este cunoscut, obiectul căilor de atac în formează cele dispuse în dispozitivul rezoluției, respectiv, hotărârii pronunțate, iar nu considerentele acestora.

Ori, prin rezoluția atacată, procurorul, în temeiul art.228 alin.4 Cod procedură penală, cu art.10 lit.g Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva petentului, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată și va fi menținută rezoluția atacată.

În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive;

În numele legii;

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 09.09.2008, dată în dosarul nr.249/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, confirmată prin rezoluția nr.767/II/2/2008 din data de 17.10.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.

Menține rezoluția atacată.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.sent.

- 2 ex

02.03/02.03.2009

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu

Vezi şi alte speţe de drept penal: