Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 295/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

DOSAR NR. 8670/2/2009

2188/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR.295

Ședința publică din data de 27 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu

GREFIER: - -

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol judecarea plângerii formulată de petenții și împotriva Rezoluției nr.1303/II/2/2009 din data de 27.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției nr.812/P/2009 din data de 31.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petenții și, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii cu care a fost sesizată.

Petenții și, având cuvântul pe rând, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată, și menținerea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI. Având în vedere că din actele premergătoare efectuate în prezenta cauză, rezultă în mod evident că executorul judecătoresc nu a încălcat nicio dispoziție legală, întrucât potrivit dosarului de executare cu care a fost investit și hotărârii judecătorești care trebuia pusă în executare, a adus la cunoștința părților interesate că se impune sesizarea instanței de judecată, avându-se în vedere nelămuririle existente în acea cauză, lucru care altfel s-a și întâmplat ulterior în prezenta cauză, lămurindu-se această situație juridică.

CURTEA

Asupra cauzei penale de față:

Prin cererea înregistrată la 11.09.2009, petenții și au formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1303/II/2/2009 din data de 27.08.2009 prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 812/P/2009 din data de 31.07.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art. 249 Cod penal, art. 217 Cod penal, art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.

Motivându-și plângerea, petenții au arătat că executorul judecătoresc nu avea dreptul că procedeze la identificarea suprafeței de teren și trasarea liniei de hotar întrucât nu constituie obiectul executării silite, iar instanța de judecată a considerat nelegală executarea silită. Astfel, executorul judecătoresc a acționat cu bună știință și intenție directă contrar dispozițiilor unei sentințe judecătorești pe care susține că o execută, precum și Hotărârii CEDO în care se constată încălcarea dreptului de proprietate al petenților asupra suprafeței de 293 mp.

Verificând plângerea de față în raport de actele și lucrările dosarului conform prevederilor art. 278¹alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a înregistrat plângerea formulată de petenții și împotriva executorului judecătoresc din C sub aspectul infr. prev. de art.246 Cp, art.217 al.1 Cp, art.220 al.1 și 2 Cp și art.192 al.1 și 2 Cp.

În fapt, susnumitul a arătat că în ziua de 19.03.2009 executorul judecătoresc, punând în executare sentința civilă nr.2542/2007 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.297/2007 a Tribunalului Călărași și irevocabilă prin decizia civilă nr.927/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la cererea lui le-a solicitat, atât prin prima somație transmisă pe numele, cât și prin a doua somație transmisă pe numele să lase în deplină proprietate lui suprafața de 293. de teren situat la adresa din - B nr.232 deși prin titlul executoriu invocat ca temei al executării silite instanța de judecată a respins lui atât cererea de a i se lăsa în deplină posesie și proprietate terenul cât și cererea de repunere în situația anterioară executării silite în urma căreia s-au stabilit limitele (hotarul) proprietăților petenților, repunere care constă în mutarea gardului pe vechiul amplasament motivat de instanță prin faptul că terenul în litigiu aparținea la această dată Primăriei C prin Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și nu lui, iar mutarea gardului echivala cu punerea sa în deplină proprietate asupra unui teren ce nu i-a aparținut niciodată și nu-i aparține.

În plângere, s-a arătat că terenul era la acea dată proprietatea Primăriei C, singura instituție care putea cere evacuarea de pe această suprafață de teren.

De asemenea, petenții au mai precizat că abuzul săvârșit de executorul judecătoresc a creat premisa săvârșirii de către a faptelor de distrugere prev. de art.217 al.1 cp, tulburare de posesie prev. de art.220 al. 1 și 2 Cp și violare de domiciliu prev. de art.192 al.1 și 2 Cp.

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că prin sentința civilă nr.2542/24.07.2007 Judecătoria Călărași: "respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și a calității procesual pasive a pârâților, G și, invocată de pârâți.

Respinge excepția lipsei de competență materială a instanței, invocată de pârâți.

Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți.

Admite în parte acțiunea reclamantului, domiciliat în C,-, județul C, așa cum a fost precizată împotriva pârâților, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în călărași,-, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, județul călărași, domiciliat în C,-, județul C și, domiciliat în C,-, - 14,.2,. 10, județul

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și în calitate de vânzători și în calitate de cumpărător și autentificat la. sub nr.l047/26.04.2004, în ceea ce privește suprafața de 293. teren.

Dispune întoarcerea executării silite, efectuată de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.82/2003 în sensul evacuării pârâtului de pe suprafața de 293. situată în C,-, județul C, teren care potrivit raportului de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză de expertul este delimitat prin poligonul, conform schiței, parte integrantă raportului tehnico-juridic.

Dispune pârâților, G, și să restituie pârâtului suinele încasate cu titlu de sultă, conform procesului-verbal de constatare și punere în posesie, încheiat de executorul judecătoresc în data de 07.08.2003 în dosarul de executare nr.82/2003.

Dispune pârâtului să ridice sumele de 5.119.050 lei (511,90 RON) și respectiv 3.619.050 lei (361.90 RON) consemnate la CEC de executorul judecătoresc, cu titlu de sultă, pe numele pârâtei și respectiv al reclamantului.

Respinge capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind stabilirea situației anterioare efectuării executării silite.

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, G și împotriva reclamantului pârât.

Obligă pârâții, în solidar, către reclamant la plata sumei de 112,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată".

Prin decizia civilă nr.297/19.12.2007 Tribunalul Călărași - Secția Civilă: "respinge excepția invocată de intimatul, privind lipsa de interes a apelanților referitoare la constatarea nulității absolute a deciziei nr.620/1966 emisă de.

Admite excepția autorității de lucru judecat formulată de intimatul privind capătul de cerere din cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți referitor la dezbaterea succesiunii rămase de pe urma autorilor succesiunii rămase.

Admite apelul formulat de apelanții, și G, pe care o schimbă numai cu privire la soluționarea capătului de cerere din cererea reconvențională referitor la dezbaterea succesiunii asupra suprafeței de 1.293. pe care îl respinge ca inadmisibil.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Obligă pe apelanți către intimatul la plata sumei de 1.190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată".

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 ianuarie 2008 (dosar nr-) Tribunalul Călărași, în baza art.281 civ.Cod Penal, a dispus îndreptarea erorii materiale prin omisiune din dispozitivul deciziei civile nr.297/2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- (nr. format vechi 3167/C/2007), în sensul că "se admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr.2542/2007 pronunțată de Judecătoria Călăraș i".

Prin decizia civilă nr.927/27.05.2008 (dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI ) s-a respins excepția nulității recursului, s-a respins ca nefundat recursul formulat de recurenții pârâți -, G, și împotriva deciziei civile nr.297/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații - pârâți, și.

La dosarul de executare a fost atașat raportul de expertiză tehnică de specialitatea topografie.

Prin sentința civilă nr.872/31.03.2009 (dosar nr-) a Judecătoriei Călărașis -a admis contestația la executare formulată de contestatorul debitor împotriva intimatului creditor. S-a admis cererea de intervenție principală formulată de intervenientul. Dispune anularea actelor de executare silită derulate de în dosarul de executare nr.77/2009.

Prin adresa nr.1522/11.05.2009 executorul judecătoresc a comunicat Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești următoarele:

"De asemenea, se arată că numitul nu ar avea calitatea de creditor, neavând nici un drept asupra suprafeței de 293.

În aceste condiții întrucât se înregistrase dosarul de executare nr.77/2009, în baza statutului de executor judecătoresc am procedat la continuarea executării silite, activitățile sau actele întocmite de către executor judecătoresc putând fi suspendate sau anulate numai de către instanța de judecată.

În această situație, studiind cu atenție dispozitivul sentinței nr.2542/2007, am constatat faptul că instanța de judecată nu specifică expres persoana care trebuie pusă în posesie, dispunându-se decât întoarcerea executării silite și evacuarea pârâtului de pe suprafața de 293.p".

Analizând plângerea formulată de și împotriva executorului judecătoresc, a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii cu privire la care s-a tăcut plângerea sub aspectul laturii subiective.

Astfel, judecătorul judecătoresc a interpretat sentința civilă pe care a pus-o în executare în raport de propria convingere, acțiunea acestuia fiind cenzurată de instanța de judecată.

Faptul că instanța de judecată a apreciat că executorul judecătoresc a interpretat greșit dispozițiile sentinței civile nu implică în mod automat săvârșirea de către acesta cu intenție sau din culpă a vreunui act în mod defectuos ci face parte din atribuțiile sale de serviciu.

Cu privire la infracțiunile prev. de art.217 Cp, art.220 Cp și art.192 Cp, s-a apreciat de asemenea, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective, întrucât executorul judecătoresc a avut reprezentarea că execută un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, la vremea respectivă neexistând o contestație la executare.

Din probatoriile administrate în cadrul actelor premergătoare, se constată că intimatul executor judecătoresc nu l-a pus în posesie pe numitul și nici nu l-a evacuat pe numitul, ci procedat doar la identificarea suprafeței de teren și trasarea liniei de hotar conform raportului de expertiză, recomandând părților să se adreseze instanței de judecată pentru a se stabili persoana care trebuie pusă în posesie, întocmind în acest sens un proces - verbal în care indică necesitatea formulării unei contestații la executare.

Pe cale de consecință, corect s-a stabilit că o asemenea activitate nu are conotații infracționale, întrucât practic executorul s-a mărginit doar la a efectua un simplu act de identificare a terenului, act fundamentat pe expertiza efectuată în cauza derulată între părți și, tocmai pentru a nu interpreta unilateral hotărârea judecătorească și nici de a nu denega obligația de a efectua o executare silită, a îndrumat părțile să se adreseze în continuare unei instanțe pentru a lămuri situația juridică a termenului, fapt care s-a și întâmplat.

Împrejurarea că există și o hotărâre CEDO de care știa sau nu știa executorul judecătoresc, nu este relevantă, în contextul actelor efectuate de executor, întrucât în final executorul nu a pus pe nimeni în posesie și nu a evacuat pe nimeni, îndrumând părțile către instanța de judecată, singura în măsură să stabilească al cui este terenul.

Întrucât nu s-a consumat executarea silită în sensul arătat de petenți, nu pot fi reținute în sarcina intimatului elemente care să conducă la stabilirea unei vinovății penale, iar faptul că în cauză, ulterior identificării terenului de către executor, au fost săvârșite pretinse fapte de distrugere, tulburare de posesie și violare de domiciliu de către, excede răspunderii executorului judecătoresc, răspunderea penală fiind personală.

Așa fiind, pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 278¹alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge plângerea ca nefondată și va menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și împotriva Rezoluției nr. 1303/II/2/2009 din data de 27.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 812/P/2009 din data de 31.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.

Menține rezoluția atacată,

Obligă pe petenți la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.

PREȘEDINTE

- -

GREFIER

- -

Red.

Dact./20.11.2009

2 ex.

Președinte:Antoaneta Nedelcu
Judecători:Antoaneta Nedelcu

Vezi şi alte speţe de drept penal: