Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R OM ÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 28/R/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 21 din 23 octombrie 2007 Tribunalului Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petenta recurentă personal și asistat de apărătorul ales, av. și intimații și personal și asistați de apărătorul lor ales, av. și au lipsit intimații, și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul petentei recurente a depus la dosar acte medicale și copiile declaraților unor martor, date în dosarul nr- al Judecătoriei Beiuș. A solicitat admiterea recursului și casarea sentinței în sensul admiterii plângerii, a desființării rezoluției atacate și a trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. A arătat că din probele administrate în cauză rezultă, fără putință de tăgadă, că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de viol.
Apărătorul intimaților a solicitat respingerea recursului declarat de petentă și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond, din probele administrate în cauză rezultând că nu a fost, în nici un caz, vorba despre o infracțiune de viol, petenta fiind cea care le-a cerut celor doi intimați pe care îi asistă, să îl cheme pe intimatul. Mai mult de atât, din probele administrate în cauză rezultă că petenta nu a cerut ajutor.
Procurorul a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond, arătând că nu ne putem afla în prezența infracțiunii de viol decât în prezența constrângerii, ceea ce nu este cazul în speță.
Intimatul a solicitat, în ultimul cuvânt, respingerea recrsului.
Intimatul în ultimul cuvânt a solicitat, de asemenea, respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 21 din 23 octombrie 2007, Tribunalul Bihora respins plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței din 2 martie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosarul nr. 13/P/2007 și ordonanței din 5 aprilie 2007, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în dosarul nr. 81/VIII.1/2007.
Prin plângerea formulată de partea vătămată, depusă la Postul de Poliție, aceasta a solicitat în mod expres trimiterea în judecată a numiților, și pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În conținutul plângerii, partea vătămată face referire și la alte persoane, respectiv, și, cu privire la care nu susține că ar fi săvârșit infracțiunea de viol și, de altfel, așa cum s-a arătat în partea finală a plângerii sale, solicită tragerea la răspundere penală a celor trei intimați, sus-indicați.
În cadrul cercetărilor efectuate în cauză, a fost audiată partea vătămată, care, în data de 6.02.2007, declară că a avut contact sexual cu aceasta, că, deși a încercat să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, nu a reușit și că a ajutat-o să se îmbrace, fără a încerca să aibă relații sexuale cu aceasta, iar în final a precizat că singurul cu care a avut relații sexuale, din cei trei, a fost.
Au fost audiați următorii martori:, care a declarat că i-a văzut pe numiții, și, care s-au apropiat de, i-au răsucit mâinile la spate și au forțat-o să-i urmeze în direcția opusă celei în care se îndrepta împreună cu partea vătămată și că în acest timp a auzit-o pe partea vătămată strigând la cei trei să o lase în, arată că în jurul orelor 21-22, a revenit la priveghi, dar nu a spus unde a fost și ce s-a întâmplat, că aceasta era murdară de noroi pe spate și pe giacă și că i-a cerut să-i spună tatălui său, dacă va întreba unde a fost, că a fost tot timpul în casă la priveghi; martora a, care a declarat că a văzut-o pe partea vătămată traversând puntea, iar 3-4 băieți au sărit apa, după care toți au plecat în amontele apei; că nu au auzit ca să strige după ajutor sau să fie lăsată în; că în jurul orei 22, aceasta a revenit la priveghi, nu le-a spus unde a fost și ce s-a întâmplat, dar era speriată; martorul, care a declarat că i-a cerut lui să o prindă pe partea vătămată, să vorbească cu ea și să o ducă la acesta, la casa unde se afla; că a prins-o pe partea văt. cu o mână după cap, a început să vorbească cu aceasta, apoi i-a răsucit mâna la spate și s-a îndreptat spre grădina lui a; că partea vătămată nu a strigat, nu a plâns; că împreună cu i-a urmat pe cei doi la o distanță de 2 metri; la poarta grădinii l-a văzut pe, la aproximativ 10- 15 metri; că acesta a chemat-o la el pe partea vătămată, care a plecat singură spre acesta; martorul, care a declarat că i-a cerut lui și lui și să o ducă pe partea vătămată la casa lui a; că în jurul orelor 20, partea vătămată împreună cu alte fete mergeau spre casa unui vecin, moment în care a prins-o de mână pe partea vătămată, căreia i-a cerut să-i însoțească, întrucât un băiat i-a cerut să o ducă la casa lui a; că partea vătămată nu a strigat, a mers alături de el, iar în spatele lor, la aproximativ 2 metri, mergeau și; că ajungând la poarta grădinii, l-a văzut pe, spre care partea vătămată a plecat singură; că acesta a coborât apoi spre casa unde se ținea priveghiul, iar și au plecat spre casa lui A; martorul declară aceleași împrejurări, respectiv că în timp ce văt.p. se afla într-un grup de fete, a prins-o de mână, i-a răsucit mâna la spate, i-a pus cealaltă mână după cap și au plecat împreună pe vale în sus; că împreună cu i-a urmat pe cei 2 la o distanță de 2 metri și că ajunși la poarta unei grădini, l-au văzut la o distanță de aproximativ 2- 3 metri de poarta grădinii pe; că la poartă lăsat-o liberă pe, care s-a deplasat singură spre, care a luat-o de mână și au plecat în grădină.
A fost audiat, în calitate de învinuit, care a declarat că a fost abordat de frații părții vătămate, care l-au rugat să meargă împreună cu ei să o caute pe sora lor și că în urma acestei discuții a pornit singur pe vale, pentru aoc ăuta, iar la un moment dat a văzut-o pe împreună cu și la o oarecare distantă pe; arată că după ce a purtat o convorbire telefonică, l-a auzit pe chemându-l pe la el, după care a venit în locul în care se afla învinuitul; arată că după 4-5 minute, a încheiat discuția telefonică și a auzit-o pe partea văt. chemându-l; arată că atunci când a ajuns la aceasta, a văzut-o dezbrăcată de la brâu în jos și a întrebat-o ce a pățit; arată că partea văt. nu i-a răspuns la întrebare, motiv pentru car ea întrebat-o dacă mai poate; fata i-a răspuns "hai și tu", iar martorul arată că, fără a se dezbrăca, s-a așezat lângă aceasta și în timp ce o pipăia a ajuns cu mâna între picioarele ei și simțind ceva lipicios, i-a fost greață, fapt pentru care s-a ridicat, spunându-i fetei să se îmbrace și să meargă la priveghi, că o caută frații ei.
La rândul său, a fost audiat, ca învinuit, care arată că s-a întâlnit cu și, care i-a spus că în grădina imobilului cu nr. 120 se aude,; că a intrat în această grădină și că la un moment dat a auzit pași în urma sa și l-a văzut pe, care i-a spus că acolo se află cu una; și-a continuat drumul prin grădină și a văzut cum fata și întrețineau relații sexuale; arată că după ce s-a terminat actul sexual, s-a ridicat și l-a chemat și pe el, motiv pentru care s-a apropiat de fată și a întrebat-o dacă dorește să întrețină relații sexuale și cu el. arată că, înrucât aceasta nu i-a răspuns în nici un fel, s-a așezat lângă partea vătămată, dar nu a reușit să întrețină relații sexuale cu aceasta, motiv pentru care s-a îndreptat înspre locul unde se afla și, că apoi împreună cu primul a plecat spre casă,iar acesta din urmă s-a îndreptat spre partea vătămată.
Învinuitul a susținut că s-a întâlnit cu partea vătămată, pe care a întrebat-o ce face și a mângâiat-o pe gât, și i-a cerut să meargă mai încolo, îndepărtându-se cu ea spre o grădină; că lângă un nuc a întreținut relații sexuale cu aceasta, cu acordul său; că nu a forțat partea vătămată; că după consumarea actului sexual, au venit și, care, la rândul lor, au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.
Prin ordonanța din 2 martie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.13/P/2007, s-a dispus, în baza art.249 al.1 cu ref.la art.10 lit.a C.P.P. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul infracțiunii prev.de art.20 rap.la Cod Penal art.198 al.1 Totodată Cod Penal, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe învinuiții și în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Prin ordonanța din 5 aprilie 2007, dată în dosar nr.81/2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihora respins ca neîntemeiată plângerea petentului; a infirmat soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev.de art.198 al.1 și Cod Penal a declinat și cu privire la acesta competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Jud.
Prin rechizitoriul din 23 mai 2007, dat în dosar nr.252/P/2007, Parchetul de pe lângă Jud. Bad ispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.198 al.1 Cod Penal; a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 198 al. 1.Cod Penal; a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 198 al. 1.
Cod PenalTribunalul a constatat că petenta a atacat ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Întrucât potrivit art. 278/1 C.P.P. pot fi atacate în acest temei soluțiile de netrimitere în judecată, plângerea formulată împotriva ordonanțelor arătate, față de soluția pe care o cuprind, este inadmisibilă.
Soluția de netrimitere în judecată pe care o cuprinde rechizitoriul sus menționat poate fi atacată, dar nu în fața acestei instanțe și nu în condițiile în care are ca obiect ordonanțele sus menționate, aceasta putând fi îndreptată împotriva rechizitoriului pentru acea dispoziție.
În ceea ce privește împrejurarea că plângerea părții vătămate vizează infracțiunea de viol, și nu de raport sexual cu o minoră, reținem că într-adevăr Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor nu a dat ordonanță de schimbare a încadrării juridice, însă din probele administrate și sus prezentate și instanța reține că starea de fapt ce rezultă din acestea reclamă încadrarea juridică avută în vedere la declinarea competenței.
Se remarcă din aceste probe că elementul constrângerii nu este dovedit, partea vătămată fiind desprinsă dintr-un grup de fete, fără nici o opoziție a acesteia și fără a da vreun semn de alarmare ulterior, în condițiile în care putea fi auzită.
S-a apreciat totuși că, în măsura în care prin readministrarea acestor probe în fața instanței, cauza fiind deja în curs de judecare la Judecătoria Beiuș, rezultă o altă stare de fapt, schimbarea încadrării juridice e posibilă, astfel încât cererea părții vătămate, de judecare a inculpaților pentru infracțiunea de viol, să fie satisfăcută de această instanță de judecată.
S-a mai precizat că deși partea vătămată formulează prezenta plângere și împotriva numiților, și, prin plângerea inițială adresată Poliției, i-a vizat doar pe cei 3 intimați, trimiși în judecată și cu privire la care s-au dat soluțiile sus amintite, astfel încât, în prezentul cadru procesual, nu se poate face nici o analiză cu privire la aceștia.
În măsura în care se dovedește implicarea lor în această activitate infracțională, în fața Judecătoriei Beiuș se poate solicita extinderea acțiunii penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii date și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de viol, întrucât din probele administrate în cauză, inclusiv actele medicale rezultă că aceștia au săvârșit infracțiunea de viol.
Examinând sentința recurată prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de pententă apare ca nefundat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
Petenta a formulat plângere penală împotriva intimaților, și, prin care a solicitat trimiterea în judecată a acestora pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Prin ordonanța din 2 martie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosarul nr. 13/P/2007,în baza art. 249 alin. 1 cu referire la art. 10 lit. a din Codul penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 198 alin.1 din același codși s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe învinuiții și în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Prin ordonanța din 5 aprilie 2007 prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, dată în dosarul nr. 81/VIII.1/2007, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, tatăl ptentei, s-a desființat rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev. de art. 198 alin. 1 din Codul penal și s-a declinat și cu privire la aceasta competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Împotriva acestor ordonanțe petenta s-a adresat instanței cu o plângere formulată în temeiul art. 278/1 din Codul d e procedură penală.
Potrivit art. 278/1 din Codul d e procedură penală, numai rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiectul plângerii adresate instanței.
În cauză, curtea constată că ordonanțele atacate de petentă nu reprezintă rezoluții sau ordonanțe prin care să se fi soluționat o plângere penală.
Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că petenta nu a formulat plângere împotriva unui act prevăzut în art. 278/1 Cod procedură penală.
Cum controlul judiciar, în temeiul textului sus-menționat, privește exclusiv temeinicia dispoziției de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate, respectiv îndeplinirea actelor premergătoare sau de urmărire penală, în condițiile determinate de legea procesual penală confirmată în condițiile art. 278 din Codul d e procedură penală, iar instanța de judecată a fost sesizată cu plângere privind ordonanța de declinare a competenței soluționării cauzei, hotărârea primei instanțe, prin care plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă, este legală și temeinică.
În consecință, pentru considerentele arătate mai sus, recursul declarat de pentetă apare ca nefondat și va fi respins în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1lit. b din Codul d e procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, recurenta va fi obligată să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de petenta recurentă împotriva sentinței penale nr. 21din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor - O, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. fond
dact. 2ex. 24.01.2008, pc
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Pantea Nistor, Groza Gheorghe
