Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 31/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 31/
Ședința publică din data de 15 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Avram Judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea plângerii formulată de petentul (domiciliat în localitatea nr. nr. 24, județul C) împotriva rezoluției nr. 202/P/2007 din 19.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
La apelul nominal a răspuns petentul asistat de avocat în baza împuternicirea avocațială nr. - din 15.02.2008 de la aroul București, lipsă fiind intimații și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al petentului solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul petentului susține că acesta a formulat plângere împotriva celor doi intimați și, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal.
Expune pe scurt situația de fapt, arătând că la data de 5.02.2007 cei doi intimați au întocmit un proces verbal de lăsare în custodie numitului -, a unui autoturism care făcea obiectul unei plângeri.
Susține că soția proprietarului deținea o procură încheiată în formă autentică de încheiere a unul contract de vânzare cumpărare pentru acest autoturism cu o terță persoană. Această procură nu a fost revocată nici până la acest moment, producându-și efect pe data de 6.02.2007.
La data de 5. au fost sesizați cei doi polițiști că nu se poate pătrunde în garajul proprietate comună a soților și, lucru pe care polițiștii nu au vrut să-l rețină la momentul respectiv, în sensul că acel garaj este încuiat și yala schimbată. Tatăl vânzătoarei a venit și cu de la sine putere a spart yala garajului și a schimbat-o, însușindu-și cu această ocazie și dreptul de proprietate - de posesie asupra garajului fără să permită vânzătoarei să intre în garaj.
Ulterior poliția a fost sesizată și organele de poliție au venit la fața locului, a constata că într-adevăr garajul este încuiat și s-au deplasat împreună cu martorul și vânzătoarea la, de unde l-au ridicat pe - și au venit către Adjud.
Invocă procura încheiată în formă autentică care este un act de dispoziție care transferă dreptul de proprietate și consideră că cei doi polițiști aveau de făcut un singur lucru, acela de a merge la procuror care urma să dispună cu privire la fapta sesizată și nu să încheie un proces verbal de lăsare a autoturismului în custodia lui - care era făptuitor de fapt.
Solicită a se constata că în baza procesului verbal încheiat de cei doi polițiști, - a sustras autoturismul din garaj și l-a dus într-o direcție necunoscută.
Referitor la modul de soluționare a primei plângeri împotriva rezoluției date de parchet, apărătorul petentului arată, având în vedere cele expuse mai sus, s-a reținut că lucrătorii de poliție și-au respectat îndatoririle de serviciu și dispozițiile Codului d e procedură penală.
Invocă art. 161 și următoarele Cod procedură penală care prevede sechestrul bunurilor.
Plângerea împotriva acestei rezoluții a fost soluționată prin neînceperea urmăririi penale și astfel a confirmat toate actele premergătoare efectuate de polițiști.
Depune la dosar cele două rezoluții la care face referire în plângerea de față, din care rezultă că urmare verificărilor autoturismul nu a fost legal sechestrat, procesul verbal încheiat de organele de poliție neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 164, 165 și 166 Cod procedură penală.
Conform art. 66 al. 2 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii sunt dispuse numai de către procuror prin ordonanță și de către instanța de judecată prin încheiere, situație care nu se regăsește în prezenta cauză.
Solicită a se aprecia asupra soluției date prin prima rezoluție din care rezultă că s-ar fi respectat dispozițiile Codului d e procedură penală, în condițiile încălcării prevederilor art. 1631Cod procedură penală.
Concluzionând, apărătorul petentului solicită a se constata că procesul verbal încheiat de cei doi intimați a creat acestuia un prejudiciu mare, întrucât numitul - a dus autoturismul într-o direcție necunoscută.
Solicită desființarea celor două rezoluții și reținerea cauzei spre rejudecare, având în vedere probele de la dosar, care sunt utile și pertinente.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea petentului ca nefondată, sens în care invocă argumentele celor două rezoluții atacate și altele suplimentare pe care le va expune.
Solicită a se constata că în contextul în care petentul ar intenționa să cumpere autoturismul respectiv și în contextul în care nu avea bunul la îndemână, pentru a intra în posesia și detenția acestuia, în sensul legii civile, putea să apeleze la o altă cale decât cea la care a apelat.
În concret, arată că petentul prevalându-se de plângerea penală formulată de către vânzătoare, acesta a participat în calitate de martor asistent la momentul la care a fost identificat bunul respectiv; ulterior a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare fără ca vânzătorul respectivului bun, chiar cu procură autentificată, să fie în posesia și detenția bunului. Avea la îndemână acțiunea în revendicare a bunului mobil și ținând seama că acțiunea civilă trebuie timbrată, s-a apelat la organele de poliție pentru recuperarea bunului.
Solicită a se constata că în speță, s-a ajuns ca în contextul unei plângeri penale, în care nu avea nici o calitate, decât martor asistent. În momentul în care intimații au identificat acel bun, nu trebuiau să i-a măsura asiguratorie a sechestrului, pentru că nu era începută urmărirea penală.
Invocă prevederile art. 163 și următoarele Cod procedură penală, care se referă la un proces penal în curs, după momentul începerii urmăririi penale. Că este așa, se adresează legiuitorul cu sintagma "învinuit - inculpat" și aceleași dispoziții legale sunt aplicabile și în cazul restabilii anterioare. Nu se vorbește de situații în care nu se ajunge să se înceapă urmărirea penală sau situația în care se reține că faptele constatate nu constituie infracțiuni.
. ce se aduc celor doi intimați, pentru faptul că au luat în mod nelegal măsura sechestrului, sunt nejustificate. Aceștia au procedat potrivit art. 107 al. 3 Cod procedură penală pentru care chiar dacă se exprimă cu mențiunea "sechestrează". Pentru identificarea și păstrarea obiectului respectiv nu este necesar a se începe urmărirea penală, ci reprezintă o activitate premergătoare pe care organele de poliție sau procurorul dacă este vorba despre o cauză în anchetă, trebuie să le efectueze pentru a constata dacă sunt indicii pentru săvârșirea infracțiunii și dacă se impune sau nu începerea urmăririi penale. Această expresie la care se referă art. 107 al. 3 " se sechestrează" prevede faptul de a lăsa în custodie.
Consideră că activitatea desfășurată de cei doi intimați s-a desfășurat în conformitate cu aceste dispoziții legale și nu li se poate imputa că au luat în mod abuziv măsura sechestrului. Aceștia au lăsat în custodie bunul respectiv.
Infracțiunea cu care au fost sesizați era de competența organelor de poliție care nu au făcut decât să identifice bunul respectiv și să-l lase în custodia persoanei care-l deținuse până atunci. Consideră că plângerea formulată în cauză este nefondată și solicită să fie respinsă ca atare și dintr-un alt considerent, se solicită aplicarea prevederilor art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, în contextul în care în cauză nu există un proces penal început.
Or, Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii a statuat în mod cert că instanța nu poate proceda la judecarea cauzei, în baza acestor dispoziții legale, decât dacă în cauză, în prealabil, s-a început urmărirea penală și există o soluție de neîncepere a urmăririi penale sau de încetarea procesului penal.
Solicită respingerea plângerii ca nefondate cu obligarea petentului la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Apărătorul petentului solicitând cuvântul în replică, susține că autoturismul se afla în garajul proprietate comună a soților, îl deținea procurista, pentru că se afla în posesia ei, în garajul ei și nu se poate spune că nu se afla în posesia acestuia. Mai mult, a fost lăsat în custodie socrului, care nu are nici o procură autentică de a-i păstra bunurile fiului său; din contră, soția acestuia avea o procură autentică pentru a vinde bunul respectiv. Persoana căruia i-a fost lăsat în custodie bunul a fost stabilită de polițiști. În ziua când s-a sustras bunul acesta era deja vândut petentului, bunul aflându-se în garajul vânzătoarei și se transferase dreptul de proprietate către aceasta.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în replică, solicită a se aprecia dacă vânzătoarea era posesoare, de ce nu a dispus asupra bunului respectiv, în sensul de a intra să-l recupereze.
Apărătorul petentului susține că are plângere penală formulată împotriva numitului, la Poliția Adjud, pentru că a schimbat yala de la garaj, și după un an și J, a fost încheiat un proces verbal din care rezultă că a primit un telefon de la care a susținut că-și retrage plângerea penală. Solicită a se aprecia că nu există un înscris în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public nu a mai solicitat cuvântul în replică.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare,
După deliberare
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin rezoluția nr. 202/P/2007 din data de 19.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galațis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, inspector principal la. V și, agent principal în cadrul V, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
Pentru a fi dispus astfel, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.04.2007, persoana vătămată a depus o plângere la organele de poliție, prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prev. de art.246 Cod penal față de făptuitorii, inspector principal în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V și, agent principal în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V, întrucât aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia verificărilor efectuate urmare plângerii formulate de numita. Persoana vătămată a sesizat și faptul că, inspector principal în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V, nu a primit plângerea sa formulată împotriva numitului -.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 5.02.2007, numita a sesizat Inspectoratul de Poliție V cu privire la faptul că din garajul situat în spatele blocului 8C de pe strada - - din municipiul Adjud, jud.V, a fost sustras autoturismul marca BMW aparținând soțului său.
La fața locului s-a deplasat echipa operativă constituită din, inspector principal și, agent principal, ambii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
În prezența martorilor asistenți și, lucrătorii de poliție au identificat pe numitul -, socru numitei, care deținea cheile de la garaj. S-a constatat că autoturismul se afla în interior, că nu prezenta urme de avarii și că lipsea doar bateria de acumulator. În aceste împrejurări, autoturismul a fost lăsat în custodia numitului -.
Procesul verbal întocmit de organele de poliție a fost semnat de toți participanții, fără a se face obiecțiuni cu privire la cele constatate și consemnate.
Cu ocazia audierii sale, numitul - a precizat că fiul său - a precizat că fiul său a plecat în Anglia unde a fost arestat. Având în vedere că nora sa a început să înstrăineze bunuri din apartament, pentru a păstra toate bunurile obținute de fiu înainte de căsătorie, acesta a schimbat încuietorile de la apartament și de la garaj.
Numita a declarat că nu a cunoscut faptul că autoturismul de afla în continuare în garaj. De asemenea, a precizat că dorește să-l vândă și că își retrage plângerea față de socrul său.
Cercetările întreprinse de organele de poliție au făcut obiectul dosarului nr.167/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud. În cauză a fost întocmit de către, agent principal, referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală față de -, propunere care a fost confirmată prin Rezoluția nr.167/P/2007 din data de 28.03.3007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud, în conformitate cu art.228 alin.6 Cod procedură penală ref. la art.10 lit.a Cod procedură penală.
La data de 6.02.2007, între numita, în calitate de procurist al numitului, și persoana vătămată s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului marca BMW, fără să se facă predarea actelor și cheilor autovehiculului întrucât acestea se aflau la numitul -.
Persoana vătămată nu a intrat în posesia autoturismului, motiv pentru care a mers la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului V, unde a luat legătura cu făptuitorul. I-a spus acestuia că dorește să sesizeze faptul că numitul - iar fi sustras autoturismul cumpărat de la . Lucrătorul de poliție i-a atras atenția asupra consecințelor pe care le poate avea o sesizare necorespunzătoare adevărului și, în aceste condiții, persoana vătămată a părăsit sediul poliției.
Ulterior, la data de 26.02.2007, persoana vătămată a depus o petiție la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului V, verificările fiind efectuate de făptuitorul. Modul de soluționare al acesteia a fost comunicat persoanei vătămate.
Deși citată în mod legal, persoana vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată de procuror.
Concluzionând, în urma verificărilor Parchetul a reținut că lucrătorii de poliție au respectat îndatoririle de serviciu și dispozițiile legale prevăzute de procedura penală iar faptele reclamate de petentul, în sensul comiterii de către cei doi lucrători de poliție a infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, nu se confirmă.
Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior.
Prin plângerea adresată Procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați se reține că cei doi făptuitori au întocmit un proces verbal pe care nu l-au înregistrat și nici ștampilat, instituind astfel măsura asigurătorie care nu a fost aprobată și dispusă de procuror, potrivit art. 163 și următoarele din Codul d e procedură penală, facilitând astfel comiterea infracțiunii de furt a autoturismului BMW 320 CI.
Prin Rezoluția nr. 1235/II/2/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin procurorul general a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluției emise în dosarul nr. 202/P/2007.
În motivarea rezoluției s-a reținut, în esență că petentul a cunoscut situația autoturismului înainte de încheierea contractului de cumpărare chiar de la organele de poliție, care au întocmit procesul verbal cu prilejul garării autoturismului în garaj.
Împotriva acestor rezoluții petentul în termenul prevăzut de lege a formulat plângere la instanța competentă, Curtea de Apel Galați.
Prin plângerea introductivă se susține că cei doi făptuitori din cadrul IPJ V au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, întrucât la data de 5.02.2007 l-a lăsat în custodia numitului - care nu era proprietarul autoturismului marca BMW și că măsura sechestrului asigurător și lăsarea în custodie a autoturismului s-a luat fără acordul procurorului și că procesul verbal nu a fost înregistrat la Inspectoratul de Poliție
Se solicită desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru a nu începe urmărirea penală față de făptuitori pentru infracțiunea reclamată.
Plângerea formulată de petent este nefondată.
Din examinarea celor două rezoluții și analiza ansamblului probator, instanța constată că rezoluția nr. 202/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați este temeinică și legală.
La data de 5.02.2007 când numita ( nora numitului -) a sesizat organelor de poliție faptul că în garajul situat pe str. - - din Municipiul Adjud a fost sustras autoturismul marca BMW aparținând soțului său, petentul cunoștea care este situația autoturismului întrucât la sosirea echipei operative constituită din cei doi făptuitori, procesul verbal întocmit a fost semnat de însăși petent și ca martori asistenți.
S-a constatat că la deschiderea garajului de către - (socrul numitei care reclamase furtul ) autoturismul se afla în interior fără urme de avarii, lipsindu-i doar bateria de acumulator.
În aceste împrejurări, lucrătorii de poliție au încheiat procesul verbal de lăsare în custodia numitului - aducându-i-se la cunoștință că nu are voie să îl modifice, deterioreze sau să-l înstrăineze până la clarificarea situației juridice a autoturismului ( efectuându-se totodată fotografii judiciare pentru anexare la procesul verbal).
Procesul verbal a fost semnat de martorii asistenți, deci și de petent, de reclamantă și de custode.
Din declarațiile numitului - rezultă că fiul acestuia, era plecat în Anglia unde a fost arestat și întrucât nora sa începuse să înstrăineze din bunurile obținute anterior căsătoriei, pentru a le păstra, a schimbat încuietorile de la apartament și de la garaj.
Din probe rezultă că ulterior numita și-a retras plângerea față de socrul său - și a precizat că dorește să vândă autoturismul care se află în continuare în același garaj.
Prin rezoluția nr. 167/P/2007 făptuitorul, agent principal de poliție, care se ocupase de sesizare la data de 28.03.2007, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul - în baza art. 228 alin. 6 ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală. La data de 6.02.2007 numita în calitate de procurist al numitului a încheiat cu petentul ( care cunoștea caracterul litigios în care se află autoturismul) contractul de vânzare cumpărare a autoturismului BMW fără să se facă predarea actelor și a cheilor, întrucât acestea se aflau la numitul -.
De remarcat este faptul că procura dată de soției sale prin care o mandata să vândă autoturismul BMW purta data de 12.04.2005 ( când se presupune că erau în bune relații) iar contractul de vânzare cumpărare se încheiase la data de 6.02.2007, dată la care potrivit declarației date de -, fiul său se afla în Anglia, fiind arestat ( 5.02.2007) semnalase faptul că mandatara începuse să înstrăineze din bunurile proprietatea fiului său, aspect ce a determinat și schimbarea încuietorii la garaj și la apartament.
Rezultă așadar că la data de 5.02.2007 potrivit declarațiilor date de numitul -, fiul său se afla în stare de arest și că relațiile nu mai erau cele de la 12.04.2005, data când a fost autentificată procura pentru vinderea autoturismului.
Pe de altă parte, petentul încheind cu vânzătoarea un contract de vânzare cumpărare fără a se înmâna actele autoturismului și cheile și-a asumat un risc, bazat pe încredere, în care situație pentru a intra în posesia bunului, putea în calitate de nou proprietar dar fără posesie să-l acționeze în justiție, revendicându-și de la posesorul neproprietar bunul dobândit potrivit contractului de vânzare cumpărare.
Neacceptarea de către făptuitorul a propunerii petentului că dorește să sesizeze, cum că numitul - i-ar fi sustras autoturismul cumpărat de la numita nu poate fi considerată abuz în serviciu în sensul plângerii formulate de petent.
De asemenea, procesul verbal întocmit de cei doi făptuitori, urmare a reclamației de furt de autoturism de către - nu poate constitui o măsură în sensul art. 163 Cod procedură penală, întrucât nu se declanșase urmărirea penală și cu atât mai mult existența unui proces penal. Lucrătorii de poliție fac parte din organele judiciare de anchetă care până la declanșarea urmăririi penale ( unde persoanele implicate nu pot fi catalogate ca învinuiți sau inculpați), pot efectua acte procedurale specifice ce pot sta apoi la baza declanșării urmăririi penale și a trimiterii în judecată a celor vinovați.
Întrucât autoturismul nu a fost ridicat, fiind sub protecție într-un garaj corespunzător asigurat, măsura cea mai potrivită până la soluționarea diferendelor dintre părțile implicate pe care cei doi făptuitori au considerat-o ca fiind cea mai bună, a fost aceea de a încheia proces verbal de lăsare pe loc a bunului și dare în custodie persoanei care i-a asigurat paza până la data sesizării că ar fi fost furat.
În drept, fiind pretabile dispozițiile art. 107 alin. 3 Cod procedură penală, chiar dacă în text se regăsește cuvântul " se sechestrează".
Prin rezoluția nr. 167/P/2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjuds -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul -.
Petentul deși citat de procuror nu s-a prezentat pentru a da declarație, dar în schimb a formulat sesizare împotriva celor doi lucrători de poliție pentru comiterea de către aceștia a infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Față de toate acestea și având în vedere dispozițiile art. 278 alin. 8 lit. a Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluțiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Urmează a se menține rezoluția nr. 202/P/2007.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul (domiciliat în localitatea nr. nr. 24, județul C) împotriva rezoluției nr. 202/P/2007 din 19.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petentul și de la comunicare pentru intimații prin serviciul personal al V și prin serviciul personal al
Pronunțată în ședință publică azi, 15 Februarie 2008.
PREȘEDINTE,
Judecător - - - Grefier,
- -
Red. - / 26 Februarie 2008
Tehnored. 26 Februarie 2008
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram
