Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 301/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 301 PI
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect plângerile formulate de petenții, B și, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 438/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită fără citare.
dezbaterilor, susținerile procurorului și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.10.2009, când din cauza timpului scurt pentru deliberare și a complexității cauzei, pronunțarea a fost amânată consecutiv la datele de 5.11.2009 și respectiv 10.11.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință penală.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin plângerile înregistrate la această instanță sub nr. dosar 2003/59/26.08.2009, 1088/59/24.09.2009 și nr. 1102/59/30.09.2009, petentul a solicitat infirmarea rezoluției din 12.06.2008, de scoatere de sub urmărire penală emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr. 438/P/2008, față de intimații ( avocat ) și B ( executor judecătoresc ), apreciind că aplicarea unor sancțiuni administrative acestora nu este de natură să asigure prevenția generală și nici reeducarea intimaților, aceștia având calitatea specială de avocat și executor judecătoresc, persoane instruite să respecte legea și să vegheze la aplicarea corectă a ei.
Prin plângerea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, în calitate de petent, a solicitat infirmarea ordonanței din dosar nr. 438/P/2008 și a rezoluției nr. 761/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și reținerea cauzei spre rejudecare, și să se constate că faptele penale pentru care a fost dispusă sancționarea administrativă ( art. 25.p rap.la art. 289.p și art. 291.p, 290.p) nu există, astfel că ordonanța atacată este nelegală.
La termenul de judecată din data de petentul și-a precizat plângerea, solicitând schimbarea temeiului de drept al achitării, în sensul reținerii disp.art. 11 pct. 1 lit. b p Cod Penal rap.la art. 10 lit.a C.P.P., cu consecința înlăturării sancțiunii cu caracter administrativ și menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290.Cod Penal
Prin plângerea înregistrată sub nr. 982/59/24.08.2009, petentul Bas olicitat infirmarea rezoluției emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 438/P/2008, iar pe fond, admiterea plângerii și rejudecând cauza, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a p Cod Penal raportat la art. 10 lit.d
C.P.P.La termenul de judecată din data de 29.10.2009, instanța, a dispus conexarea dosarelor nr-, -, - și - la dosar nr-.
La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 438/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, din analiza căruia instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin plângerea formulată de petentul depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M la data de 22.05.2005, s-a reclamant faptul că pentru a se întrerupe prescripția dreptului de a cere executarea silită cu privire la punerea în executare a sentinței civile nr. 787/2000 a Judecătoriei Sânnicolau M, executorul judecătoresc Baî ntocmit în fals două procese verbale datate 13.11.2003 și 11.03.2004, procese verbale care au fost prezentate ulterior ca probe de subsemnatul petent făptuitor, în calea de atac formulată împotriva încheierii nr. 343/17.03.2004, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr. 469/2004, având ca obiect încuviințarea executării silite solicitată de creditoarea, împotriva debitorului.
În susținerea plângerii, petentul, a arătat că la data de 11.03.2004, a fost plecat în Germania și în consecință nu putea să fie prezent cu ocazia întocmirii procesului verbal de executorul judecătoresc B, iar la data de 13.11.2003, executorul B nu a fost la imobilul acestuia din Sânnicolau M, astfel cum s-a reținut în cuprinsul procesului verbal.
A mai arătat același petent, că cele două procese verbale au fost întocmite în fals, cu scopul de a fi întreruptă prescripția executării silite, declanșată de executorul B, prescripție reținută de Judecătoria Sânnicolau M prin încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite nr. 343/17.03.2004, pronunțată în dosar nr. 469/2004, cerere formulată de executorul, ca urmare a preluării dosarului de la executorul
În urma cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii petentului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, a reținut că cele sesizate în memoriu sunt reale, respectiv că procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc B, semnate și de avocatul și depuse tot de avocat în dosarul civil nr. 3326/C/2004 al Curții de APEL TIMIȘOARA, sunt false.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mar eținut că, în calitate de avocat ales al creditoarei, a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 787/09.06.2000 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, în vederea recuperării pe calea executării silite de la debitorul, a sumei de 78.386.000 ROL, din care 75.848.000 ROL reprezentând sultă și 2.538.000 ROL cheltuieli de judecată și ridicării silite de la același debitor a bunurilor atribuite prin titlul executoriu, creditoarei, prin intermediul executorului judecătoresc. S-a mai reținut că în cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, s-a făcut vorbire despre existența dosarului execuțional nr. 5/2001, întocmit de executorul B și despre acte de executare întocmite la data de 31.05.2002, 24.07.2002, 28.01.2003 și 01.07.2003, fără a se face însă vorbire despre procesele verbale, susținut de petentul, ca fiind întocmite în fals, pentru ca ulterior în calea de atac a apelului, promovată împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M prin care a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite, pe considerentul că executarea silită începută de executorul Baf ost perimată, cele două procese verbale să fie depuse de la dosarul cauzei, în fața instanței de apel.
Din declarațiile martorului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mar eținut că procesele verbale încheiate la data de 13.11.2003 și 11.03.2004, de către executorul B, nu existau în dosarul execuțional la data predării acestui dosar martorului, în vederea continuării executării silite începută de executorul
Același organ de urmărire penală, a mai reținut că, nu a fost împuternicit de către creditoarea pentru a exercita activități în numele acesteia în fața executorului judecătoresc și că semnătura existentă pe împuternicirea avocațială nr. -/28.05.2001, nu aparține creditoarei, fapt din urmă constatat tehnico-științific prin raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr. 50966/22.06.2006.
În fine, a mai reținut același organ de urmărire penală, că la data de 11.03.2004, petentul se afla în Germania și în consecință, nu putea să fie prezent la imobilul situat în Sânnicolau M, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal încheiat de executorul
Concluzionând, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, a reținut că pentru a obține o soluție favorabilă în calea de atac a apelului, declanșată împotriva încheierii nr. 343/17.03.2004, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, prin care a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc, l-a instigat pe executorul B să întocmească în fals cele două procese verbale, prin care să ateste fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, procese verbale pe care le-a semnat și avocatul și pe care ulterior le-a depus în fața Curții de APEL TIMIȘOARA, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3326/C/2004.
Ca urmare a acestei concluzii, reținându-se și că atât avocatul cât și executorul B, nu au urmărit realizarea unor foloase personale necuvenite și că cele două procese verbale nu au influențat soluția pronunțată de instanța de apel, prin ordonanță, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a subsemnatului și a executorului B, reținându-se incidența disp art. 10 lit. b indice 1 cod proc.pen și s-a dispus sancționarea administrativă cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare dintre noi.
Împotriva acestei ordonanțe și întemeiat pe disp art. 278 cod proc.pen. a fost formulată plângere de avocatul, de executorul B și de petentul.
Prin rezoluția nr. 405/II/2/2007, Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișa admis plângerea petentului și a respins plângerile formulate de și de executorul B, reținând în esență faptul că, soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, nu este de natură a asigura nici prevenția generală și nici de reeducare a învinuiților, întrucât avem calitatea de avocat și executor judecătoresc, calități în care suntem primii chemați să respectăm legea.
Împotriva acestei rezoluții, precum și împotriva ordonanței emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M și întemeiat pe disp art. 278 indice 1 cod proc.pen. a fost formulată plângere adresată instanței de avocat și de executorul B.
Aceste plângeri au fost respinse de Curtea de APEL TIMIȘOARA, ca nefondate.
Împotriva hotărârilor pronunțate în dosare diferite de Curtea de APEL TIMIȘOARA, a fost promovată calea de atac a recursului, cale de atac în care instanța de control judiciar a respins recursurile ca nefondate, fiind însușită motivarea instanței de fond și apreciindu-se că plângerile deduse judecății sunt inadmisibile prin raportare la disp art. 278 - 278 indice 1 cod proc. pen. întrucât în cauză a fost dispusă reluarea urmăririi penale.
Ca urmare a schimbării între timp a competenței de soluționare a plângerii formulată de, cauza a fost transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În fața Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, au fost reluate cercetările și s-a procedat la administrarea de probe noi, cu consecința reținerii unei stări de fapt diferită de cea în temeiul căreia, s-a adoptat soluția de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, soluție infirmată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, infirmare menținută de instanțele de judecată, cu ocazia soluționării plângerilor întemeiate pe disp art. 278 indice 1 cod proc.pen.
Elementele de noutate reținute de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, au vizat faptul că petentul, a ascuns organului de urmărire penală, prezența a două persoane de sex masculin, la atelierul său din Sânnicolau M- jud. T, persoane care au discutat de fiecare dată cu executorul B, când cel din urmă a efectuat acte de executare silită. Din declarația petentului, a rezultat că aceste două persoane s-au numit și Doctor și că în perioada în care s-au întocmit cele două procese verbale presupus a fi false, aceste persoane desfășurau activități la atelierul petentului din Sânnicolau M- jud.
Tot în sfera elementelor de noutate Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că, dosarul execuțional a fost preluat de la executorul B de colegul subsemnatului petent avocatul și că numita, a procedat la mandatarea subsemnatului petent făptuitor la a-i reprezenta interesele, pe parcursul executării silite, în vederea recuperării creanței și bunurilor de la debitorul.
În fine, tot ca urmare a probelor noi administrate, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, a reținut din declarația petentului, că pe parcursul executării silite instrumentată de executorul B, avocautl a fost prezent o singură dată împreună cu executorul, la atelierul debitorului din Sânnicolau M,- jud. T, ceea ce conduce la concluzia evidentă că această dată a fost 13.11.2003, când afirmativ, executorul B ar fi întocmit un proces verbal în fals, întrucât la data de 24.07.2001, când a susținut aș fi fost prezent, un alt avocat a fost prezent, respectiv un colaborator al subsemnatului petent de la acea vreme, avocatul.
În legătură cu poziționarea în timp a celor două procese verbale presupus a fi false, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a reținut starea de fapt rezultată din declarațiile martorilor și, potrivit căreia, aceste procese verbale au existat în dosarul execuțional preluat de la executorul B, fiind capsate la coperta dosarului, însă din eroare, cu ocazia redactării cererii de continuare a executării silite de către executorul, nu s-a ținut seama de aceste procese verbale.
Referitor la fapta de instigare a executorului B de către avocatul, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, a reținut poziția consecventă a executorului B, potrivit căreia nu a fost niciodată instigat de avocat pentru a săvârși ilegalități, în cauza de executare silită care i-a fost încredințată.
Concluzionând, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut inexistența faptelor de instigare și uz de fals în sarcina făptuitorului și absența unui element constitutiv al infracțiunii în ce privește fapta prev de art. 289 alin.1 cod pen. reținută în sarcina executorului B și în consecință, prin ordonanța emisă la data de 30.03.2009 în dosar nr. 438/P/2008, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a numitului, reținându-se incidența disp art. 10 lit.a cod proc.pen. în ceea ce privește infracțiunile prev de art. 25 raportat la art. 289 alin.1 cod pen și art. 291 cod pen și incidența disp art. 10 lit.g cod proc.pen. în ceea ce privește infracțiunea prev de art. 290 cod pen și scoaterea de sub urmărire penală a executorului B, reținându-se incidența disp art. 10 lit.d cod proc.pen. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev de art. 289 alin.1 cod pen.
În motivarea soluției de neîncepere a urmării penale față de făptuitorul, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 290 cod pen. Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, a reținut prescripția răspunderii penale ca și cauză care împiedică declanșarea acțiunii penale, dar și inexistența faptei penale, inexistență rezultată din declarația creditoarei și din declarația mamei acesteia, declarații din care rezultă cu evidență că a fost mandatat să reprezinte interesele creditoarei și în cea de a treia fază procesuală a procesului civil, aceea a punerii în executare a hotărârii judecătorești și că pe parcursul executării silite aceste persoane au păstrat legătura permanentă cu avocatul, pentru a cunoaște stadiul executării silite și mai mult, în această perioadă i-au reproșat că executarea silită este tergiversată în mod nejustificat.
Această soluție, a fost infirmată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, reținându-se că faptele penale pentru care s-a declanșat urmărirea penală există, indiferent că prin actele falsificate s-a produs sau nu o consecință juridică și în atare situație, soluția de scoatere de sub urmărire penală, este nelegală.
Fiind reluată urmărirea penală și fără a fi administrate probe noi, prin ordonanța emisă la data de 12.06.2009, în dosar nr. 438/P/2008, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 25 cod pen raportat la art. 289 alin.1 cod pen și art. 291 cod pen. cu aplicarea art. 33 lit.a cod pen. a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor față de săvârșirea infracțiunii prev de art. 290 cod pen. a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a executorului B pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 289 alin.1 cod pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 cod pen. reținându-se incidența disp art. 10 lit. b indice 1 cod proc.pen. cu aplicarea unei sancțiuni administrative cu amenda în cuantum de câte 1.000 lei pentru fiecare dintre aceștia.
Pentru a fi pronunțată această soluție, s-a reținut că din declarația martorului rezultă cu certitudine că cele două procese verbale nu au existat în dosarul execuțional la data predării acestuia către executorul și că în atare situație, declarațiile martorilor, și susținerile avocatului potrivit cărora, aceste procese verbale existau la dosarul execuțional la data preluării de la executorul B, sunt pro-cauza motiv pentru care au fost înlăturate.
S-a mai reținut prin aceeași ordonanță, că într-adevăr cele două procese verbale nu au produs consecințe juridice, întrucât Curtea de APEL TIMIȘOARA, în calea de atac a apelului a respins apelul creditoarei, reținând că o nouă încuviințare a executării silite nu se impune și că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de continuare a executării silite prin intermediul executorului, reținând perimarea executării silite, întrucât o astfel de soluție ar fi putut fi pronunțată doar în cadrul unei contestații la executare promovată de debitor, însă cu toate acestea, pentru existența infracțiunii de fals este îndestulător ca actele falsificate să fie de natură a produce consecințe juridice.
În fine, s-a mai reținut că, înscrisurile falsificate nu au produs consecințe juridice și că timpul scurs de la data comiterii faptelor a diluat pericolul social al acestora, motiv pentru care o sancțiune administrativă este îndestulătoare, pentru a asigura prevenția generală și pentru îndreptarea învinuiților.
Împotriva acestei din urmă ordonanțe și în temeiul disp art. 278 cod proc.pen a fost promovată plângere de către avocatul, de către executorul B și de către, plângeri care au fost respinse ca nefondate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, reținându-se în esență, întocmirea în fals a celor două procese verbale și existența faptelor de instigare și de uz de fals în sarcina intimatului ca fiind persoană semnatară a celor două procese verbale în reprezentarea creditoarei și persoană cu interes în continuarea executării silite declanșată împotriva debitorului.
Analizând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate, prin prisma dispozițiilor legale în materie reglementate de art. 2781p Cod Penal, care se reglementează cu normele de procedură incidente în speță, instanța reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 289 al.1 penal cu aplicarea art. 41 al.2 penal, în ceea ce îl privește pe B și art.25 penal art.289 al.1 penal, art.291 penal în ce îl privește pe, pentru considerentele ce vor fi menționate.
osarul execuțional nr. 5/2001, întocmit de executorul B nu a fost predat niciodată executorului. La data formulării cererii de continuare a executării silite, executorului i-au fost predate doar titlul executoriu și copii după acte de executare legate în dosarul execuțional preluat de la executorul B, dosarul execuțional în materialitatea lui, fiind păstrat la sediul cabinetului de avocatură al avocatului, pentru ca ulterior să fie depus în fața instanței de apel cu ocazia judecării apelului declarat împotriva încheierii Judecătoriei Sânnicolau M, prin care a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul.
Această stare de fapt, a rezultat din chiar declarația martorului, întrucât acesta declară că i-a fost predat dosarul execuțional, însă nu își explică cum acest dosar execuțional a fost depus în fața instanței de apel, întrucât acest martor nu a procedat la înaintarea dosarului către Curtea de Apel. În situația în care într-adevăr dosarul execuțional preluat de la executorul B ar fi fost predat executorului, acesta din urmă trebuia să transmită acest dosar instanței de apel, lucru care nu s-a întâmplat deoarece, acest dosar execuțional a rămas în custodia avocatului.
În concluzie, reținerea organului de urmărire penală potrivit căreia la data predării dosarului execuțional către executorul, cele două procese verbale susținut a fi întocmite în fals nu existau și în atare situație apare cu evidență că ele au fost întocmite ulterior ca urmare a instigării de către avocat și cu scopul de a câștiga calea de atac promovată împotriva încheierii de respingere pronunță de Judecătoria Sânnicolau M, este neconformă cu realitatea și mai mult în contradicție cu probatoriul administrat în cauză.
Faptul că executorul Baf ost însoțit de avocatul la data de 13.11.2003, la imobilul debitorului, din Sânnicolau M- jud. T, a rezultat din declarația lui care a recunoscut că o singură dată avocatul a fost prezent împreună cu executorul, la imobilul acestuia. În atare situație, analizând și celelalte procese verbale de executare existente în dosarul execuțional, din cuprinsul cărora, rezultă că la data de 24.07.2001, când susține că avocatul a fost prezent, a fost prezent un alt colaborator de al avocatului și anume, avocatul, astfel că se desprinde concluzia evidentă că data la care avocatul a fost prezent nu poate fi decât 13.11.2003 și în consecință, procesul verbal încheiat la această dată nu poate fi fals.
Reținerea organului de urmărire penală cu privire la existența infracțiunii de instigare și a infracțiunii de uz de fals bazată pe faptul că avocatul făptuitor a semnat cele două procese verbale, în reprezentarea creditoarei și că era singurul care justifica un interes în câștigarea apelului declarat împotriva încheierii de respingere a executării silite pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, reprezintă în realitate, o reținere bazată pe prezumții, ce contravine prezumției de nevinovăție, prezumție garantată de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte.
Organul de urmărire penală a înlăturat fără o motivare obiectivă, posibilitatea ca într-adevăr, din eroare, cu ocazia redactării cererii de încuviințare a executării silite către executorul, să se fi omis cele două procese verbale, acestea fiind capsate la coperta dosarului execuțional, însă a reținut existența faptelor penale pe prezumții și ca urmare a interpretării eronate a declarației martorului, în ce privește predarea dosarului execuțional către acesta și a petentului, în ce privește prezența avocatului împreună cu executorul B, la imobilul din Sânnicolau M- jud.
În legătură cu existența sau inexistența mandatului dat de creditoarea avocatului pentru aor eprezenta în faza de executare silită, din declarația acesteia și din declarația mamei creditoarei, rezultă cu evidență că acest mandat a existat, astfel încât indiferent că a intervenit prescripția răspunderii penale, fapta de fals reținută în legătură cu semnătura existentă pe împuternicirea avocațială -/28.05.2001, nu există. Nu s-a făcut dovada cine a semnat pe acea împuternicire și de ce a semnat, întrucât în mod normal împuternicirea trebuia să fie emisă în baza aceluiași contract de asistență juridică încheiat pentru reprezentarea pe parcursul litigiului având ca obiect partajarea bunurilor comune și împuternicirea nu se impunea a fi semnată de către client.
În temeiul contractului de asistență juridică, încheiat pentru promovarea litigiului având ca obiect partajarea bunurilor comune, au mai fost emise și alte împuterniciri avocațiale pentru reprezentarea creditoarei în multitudinea de contestații la executare pe care debitorul și părinții acestuia le-au formulat, împuterniciri care nu au fost semnate de clientă pentru că nu se impunea, astfel încât nu s-a dovedit în ce împrejurări acea împuternicire a fost semnată și de către cine.
Urmează a se constata, indiferent de modalitatea în care împuternicirea avocațială nr. -/28.05.2001, a fost semnată că, a acordat mandat de reprezentare avocatului, fapt recunoscut de aceasta și de mama acesteia, context în care, reținerile organului de urmărire penală cu privire la existența infracțiunii de fals, rețineri de natură a crea convingerea privind gravitatea faptelor penale săvârșite de avocat, sunt total neîntemeiate și în contradicție cu probatoriul administrat în cauză.
În realitate cele două procese verbale au existat la data preluării dosarului execuțional de la executorul B, însă din eroare, nu au fost consemnate ca acte de executare înfăptuite în cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite adresată executorului și în consecință, faptele penale reținute în sarcina intimaților, nu există.
Referitor la întocmirea în fals de către Bap rocesului verbal datat 13.11.2003, această faptă nu există, întrucât din probatoriul administrat în cauză, rezultă că la acea dată, executorul B împreună cu avocatul s-au deplasat la imobilul debitorului și au discutat cu acesta.
În ceea ce privește întocmirea în fals de către Bap rocesului verbal datat 11.03.2004, se constată din probatoriul administrat în cauză, că executorul a discutat telefonic cu debitorul și au convenit acordarea a unui ultim termen pentru plata creanței de două săptămâni, termen cu care avocatul, inițial a fost de acord, discuție telefonică urmată de afișarea procesului verbal la imobilului debitorului, astfel încât chiar și în situația dată, în care starea de fapt reală nu corespunde întocmai cu starea de fapt consemnată în procesul verbal, lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume vinovăția sub forma intenției directe a executorului B de a întocmi în fals un act, cu scopul de a se produce consecințe juridice, altele decât cele care s-ar fi produs fără un astfel de act.
Revenirea avocatului cu privire la acordarea termenului de grație de două săptămâni în favoarea debitorului, s-a datorat exclusiv unei convorbiri telefonice pe care acesta a avut-o cu creditoarea, cu o seară înainte de a prelua dosarul de la executorul B, discuție în cadrul căreia, creditoarea a acuzat avocatul de complicitate cu executorul B la tergiversarea nejustificată a executării silite în favoarea debitorului și în defavoarea acesteia. Urmare a acestor reproșuri și pentru că executorul își mutase biroul la T, fiind înlocuit de executorul, pentru urgentarea desăvârșirii executării silite, s-a hotărât înlocuirea executorului și în consecință avocatul a preluat dosarul de la executorul B și a solicitat executorului să desăvârșească executarea silită.
Se mai constată că prin procesul verbal încheiat la data de 11.03.2004, executorul judecătoresc B nu a intenționat să creeze vreun prejudiciu debitorului, ci dimpotrivă a intenționat să îi creeze acestuia o situație favorabilă în sensul în care, să nu procedeze la vânzarea silită a bunurilor sechestrate ci să se mai aștepte două săptămâni pentru ca debitorul să achite de bunăvoie debitul, astfel încât și pentru acest considerent, nu poate fi reținută vinovăția executorului B sub forma intenției directe de a întocmi în fals un act cu scopul de a se produce consecințe juridice, altele decât cele conforme cu dispozițiile legale incidente.
Prin demersul judiciar penal, debitorul și-a atins scopul, acela ca executarea silită îndreptată împotriva sa să înceteze, întrucât debitoarea fiind chemată din Italia pentru a da declarații în fața organului de urmărire penală, a renunțat la executare, tocmai pentru a nu mai fi nevoită să vină în România de fiecare dată, când organul de urmărire penală apreciază că se impun a fi luate declarații acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.2781al.8 lit. a pr.pen se va respinge plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 438/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art.2781al. 8 lit.b pr.pen se va admite plângerea formulată de învinuiții și B împotriva aceleiași ordonanțe pe care o desființează în ceea ce privește temeiul de drept al soluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de aceștia, sens în care, se va dispune schimbarea temeiului de drept al soluției de scoatere de sub urmărire dispusă față de învinuitul B pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 al.1 penal cu aplicarea art. 41 al.2 penal din art. 11 pct.2 lit.b pr.pen raportat la art.10 lit.1pr.pen în art.11 pct.2 lit.b pr.pen raportat la art.10 lit. d pr.pen.
Se va dispune schimbarea temeiului de drept al soluției de scoatere de sub urmărire dispusă față de învinuitul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 penal art.289 al.1 penal și art.291 penal din art.11 pct.2 lit.b pr.pen raportat la art.10 lit.1pr.pen în art.11 pct.2 lit.b pr.pen raportat la art.10 lit.d pr.pen.
Se va înlătura dispoziția de aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ față de învinuiții B și din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 438/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Văzând și prevederile art.192 al.2 și alin. 3 pr.pen
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.2781al.8 lit. a pr.pen respinge plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 438/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art.2781al. 8 lit.b pr.pen admite plângerea formulată de învinuiții și B împotriva aceleiași ordonanțe pe care o desființează în ceea ce privește temeiul de drept al soluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de aceștia, sens în care:
Dispune schimbarea temeiului de drept al soluției de scoatere de sub urmărire dispusă față de învinuitul B pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 al.1 penal cu aplicarea art. 41 al.2 penal din art. 11 pct.2 lit.b pr.pen raportat la art.10 lit.1pr.pen în art.11 pct.2 lit.b pr.pen raportat la art.10 lit. d pr.pen.
Dispune schimbarea temeiului de drept al soluției de scoatere de sub urmărire dispusă față de învinuitul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 penal art.289 al.1 penal și art.291 penal din art.11 pct.2 lit.b pr.pen raportat la art.10 lit.1pr.pen în art.11 pct.2 lit.b pr.pen raportat la art.10 lit.d pr.pen.
Înlătura dispoziția de aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ față de învinuiții B și din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 438/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen obligă petentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art.192 al.3 pr.pen celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu învinuiții și de la comunicare cu petentul.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.AN/14.12.2009
Tehnored AJ/2 ex/ 14.01.2010
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu
