Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 28/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 28
Ședința publică de la 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 13.08.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr. 62/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind persoanele cercetate I și.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru evaluarea întregului material probator și a susținerilor părților, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față:
Petenta a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din 13 august 2007 dată în dosar nr. 62/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecător I și procuror sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prev. de art. 246 și art. 264 Cod penal.
Petenta în plângerea de față critică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pentru nelegalitate și netemeinicie. Intimatele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și-au îndeplinit în mod abuziv atribuțiile de serviciu și au favorizat unele părți cu ocazia cercetării și soluționării dosarelor înregistrate sunt nr. 2471/2003,1027/2004,2471/2007 ale instanței, în cazul dosarelor nr. 1105/P/2003, 396/P/2007 ale unității de parchet menționate.
Petenta susține că în dosar nr. 1027/2004 judecător Iap ronunțat soluție în ședință publică deși taxa de timbru nu era achitată de către reclamanți. Acțiunea nu trebuia admisă și nici judecată, sancțiunea fiind anularea acțiunii sau a cererii. Taxa de timbru a fost plătită după pronunțate și doar în sumă de 17 mii lei și nu de 817 mii lei, chitanța fiind falsificată.
Intimații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în fiecare dosar întrucât martorii inculpatului și inculpatul sunt persoane cu influență în zonă.
Procuror în ordonanța din iunie 2004 specificat valoarea prejudiciului în dosar nr. 1027/2004 iar expertiza a fost întocmită în septembrie și în expertiză este aceeași valoare a prejudiciului, lucru care nu este în ordine.
Intimata I se face vinovată de abuz în serviciu și favorizarea infractorului ( G chiar dacă avea calitatea de reclamant) întrucât nu a admis cererile făcute în dosar privind dreptul la apărare, efectuarea contraexpertizelor, expert consilier, probe cu martori și înscrisuri oficiale (fila 37 dosar curte).
În dosarul nr. 166/2004 au recuzat pe judecător I și s-a pronunțat un alt complet de judecată prin sentința civilă nr. 213/1 martie 2005 împotriva căreia a declarat recurs. Dosarul a fost înaintat la Curtea de APEL IAȘI care la 7 septembrie l-a trimis la Tribunalul Vaslui, instanța competentă a soluționa cauza, fiind înaintat greșit de către președintele Judecătoriei Huși, greșeală din cauza căreia a făcut drumuri inutile la I și a suferit prejudiciu material.
În dosar nr. 2471/2003 a avut calitatea de parte vătămată și judecătorul cauzei a admis proba cu martori, soția inculpatului, și s-a pronunțat o soluție în favoarea inculpaților, fiind obligată la cheltuieli de judecată în baza depozițiilor martorei soție a inculpatului.
S-au atașat dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 62/P/2007 și 889/II/2/2007.
Plângerea este nefondată pentru următoarele considerente.
Prin rezoluția din 13 august 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, dată în dosar nr. 62/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror palie și față de judecător I pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal.
Pentru a pronunța rezoluția, procurorul a reținut:
În dosarul 1105/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor cercetate și aplicarea față de acestea a dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal, fără ca, în dosarul cauzei să existe probe care să confirme vinovăția, fără ca dosarul să conțină vreun act constatator al prejudiciului și fără ca procurorul să țină seama de adresa Inspectoratului de Poliție al Județului V (adresă existentă la fila 55 dosar) din care rezultă că propunerea organelor de cercetare penală era aceea de a nu se începe urmărirea penală.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză, a rezultat faptul că, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, a fost înregistrat dosarul 1105/P/2003 având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală și sustragere de arbori prev. de art. 97 al. 1 și art. 98 al. 1 din Legea 26/1996, infracțiuni săvârșite de învinuita (mama numitei ).
Prin ordonanța din 9.06.2004, magistratul procuror, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea față de aceasta a sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 2.000.000 lei pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar față de făptuitorii, și, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art. 97 al. 1 și 98 din Legea 26/199 ( a se vedea în acest sens ordonanța de la filele 42-45 dosar).
Probele avute în vedere de magistrat în momentul dispunerii soluției au fost: plângerea părții vătămate G, proces - verbal de cercetare loa fața locului, declarațiile martorilor, adresa privind cuantumului prejudiciului, astfel încât nu se poate susține inexistența unui material probator, dimpotrivă, acesta din urmă a confirmat vinovăția persoanelor cercetate, vinovăție în baza căreia a și fost dispusă soluția în dosarul 1105/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși.
Afirmația numitei, potrivit căreia în dosar nu s-a aflat vreun act din care să rezulte cuantumul prejudiciului cauzat, este neîntemeiată, întrucât un astfel de act se află la fila 43 a dosarului 1105/P/2003 ( a se vedea în acest sens xerocopia acestui act, existent la fila 108 a prezentei cauze).
S-a susținut că magistratul procuror a aplicat învinuitei amenda administrativă, dispunând o altă soluție decât cea propusă de organele de cercetare penală.
Numita a apreciat astfel că magistratul procuror a săvârșit un abuz, întrucât, din actul depus și existent la fila 55 dosar, rezultă că propunerea organelor de cercetare penală a fost aceea de a nu se începe urmărirea penală, "deoarece din cercetările efectuate s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii".
Faptul că părții vătămate Gis -a comunicat conform adresei de la fila 55 dosar, emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului V, că soluția propusă în cauză a fost aceea de a nu se începe urmărirea penală, pentru ca ulterior să se dispună, de către procuror, o altă soluție, nu are nici o relevanță, nu constituie un așa - zis "abuz" al magistratului, întrucât acesta din urmă nu este obligat să-și însușească propunerea făcută de organele de cercetare penală, cu, în urma analizării actelor administrate într-o cauză, poate să dispunp fie conform propunerii făcute, fie să dispună o soluție diferită de cea propusă.
În cauza 1105/P/2003, însă, soluțiile propuse în final de către organele de cercetare penală au fost: aceea de a se dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea față de aceasta a unei sancțiuni administrative și aceea de a nu se începe urmărirea penală față de cei trei făptuitori, propunere însușită, conform probatoriului administrat, de magistratul procuror.
Conform argumentelor expuse, în cauă nu poate fi vorba de un abuz, pretins comis în modalitatea menționată.
În dosarul nr. 2471/2004 al Judecătoriei Huși, magistratul procuror a formulat concluzii de achitare a inculpaților, deși, susține numita, probele administrate dovedeau vinovăția persoanelor față de care fusese formulată plângerea prealabilă.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză, a rezultat faptul că, pe rolul Judecătoriei Hușia fost înregistrat dosarul 2471/2003, în care numita a avut calitatea de parte vătămată.
În dosarul sus - menționat, prin sentința penală nr. 126 pronunțată la data de 2.03.2004, inculpații, au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și insultă prev. de art. 193 și 205 Cod penal (a se vedea hotărârea de la filele 63-66 dosar).
Magistratul procuror care a participat la judecarea cauzei a fost.
S-a susținut că respectivele concluzii de achitare formulate de magistratul procuror, au influențat hotărârea de achitare pronunțată de judecător, astfel încât s-a apreciat, de către numita, că magistratul procuror a săvârșit, în modalitatea mai sus expusă, un abuz prev. de art. 246 Cod penal.
Faptul că magistratul procuror, cu prilejul judecării fondului în dosarul 2471/2004, a solicitat achitarea a trei inculpați, față de care se formulase plângerea, și condamnarea altuia, iar instanța a dispus achitarea tuturor celor patru inculpați, nu denotă un abuz al magistratului procuror, sub forma "influențării" judecătorului, concluziile formulate fiind rezultatul interpretării, de către procuror, a probelor, a faptelor și împrejurărilor rezultate în cursul cercetării judecătorești și a convingerii magistratului cu privire la existența unei depline concordanțe între evaluarea probelor și concluziile formulate.
Având în vedere cele expuse, abuzul pretins comis în modalitatea "influențării" magistratului judecător nu se confirmă.
În dosarul 390/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, s-a apreciat că magistratul procuror a dispus în mod greșit aplicarea disp. art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, ceea ce constituie un abuz, întrucât probele administrate în cauză nu confirmau vinovăția persoanelor cercetate.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză a rezultat faptul că, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hușia fost înregistrat dosarul 390/P/2004.
Obiectul dosarului l-a constituit infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 Cod penal, plângerea fiind formulată de inculpații față de care a fost pronunțată hotărârea de achitare în dosarul 2471/2004 al Judecătoriei Huși.
În dosarul 390/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși au fost audiate mai multe persoane din declarațiile cărora a rezultat într-adevăr, faptul că învinuiții și Barfă - cercetați în dosarul susmenționat - au făcut afirmații mincinoase, deoarece a apreciat că, probele administrate, ai confirmat vinovăția persoanelor cercetate, magistratul procuror a dispus aplicarea față de acestea, a dispozițiilor art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, astfel încât nu se poate vorbi de un abuz săvârșit în dauna vreunei părți cercetate în cauza 390/P/2004 și cu atât mai puțin de un abuz pretins săvârșit contra intereselor numitei, care îm dosarul 390/P/2004 nu avea nicio calitate.
S-a arătat în declarație că magistratul procuror a comis o altă modalitate a abuzului ce a constat în faptul că a participat la judecarea unei cauze aflată în calea de atac, deși nu trebuia să procedeze astfel, întrucât soluționase o cauză penală într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, dosar în care partea vătămată avea calitatea de revizuent în calea de atac.
Așa cum s-a expus în dosarul 2471/2003 al Judecătoriei Huși, - petenta din prezenta cauză - a avut calitatea de parte vătămată.
Prin sentința penală nr. 126, pronunțată la data de 2.03.2004, instanța a hotărât achitarea celor 4 persoane chemate în judecată în calitate de inculpați (a se vedea hotărârea de la 63 - 66 dosar). C care în cauza 2471/2003 a reprezentat Ministerul Publica fost magistratul procuror.
Împotriva acestei hotărâri, partea vătămată a formulat recurs care, prin decizia penală nr. 260/R/2004, a Tribunalului Vaslui, a fost admis, instanța de control judiciar hotărând doar condamnarea, din cei patru inculpați, a unuia singur, respectiv a inculpatei și menținând toate celelalte dispoziții ale sentinței penale 126/2.03.2004.
Împotriva acestei decizii, - inculpata condamnată în calea de atac - a formulat cerere de revizuire care, prin sentința penală nr. 389, pronunțată la data de 27.06.2005 în dosarul nr. 543/2005 al Judecătoriei Hușia fost admisă, hotărându-se astfel, din nou, achitarea inculpatei (a se vedea hotărârea de la 60 - 62 dosar).
Reprezentantul Ministerului Public, la judecarea cererii de revizuire, a fost tot magistratul procuror.
S-a considerat că magistratul procuror a săvârșit un abuz, întrucât nu trebuia să participe la judecarea cererii de revizuire, fiind incompatibil întrucât soluționase cauza penală 390/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși în care revizuenta avusese calitatea de parte vătămată.
Abuzul pretins a fi săvârșit în modalitatea sus-menționată, nu se confirmă, nefiind vorba de nici unul din cazurile de incompatibilitate prev. de art. 49 Cod procedură penală; magistratul procuror nu a participat, ca judecător, la soluționarea în fond a cauzei 2471/2003 a Judecătoriei Huși, pentru a fi incompatibil în ce privește judecarea cauzei de revizuire, nu a fost apărătorul său reprezentantul vreuneia din părți, nu a avut calitatea de expert sau martor în nici una din cauzele în care numita a avut calitatea de parte vătămată, nu a rezultat că este interesat, sub orice formă, în vreuna din cauzele numitei, cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată etc.
S-a susținut că o altă modalitate de săvârșire a abuzului a constituit-o concluziile formulate de magistratul procuror la judecarea cauzei 1199/2006, aflată pe rolul Judecătoriei Huși.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză a rezultat faptul că, pe rolul Judecătoriei Huși, numita a avut înregistrată cauza 1199/2006, în care a avut calitatea de revizuentă.
Concluziile formulate de magistratul procuror, în momentul judecării cauzei în fond, concluzii la care a achiesat și instanța de judecată, nu denotă săvârșirea unui abuz.
Respectivele concluzii, formulate în defavoarea revizuentei, nu au constituit o îndeplinire defectuoasă a unui act (în sensul de acțiune) prin care magistratul procuror a urmărit vătămarea intereselor legale ale numitei ci, dimpotrivă, au constituit acte (acțiuni) exercitate în virtutea atribuțiunilor de serviciu, acțiuni ce au avut la bază materialul probator administrat în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, simpla afirmație potrivit căreia prin concluziile formulate în toate cauzele în care numita a avut calitatea de parte vătămată, magistratul procuror a "favorizat partea adversă" nu constituie infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal, atât timp cât probele administrate în cauză nu au confirmat existența unei "înțelegeri" între "partea adversă" și magistratul sus-menționat, înțelegere prin care acesta să urmărească zădărnicirea sau îngreunarea urmăririi penale sau judecății" (așa cum imperativ o cer dispozițiile art. 264 Cod penal).
Având în vedere cele expuse, infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal, pretins săvârșite de magistratul procuror, nu se confirmă, astfel încât, față de magistrat, se va dispune neînceperea urmăririi penale.
II) Cu privire la magistratul judecător, s-a susținut că acesta a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, întrucât:
- în dosarul 1027/2004, aflat pe rolul Judecătoriei Huși, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât probele administrate în cauză nu dovedeau aspectele reclamate, iar hotărârea a fost pronunțată, deși taxa de timbru judiciar a fost plătită după o zi de la pronunțarea hotărârii.
Din actele premergătoare efectuate în prezenta cauză, a rezultat faptul că pe rolul Judecătoriei Hușia fost înregistrat dosarul 1027/2004, având ca obiect o acțiune în despăgubiri, dosar în carenumita nu avea nici o calitate.
Prin sentința civilă nr. 872, pronunțată la data de 19.2004, instanța a admis acțiunea și a obligat cei doi pârâți (unul dintre aceștia fiind - mama numitei ) la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 12.566.995 lei.
Probele avute în vedere la soluționarea cauzei au fost actele depuse de reclamant și expertiza realizată la solicitarea acestuia, pârâții nu au solicitat administrarea de probe, astfel încât instanța, considerând acțiunea formulată ca fiind deplin dovedită, a hotărât admiterea acesteia (a se vedea hotărârea de la 52 - 53 dosar).
Având în vedere cele mai sus expuse, afirmația numitei care, așa cum s-a expus în cauza 1027/2004 a Judecătoriei Huși, nu avea nici o calitate, este, lipsită de suport probator.
este și afirmația sus-numitei potrivit căreia hotărârea a fost pronunțată la data de 19.10.2004, deși taxa de timbru a fost achitată la data de 20.10.2004, deci ulterior pronunțării hotărârii, ceea ce constituie un abuz.
Dovada plății taxei de timbru la 20.10.2004, a fost făcută de numita prin depunerea, la prezenta cauză, a chitanței existente la 19 dosar.
Din considerentele hotărârii 872/19.10.2004, rezultă că, la data de 19.10.2004 (dată la care cauza a și fost judecată în fond) reclamantul, prin apărător, a făcut dovada achitării unei diferențe din taxa de timbru, ceea ce denotă (contrar celor susținute de numita ) faptul că o parte din taxă fusese achitată, iar la data de 19.10.2004, s-a făcut dovada plății integrale a taxei de timbru.
Chitanța ( 19 dosar) depusă de numita, prin care aceasta a înțeles să facă așa-zisa dovadă a plății taxei de timbru, după pronunțarea hotărârii, nu are absolut nici o relevanță în prezenta cauză. Din examinarea înscrisului sus-menționat, rezultă că acesta a fost întocmit, eliberat la data de 20.10.2006, nicidecum la data de 20.10.2004, așa cum se susține, astfel încât nu privește cauza 1027/2004, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Huși, ce a fost judecată cu doi ani înaintea eliberării chitanței la care se face referire.
Având în vedere cele expuse, abuzul pretins a fi săvârșit în modalitatea sus-menționată, nu se confirmă.
S-a susținut faptul că în dosarul 2471/2003 al Judecătoriei Huși același magistrat judecător a săvârșit un abuz, întrucât a pronunțat hotărârea având în vedere numai declarațiile martorilor propuși în apărare de inculpați, martori care aveau calitatea de rude apropiate și astfel au declarat în favoarea inculpaților care au și fost achitați.
Așa cum s-a expus, în dosarul 2471/2003 al Judecătoriei Huși, numita a avut calitatea de parte vătămată.
Prin sentința penală 126, pronunțată la data de 2.03.2004, în dosarul sus-menționat, magistratul judecător I i-a achitat pe cei 4 inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 205 Cod penal și art. 193 Cod penal.
Argumentele pe care magistratul le-a avut în vedere în ce privește inexistența vinovăției celor 4 inculpați sunt expuse în considerentele hotărârii existente la 63 - 66 ale prezentei cauze.
Faptul că magistratul judecător Iad at o corectă interpretare probelor și a considerat că există o concordanță deplină între evaluarea probelor și soluția pronunțată rezultă și din faptul că, un alt magistrat judecător, investit cu judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta împotriva sentinței penale 126/2.03.2004, a respins, ca nedovedită, cererea de revizuire (a se vedea hotărârea de la 46 dosar).
Cele mai sus-menționate sunt confirmate, de asemenea și de sentința penală 389/27.06.2005, pronunțată în dosarul 543/2005 al Judecătoriei Huși (a se vedea hotărârea de la 60 - 62 dosar).
Având în vedere cele expuse, abuzul pretins săvârșit în modalitatea mai sus expusă nu se confirmă.
S-a susținut, de asemenea, că magistratul judecător lulia a pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice în dosarele 166/2004; 2413/2003; 1047/2004; 2460/2005; 1204/2004; 2221/2003 ale Judecătoriei Huși.
Din examinarea actelor existente la 50 - 51 dosar și 78 - 90 dosar, rezultă că sentințele din dosarele sus-menționate nu au fost pronunțate de magistratul judecător lulia (așa cum a susținut numita ) ci de alți magistrați față de care nu au fost formulate plângeri, în ce privește aceste sentințe apreciate ca nelegale și netemeinice, sus-numita, în funcție de calitatea procesuală avută, putea promova căile de atac.
Întrucât investigațiile prealabile efectuate nu au conturat săvârșirea de către magistratul judecător lulia a infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, față de acesta se va dispune neînceperea urmăririi penale.
Din aceleași considerente anterior expuse în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 264 Cod penal, nici în sarcina magistratului judecător nu poate fi reținută infracțiunea de favorizare a infractorului.
Împotriva rezoluției petenta a formulat plângere în temeiul art. 278 Cod procedură penală și prin rezoluția din 24 septembrie 2007 dată în dosar nr. 889/II/2/2007, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa respins ca neîntemeiată plângerea formulată de numita împotriva soluției dispusă în dosar nr. 62/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul general a reținut următoarele:
Din ansamblul materialului probator rezultă că magistrații I și, prin soluțiile dispuse ori prin concluziile verbal exprimate în dosarele civile și penale în care numitele și au avut calitatea de parte (pârât, învinuit, revizuent) nu au făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, neexistând nici un indiciu cu privire la prevederea și urmărirea ori acceptarea pronunțării ori dispunerii unor soluții părtinitoare în cauze.
Împrejurarea că soluțiile dispuse de procurori ori pronunțate de judecător sunt nefavorabile numitei și părții reprezentate, nu este de natură, în lipsa elementelor obiective de săvârșire a unei fapte penale, ori subiective, de vinovăție, să declanșeze tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate și cercetate.
Nu în ultimul rând, modul de administrare a probelor și de stabilire a situației juridice deduse judecării nu poate fi supus controlului organului de urmărire penală pentru că ar contraveni independenței judecătorului, ci doar controlului magistratului judecător investit cu soluționarea căii de atac folosite departe împotriva hotărârii judecătorești nefavorabile.
Însă prin decizia civilă nr. 688/R din 4 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul 1476/2005 s-a dispus menținerea sentinței civile nr. 872/19 octombrie 2004 a Judecătoriei Huși, contestate în prezentul dosar penal de numita, contestarea nulității recursului declarat de, întrucât recursul nu fost motivat în termen și, chiar dacă ar fi fost motivat, nu s-ar fi putut pronunța o soluție contrară celei emise de instanța de fond.
Examinând rezoluția atacată prin prisma criticilor formulate în plângerea de față, adresată instanței de judecată, Curtea constată că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie privind actele atacate.
Potrivit art. 246 Cod penal infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se definește prin fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămate intereselor legale ale unei persoane.
Petenta invocă, ca acte materiale infracționale, în plângerea formulată, greșeli de judecată sau de instrucție penală.
În dosar nr. 1027/2004 s-a pronunțat sentința civilă nr. 872 din 19 octombrie 2004 prin care s-a admis acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu pârâții și și au fost obligați la plata despăgubirilor civile în sumă de 82.566.999 lei.
Prin acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 3 milioane lei majorând pretențiile raportat la valoarea evaluată prin expertiza din 28 septembrie 2004.
La termenul de judecată din 19 octombrie 2004, așa cum se menționează în preambulul hotărârii, s-a depus chitanța cu diferența de taxă de timbru, ceea ce presupune că taxa judiciară de timbru necesară, legală, fusese achitată anterior pronunțării.
Petenta depune la dosar copiile a două chitanțe cu nr. - pe numele G, în sumă de 17.000 lei și respectiv suma de 817.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru emise la 20 octombrie 2006 (fila 31 și 32 dosar curte).
Prin adresa Primăriei Municipiului H se comunică petentei referitor la chitanța seria - -, nr. - numerotată manual la nr. 21195 fost eliberat în data de 20 octombrie 2007, corectată olograf cu data de 20 octombrie 2004 și este pentru suma de 17.000 lei rol reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 14 dosar curte).
Datele de pe chitanță sunt diferite, sunt două chitanțe cu sume diferite și același număr și serie față de adresa Primăriei (fila 14 dosar fond) care în consecință nu este revelatoare. Noua petentă, pârâtă în cauză, avea deschisă cale de atac împotriva hotărârilor civile pronunțate, pe care a exercitat-
Judecarea cauzei a avut loc la 19 octombrie 2004 iar chitanța pe care o invocă petenta este datată 2006, 20 octombrie.
Critica privind administrarea probelor în cauza respectivă, oricare ar fi fost dispozițiile instanțe, acestea se circumscriu cadrului procesual cu care fusese investită și atribuțiilor de judecată dispuse prin normele de procedură civilă.
Judecătorului nu i se poate antrena răspunderea penală pentru modul de administrare și interpretare a probelor, pentru dispozițiile date în cursul instrumentării unui proces civil sau penal, unele fiind de natură să nemulțumească partea în proces întrucât fac parte din înfăptuirea actului de justiție și toate actele magistratului sunt supuse controlului jurisdicțional în căile de atac, chiar în situația în care ar fi nelegale, acestea putând fi cenzurate în căile de atac prevăzute de lege.
Infracțiunea de favorizare a infractorului are ca subiect pasiv în mod obligatoriu un infractor, aceasta intrând în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 264 Cod penal. În cazul invocat, al judecării dosarului civil 1027/2004, cel pretins favorizat are calitatea de reclamant în procesul civil. Infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal nu există, neexistând sub nici un aspect elementele constitutive ale laturii obiective și subiective prevăzute de incriminare, în cazul invocat.
În dosarul nr. 2471/2003 evaluarea judecătorului I care a soluționat cauza achitând pe cei patru inculpați s-a făcut în baza probelor administrate, hotărârea pronunțată fiind motivată și argumentată, iar faptul că petenta, parte vătămată în acea cauză este nemulțumită de soluție avea deschisă o cale de atac prevăzută de lege, pentru a formula critici cu privire la modul de interpretare a probelor.
Soții și rudele sunt admise de normele de procedură să depună mărturie în cauze penale în situația în care consimt la acest lucru, așa încât faptul audierii lor este legal.
Nici cu privire la această cauză nu există elemente de abuz în serviciu sau de favorizare a infractorului, cum legal și complet s-a analizat prin rezoluția atacată.
Critica formulată cu privire la dosarul nr. 166/2004 cum în cauza respectivă nu s-a pronunțat judecătorul I împotriva căruia a fost formulată plângerea inițială, toate procedurile desfășurate în acea cauză nu pot fi imputate magistratului intimat.
Criticile formulate în plângerea adresată instanței nu sunt fundamentate iar rezoluția atacată este legală și temeinică, evaluările cuprinse în rezoluție sunt exacte, corespund actelor premergătoare efectuate în cauză.
Așa fiind, conform art. 278 ind. 1 alin. 8 pct. a Cod procedură penală va respinge ca nefondată plângerea petentei împotriva rezoluției procurorului atacată, care va fi menținută.
Văzând și disp. Art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 13 august 2007 dată în dosar 62/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI menținută prin rezoluția procurorului din 24 septembrie 2007, pe care o menține.
Obligă petenta să achite statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petentă și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored.
19.03.2008, 2 ex.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu
