Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 27/
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă președinte secție
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de petenta împotriva deciziei penale nr. 253/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsă petenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar prin cererea depusă petenta solicită judecarea în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității căii de atac promovată, având în vedere că decizia atacată de petentă respectiv decizia penală nr. 253/29.09.2009 a Tribunalului Brăila, este o decizie pronunțată în recurs și ca atare definitivă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 1105/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 2781.pr.pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției nr. 1767/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila și împotriva rezoluției nr. 1299/II/2/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila și s-a menținut ca temeinică și legală rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorii, și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246.pen.; art. 249 alin. 1.pen. art. 289 alin. 1.pen. și art. 109 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) pr.pen. petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La 07.05.2008 persoana vătămată a formulat o plângere reclamând săvârșirea de către făptuitorii, și a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246.pen. neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1.pen. abuz în serviciu prin împiedicarea reconstituirii dreptului de proprietate prevăzută de art. 109 din Legea nr. 18/1991 și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. 1, situația de fapt expusă în plângere fiind următoarea:
Făptuitorul, în calitate de primar al comunei și președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, făptuitoarea, în calitate de secretar al primăriei și la Comisiei Locale de Fond Funciar și făptuitorul, în calitate de consilier juridic al primăriei, au reconstituit în favoarea persoanelor vătămate și dreptul de proprietate asupra a 2,20 ha teren situat în extravilanul comunei, din totalul de 8,25 ha deținute de autorii persoanelor vătămate, cu motivarea că diferența de 6, 05 ha fuseseră deja restituite altor doi moștenitori( și ), deși în realitate suprafața de teren deja retrocedată era de 5,05 ha, iar persoanele vătămate aveau dreptul de a fi menționate și pe titlurile de proprietate deja emise.
Din cercetările efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat următoarea situație de fapt:
Autorii persoanelor vătămate, și, au deținut suprafața de 8,25 ha pe raza comunei, terenul fiind preluat de stat.
În anul 1991 și au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, astfel încât a fost emis titlul de proprietate nr.26806-65130/20.01.1995, pentru suprafața de 4, 05 ha, titular fiind.
Prin hotărârea nr.2005/6.09.1991 a Comisiei Județene de fond funciar Baf ost reconstituit dreptul de proprietate asupra a 1 ha în favoarea lui, restituirea urmând a se face prin atribuirea de acțiuni.
Prin hotărârea nr.392/24.07.1996 a Comisiei Județene de fond funciar B s-a stabilit numele societății comerciale la care urma a deveni acționar.
Pentru suprafața de 1 ha pe numele lui a fost emis titlul de proprietate nr.0264-1028/20.01.2001.
Persoanele vătămate și nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate până la momentul emiterii hotărârilor de retrocedare sus - menționate, ci în anii 1998 și 2005, după intrarea în vigoare a legilor nr.169/1997 și 247/2005, prin care foștii proprietari au fost repuși în termenul de formulare a cererilor de reconstituire a drepturilor funciare.
Prin aceste cereri (nr.631/31.03.1998, 39/6.09.2005 și 139/23.11.2005) persoanele vătămate au cerut atât reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul rămas neretrocedat, cât și includerea lor, alături de comoștenitori, pe titlurile de proprietate deja emise.
Cu privire la terenul nerestituit s-a reținut de către procuror:
Întrucât pe numele lui au fost emise două hotărâri ale Comisiei Județene de fond funciar, la un interval de 5 ani, iar titlul de proprietate a fost emis după încă 5 ani, în mod eronat Comisia Locală de Fond Funciar a considerat că persoanei susmenționate i s-a retrocedat suprafața totală de 2 ha (două hotărâri privind restituirea prin echivalent a câte unui hectar), deși în realitate hotărârile priveau aceeași suprafață de 1 ha.
În consecință, în ședința din 12.12.2005 a Comisiei Locale de fond funciar cererile persoanelor vătămate au fost admise în parte, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra a 2, 20 ha.
Contestațiile adresate Comisiei Județene de fond funciar au fost admise în parte, în sensul înlăturării unor comoștenitori, dar suprafața de 2, 20 ha a fost menținută.
În perioada martie - aprilie 2008 persoanele vătămate au formulat noi contestații, din analiza cărora Comisia Locală de fond funciar a constatat existența erorii.
Prin adresa nr.2894/21.03.2008 a Instituției Prefectului Județului B persoanei vătămate i s-a comunicat că în realitate lui i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra a 1 ha teren.
Prin referatul nr.1672/11.04.2008 Comisia Locală de fond funciar a hotărât îndreptarea erorii, în sensul modificării suprafeței, de la 2, 20 ha la 3, 20 ha, referat semnat de către toți făptuitorii.
s-a comunicat atât persoanelor vătămate prin adresa nr.1548/30.04.2008, cât și Instituția Prefectului Județului B prin adresa nr.1925/7.05.2008.
În consecință, reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii diferențe de 3, 20 ha a fost stabilită și comunicată anterior formulării prezentei plângeri.
Cu privire la titlurile de proprietate deja emise, s-a constat de către procuror:
În condițiile în care persoanele vătămate nu au revendicat terenuri în temeiul Legii nr.18/1991, în mod legal acestea nici nu au fost menționate în titlurile de proprietate privind suprafața totală de 5, 05 ha.
După emiterea titlurilor terenurile au intrat în circuitul civil general, comisiei emitente fiindu-i imposibilă modificarea unilaterală a titlurilor de proprietate, aceasta putându-se realiza doar pe cale judiciară, ceea ce s-a și întâmplat prin decizia civilă nr.11/10.01.2008 a Tribunalului Brăila.
Față de situația de fapt stabilită în urma cercetărilor, procurorul a concluzionat următoarele:
1. Nu se poate reține în sarcina făptuitorilor întocmirea cu intenție a vreunui înscris cu conținut nereal.
Eroarea privind suprafața restituită în realitate către a fost înlăturată de către înșiși făptuitorii, astfel încât nu se poate stabili în sarcina lor intenția, ca element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.289 alin.1 Cod penal, la întocmirea documentației ce a stat la baza restituirii, către persoanele vătămate, a suprafeței inițiale de 2, 20 ha.
2. Faptele de exercitare abuzivă, de către membrii comisiei de fond funciar, a atribuțiilor de serviciu având drept consecință împiedicarea în orice mod a reconstituirii dreptului de proprietate sau a eliberării titlului de proprietate au fost incriminate de art.109 din Legea nr.18/1991.
Textul susmenționat a fost abrogat conform art.I pct.15 din Titlul IV al Legii nr.247/2005 în vigoare din 31.10.2007.
În prezent, faptele susmenționate, anterior incriminate ca infracțiune de abuz în serviciu sunt prevăzute ca și contravenții de art.110/1 lit.a din Legea nr.18/1991.
Având în vedere caracterul special al Legii nr.18/1991 față de norma de incriminare generală prevăzută de art.246 Cod penal, precum și abrogarea expresă a art.109 din Legea nr.18/1991, faptele reclamate ca infracțiune de abuz în serviciu nu sunt prevăzute de legea penală.
3. Eroarea membrilor Comisiei Locale de fond funciar, printre care și făptuitorii, cu privire la suprafața reală susceptibilă a fi retrocedată persoanelor vătămate cu consecința lipsirii acestora de folosința a 1 ha, ar putea constitui infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.1 Cod penal.
Având în vedere suprafața redusă de teren, caracterul comun al acestuia, precum și împrejurarea că membrii aceleiași comisii au constatat și înlăturat eroarea, în cauză lipsește vătămarea gravă a intereselor legale ale persoanelor vătămate ca element constitutiv al infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.1 Cod penal.
Pentru aceste motive, prin rezoluția nr. 1767/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și cu privire la săvârșirea infracțiunilor menționate.
Împotriva acestei soluții a procurorului, petentul a formulat plângere care s-a respins ca neîntemeiată prin rezoluția nr.1299/II/2/2008 dată de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Petenta s-a adresat cu plângere la instanță în temeiul art.278/1 C.P.P. a solicitat reanalizarea dosarului nr.1767/P/2008, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive la infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijentă în serviciu, precum și fals în înscrisuri. De asemenea, în plângerea sa petenta arată că terenul de 1 ha, apreciat de procuror ca o suprafață neglijabilă, are o valoarea inestimabilă, nepatrimonială întrucât provenea de la părinții săi și, în plus, subliniază că a fost lipsită fructele terenului aproximativ 10 ani. Mai arată petenta că intimații nu au îndreptat din oficiu eroarea, ci doar în urma reclamațiilor sale.
Analizând susținerile petentei în raport soluțiile date de procuror în dosarul nr.1767/P/2008, instanța de fond a apreciat că rezoluțiile emise în cauză sunt legale și temeinice întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză nu se poate reține în sarcina făptuitorilor săvârșirea vreunei infracțiuni, chiar dacă a existat o eroare privind suprafața de teren restituită, această eroare fiind înlăturată de înșiși făptuitorii. De asemenea, corect a constat prin rezoluție că această eroare ar putea constitui eventual infracțiunea de neglijență în serviciu, infracțiune ce presupune o vătămare gravă a intereselor legale ale persoanei vătămate, condiție care nu este îndeplinită având în vedere circumstanțele cauzei. Tot astfel, în ceea ce privește faptele de exercitare abuzivă, de către membrii comisiei de fond funciar, a atribuțiilor de serviciu având drept consecință împiedicarea în orice mod a reconstituirii dreptului de proprietate, corect s-a reținut de către procuror că faptele menționate nu sunt prevăzute de legea penală, având în vedere caracterul special al Legii nr. 18/1991 față de norma de incriminare generală prevăzută de art. 246.pen. precum și abrogarea expresă a art. 109 din Legea nr. 18/1991.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea petentei și a menținut rezoluția nr. 1767/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta criticând hotărârea instanței de fond pentru motive de netemeinicie.
În motivarea recursului formulat petenta a arătat că prin cererea sa înregistrată sub nr. 631/31.03.1998 la Primăria comunei a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului arabil ce a fost deținut de părinții săi și și la această cerere nu s-a comunicat până la această dată modul de soluționare.
Recurenta-petentă a arătat că instanța de fond nu a motivat dacă acest aspect este de natură penală și dacă fapta respectivă este amnistiată, grațiată sau prescrisă.
Recurenta petentă a mai arătat că în opinia sa făptuitorii se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de neglijență în serviciu, abuz în serviciu și fals.
Examinând hotărârea instanței de fond prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-petentă, a actelor și lucrărilor aflate la dosar, a concluziilor puse de recurenta-petentă și de reprezentantul Ministerului Public și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a apreciat că recursul formulat în cauză nu este fondat, și a fost respins pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod legal și temeinic procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăilaa reținut că făptuitorii, și C nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246.pen. neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1.pen. fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. 1.pen. și infracțiunea prevăzută de art. 109 din Lega nr. 18/1991.
Situația de fapt este a fost corect reținută în rezoluția procurorului iar soluția dată este legală și temeinică.
Astfel, tribunalul a apreciat că adresa nr. 39139/17.02.2006 emisă de Consiliul Local al Comunei (semnată de în calitate de primar și de în calitate de secretar al comisiei locale de fond funciar) prin care se comunica răspuns lui la cererile nr. 39/06.09.2005 și nr. 139/23.11.2005 nu constituie un act fals întrucât menționarea în această adresă a "suprafeței de 2 ha teren reconstituit lui " s-a datorat erorilor înregistrate în evidența consiliului local și nu intenția vreunuia dintre făptuitori de a produce consecințe juridice nefavorabile pentru petentă.
Cum cererile formulate în anul 2005 au fost semnate de și, faptul că s-a comunicat răspuns unuia dintre semnatarii cererii nu poate conduce la concluzia că făptuitorii ar fi urmărit prejudicierea intereselor petentei, ulterior fiind emis un singur titlu de proprietate, pentru suprafața pretinsă de 3,20 ha pe numele și.
Instanța de recurs a reținut că fapta prevăzută de art. 109 din Legea nr. 18/1991 a fost dezincriminată, în prezent ea constituie contravenție, iar acest text are caracter de lege specială, în raport cu dispozițiile art. 246.pen. astfel că în mod legal procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăilaa constatat incidente dispozițiile art. 10 lit. "b" pr.pen.
De asemenea și soluția dispusă în ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1.pen.
Având în vedere că nu există motive de reformare a hotărârii instanței de fond, potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. "b" pr.pen. tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-petentă și a menținut ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (6) pr.pen. instanța de recurs a obligat recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300 lei reprezentând onorariu avocat către intimații-făptuitori.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) pr.pen. recurenta petentă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei deciziei pronunțată de Tribunalul Brăila, a declarat recurs petenta.
Examinând cauza, conform prevederilor art.3856Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat de recurenta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.3852Cod procedură penală în referire la art. 362 Cod procedură penală pot face recurs:
a) procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă.(.);
b) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. Împotriva sentinței de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului penal.
c) partea vătămată, în ce privește latura penală;
d) partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ce privește latura penală și latura civilă;
e) martorul, expertul, interpretul și apărătorul, în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.
În speță, a formulat recurs petenta, care nu poate fi considerat un recurs legal pentru următoarele considerente:
Recursul fiind o manifestare procesuală reglementată de Codul d e procedură penală, ca orice altă manifestare, pentru a fi admisibil, trebuie să întrunească cumulativ trei condiții și anume: să fie obiectiv încuviințat de lege; să aibă pertinență funcțională, adică să răspundă funcțional scopului atribuit de lege: persoana care a declarat recursul să aibă aptitudinea legală de a folosi această cale de atac.
Or, în speță, tocmai această ultimă condiție de admisibilitate lipsește.
Potrivit art. 3851lit. e pr.pen. pot fi atacate cu recurs doar deciziile pronunțate de tribunale ca instanță de apel.
a contrario deciziile pronunțate de tribunale ca instanțe de recurs nu mai pot fi atacate cu un alt recurs, deoarece, potrivit art. 417.pr.pen. acestea sunt definitive.
Față de considerentele de mai sus, văzând și disp.art. 38515lit. e pr.pen. urmează să respingă ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei penale nr. 253/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta (fiica lui și, născută la 26.01.1926, domiciliată în sat, comuna, județul B) împotriva deciziei penale nr. 253/29.09.2009 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1105/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila - dosar nr-).
Obligă pe petenta la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./2 ex.
05.02.2010
Fond:
Recurs:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Liviu Herghelegiu, Ion Avram
