Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 3/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.3/
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare plângerea penală formulată de petentul - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.A, Ap.28, împotriva ordonanțelor nr.344/P/2007 din 2 aprilie 2008 și nr.235/II/2/2008 din 28 mai 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa:
- petentului pentru care răspunde avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- făptuitorului - G pentru care răspunde apărătorii aleși al acestuia - avocat și avocat - în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;
- ,.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.339 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.340 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al petentului, având cuvântul, solicită în baza disp.art.2781alin.8 lit."b" Cod procedură penală, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 02 aprilie 2008 în dosarul 344/P/2007 față de făptuitorii, și.
Solicită trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de aceștia.
Prin rezoluția de respingere a plângeri penale, s-a constatat ca legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale și s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Precizează că în motivarea acestei soluții, s-a arătat faptul că restituirea cauzei la procuror de instanța de judecată în vederea completării actelor de urmărire penală și dispunerea unei soluții de netrimitere în judecată după reaprecierea probelor administrate, nu conduce automat la concluzia că procurorul care a dispus inițial trimiterea în judecată se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.264 Cod penal, deoarece în cauză nu este dovedită reaua credință a persoanelor reclamate în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Din punctul său de vedere, în prezenta cauză nu s-au efectuat suficiente acte care să conducă la concluzia veridicității celor reclamate.
Contradicțiile existente nu au fost, apreciază, lămurite de organul de urmărire penală încălcându-se astfel principiile rolului activ și al aflării adevărului ce guvernează procesul penal.
Or, în vederea aflării adevărului, organele de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, sarcina ce revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.
Mai mult, lipsa probelor administrate de către organele de urmărire penală nu formează convingerea că plângerea adresată de petent este întemeiată sau nu.
Consideră că restituirea cauzei la procuror de instanța de judecată în vederea completării actelor de urmărire penală și dispunerea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală prin rechizitoriul nr.988/P/14.09.2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, conduce la concluzia că procurorul a dat dovadă de rea credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu și se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.246 Cod penal și favorizarea infractorului prevăzut de atz.264 Cod penal, aceasta fiind și situația lucrătorilor de poliție și.
De asemenea, o reapreciere a probelor administrate în această cauză care conduce la o soluție diametral opusă, respectiv de la trimiterea în judecată la aceea de scoatere de sub urmărirea penală, în condițiile în care nu s-au administrat probe noi, necunoscute în prima fază a urmăririi penale, în opinia sa, denotă îndeplinirea în mod necorespunzător a actului de serviciu, respectiv realizarea elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Totodată, este evident că s-a produs și rezultatul socialmente periculos, în speță, apariția unei vătămări aduse intereselor unei persoane fizice, pe lângă atingerea adusă calității relațiilor de serviciu din unitatea în care își desfășoară activitatea subiectul activ al infracțiunii.
Astfel, s-a conturat preexistența pentru infracțiunea de favorizare a infractorului.
În speță, infractorul favorizat este, coleg cu petentul, care a fost audiat de către făptuitorul doar în calitate de martor.
Mai mult decât atât, faptele acestuia i-au fost imputate petentului de către făptuitor, în rechizitoriul menționat anterior.
Conform adresei nr.10791/28.05.2001 a Direcției Regionale Vamale C, petentul s-a aflat toată luna februarie 1998 în concediu de odihnă, deci cel care a permis ieșirea celor două containere cu cafea solubilă -, nevămuite pe la punctul vamal Poarta 6, fost colegul petentului,.
Pentru aceste considerente, apreciază, că față de normele de drept care stabilesc cazurile determinate in care instanța poate pronunța o soluție de admitere a plângerii formulate, urmează a se constata că sunt incidente dispozițiile art.2781alin.8 lit."b" Cod procedură penală.
Chiar în prezent, se constată că ar fi fost necesară completarea actelor efectuate de organul de urmărire penală, textul de lege amintit obligă, în cazul admiterii plângerii și desființarea rezoluției atacate, la începerea urmăririi penale.
Avocat,apărător ales al făptuitorului G, având cuvântul, în baza art.2781alin.8 Cod procedură penală, solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Din punctul său de vedere, plângerea formulată este inadmisibilă, întrucât nu este formulată împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, așa cum specifică al.1 al art.2781Cod procedură penală, ci este formulată împotriva rezoluției prim procurorului prin care a fost soluționată plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată.
Aceste apărări precizează că le formulează sub aspect procedural.
Din punctul de vedere al infracțiunilor pentru care s- formulat plângerea penală împotriva intimatului, este evident că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, apreciind că în mod corect, procurorul care a soluționat plângerea formulată de petent a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Prin urmare, în subsidiar, se impune respingerea plângerii ca nefondată.
Precizează că nu i s-au indicat instanței de către petent, care sunt faptele și împrejurările ce urmează a fi stabilite de către procuror în ipoteza în care instanța va admite plângerea, deși, textul de lege obliga petentul să indice aceste motive, fapte și împrejurări concrete ce urmează a fi cercetate.
Învederează instanței că din ceea ce a lecturat, pornind de la plângerea penală și cu toate celelalte documente depuse de către petent, singura sa nemulțumire este faptul că, inițial printr-un rechizitoriu a fost trimis în judecată, după care ulterior, după ce s-au pronunțat câteva hotărâri judecătorești, toate apărările petentului s-au referit la acea situație de fapt și la documentele de urmărire penală dispuse în acea cauză.
Numai că, petentul a uitat să aducă critici concrete asupra acestor acte de urmărire penală care s-au efectuat față de, și celelalte persoane.
Apreciază că se afundă prea mult în fondul cauzei și se uită de fapt de fondul acestei cauze.
Pentru toate aceste considerente, și pentru faptul că petentul specifică în mod concret că s-ar fi aflat în luna februarie 1998, în concediu legal de odihnă, aspecte care nu au fost relevate la data la care a fost audiat de către.
Dacă instanța va lectura declarația dată în fața lui de către, existentă la dosarul cauzei, va observa că nici un document nu a specificat faptul că s-ar fi aflat măcar o zi în concediu de odihnă.
Așadar, nu există nici un interes legitim vătămat al petentului.
Prin urmare, se impune respingerea plângerii, în principal, ca inadmisibilă și ca nefondată, în subsidiar.
Avocat,apărător ales al făptuitorului G, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petent.
Susține petentul prin plângerea formulată că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului, apreciind că cu ocazia audierii, aceștia s-au purtat nedisciplinar cu el, deși în cauză au fost cercetați și alți colegi de serviciu.
Analizând declarațiile și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța va constata că agenții de poliție nu au făcut decât să administreze probe în vederea stabilirii adevărului, respectând totodată și dispozițiile date de către procuror cu prilejul activității de supravegherea cercetărilor.
Precizează că împotriva lucrătorilor de poliție și, petentul a formulat plângere penală cu același conținut, la Parchetul Militar teritorial Constanța, plângere care a fost soluționată în sensul neînceperii urmăririi penale cu privire la săvârșirea de către intimați a acelorași infracțiuni.
Pe cale de consecință, solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Procurorul, având cuvântul, cu privire la plângerea formulată de petent, solicită a se constata că cele două rezoluții pronunțate în cauză, sunt legale și temeinice, solicitând menținerea acestora.
Pe cale de consecință, solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petent, având în vedere că procurorul și-a spus opinia în actul de trimitere în judecată și chiar dacă ulterior s-a pronunțat o hotărâre diametral opusă, împotriva actelor procurorului, se exercită căile prevăzute de lege iar polițiștii au acționat sub supravegherea procurorului și au exercitat toate atele pe care le- dispus acesta.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii, având în vedere că rezoluția de respingere a plângerii formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, face referire la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale prin atacarea rezoluției de respingere a plângerii.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față:
La data de 26 noiembrie 2007, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțas -a înregistrat adresa nr.6908/II/2/2007 și plângerea formulată de petentul împotriva procurorului și a lucrătorilor de poliție și.
În plângere, petentul învederează că a fost suspendat din funcția de controlor vamal prin decizia nr.1188 din 07.10.1999 a Direcției Generale a Vămilor, ca urmare a plângerii penale formulată de către această instituție și înaintată la organul de urmărire penală.
Petentul a mai arătat că a fost repus în funcție în baza ordinului nr.5785 din 18 aprilie 2005 emis de Agenția Națională a Vămilor.
Din probele dosarului, rezultă următoarele:
Prin rechizitoriul nr.988/P/1999 din 09.11.1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a petentului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.249 Cod penal.
Prin decizia penală nr.21/P/16.01.2006, Curtea de APEL CONSTANȚAa casat, în totalitate, hotărârea pronunțată de prima instanță - Judecătoria Constanța, sentința penală nr.2280 din 28 noiembrie 2001 precum și decizia penală nr.404/17.06.2004, pronunțată de instanța de control judiciar - Tribunalul Constanța și a dispus în baza art.333 Cod procedură penală, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în vederea completării urmăririi penale.
După completarea urmăririi penale, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru infracțiunea prevăzută de art.249 Cod penal pe motivul că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii.
În această împrejurare, petentul a formulat plângere împotriva celor trei făptuitori pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.264 Cod penal.
Prin rezoluția din 02.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, pronunțată în dosarul penal nr.344/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori.
Prin rezoluția din 28 mai 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, pronunțată în dosarul penal nr.235/II/2/2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAa respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluției din 02 aprilie 2008.
Împotriva acestor rezoluții, în termen legal, petentul s-a adresat instanței, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de cei trei făptuitori.
Verificând actele dosarului, instanța apreciază că restituirea cauzei la procuror de instanța de judecată și ulterior depunerea unei soluții de netrimitere în judecată, după administrarea altor puse de instanță, nu duce la concluzia că cei trei făptuitori s-ar face vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.264 Cod penal.
În consecință, instanța apreciază că cele două rezoluții sunt legale și temeinice, motiv pentru care în baza art.2781al.8 lit."a" Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea petentului.
În baza art.191 Cod procedură penală, petentul va fi obligat la 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea penală formulată de petentul - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.A, Ap.28, împotriva ordonanțelor nr.344/P/2007 din 2 aprilie 2008 și nr.235/II/2/2008 din 28 mai 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
Obligă petentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.hot.Jud.
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data:21.01.2009
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu
