Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 31/
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-au luat în examinare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și recurentul-petent, împotriva sentinței penale nr. 129/F din 17.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: recurentul petent G personal, lipsă fiind intimații și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și recurentul petent G, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet, casarea sentinței penale atacate și pronunțarea în cauză a unei hotărâri legale și temeinice. Prin rezoluția nr.72/P/2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați. Pentru a adopta această soluție, procurorul a reținut că nu se confirmă că agentul de poliție ar fi consemnat în dosarul de urmărire 384/P/2006, o declarație a petentului, fără să-i permită acestuia să o semneze. De asemenea, a considerat ca fiind susținerea petentului că, intimatul ar fi întocmit la 16.02.2006 un proces verbal pe care l-ar fi semnat în locul său. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, aceasta fiind respinsă.
Împotriva rezoluției procurorului ierarhic superior, petentul a formulat plângere la TRIBUNALUL VÂLCEA, ce a fost admisă prin sentința penală nr. 129/F din 17.09.2008.
Având în vedere motivarea instanței de fond, consideră că, aceasta a primit cu mare ușurință afirmațiile petentului De HG asemenea, susținerea instanței de fond potrivit căreia organele de urmărire penală nu au avut probe certe în susținerea soluției adoptate, este nefondată.
Petentul G precizează că, s-a judecat în cinci dosare cu intimații, dar procurorul nu a ținut cont de concluziile apărătorului său. Susține că, nu îl cunoaște pe intimatul și solicită a se lua, în prezenta cauză, măsurile legale ce se impun.
Reprezentantul parchetului, cu privire la recursul declarat de petent, pune concluzii de respingere a acestuia.
Petentul solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Curtea, având în vedere că, petentul a precizat că nu mai are cereri de formulat și a pus concluzii asupra fondului cauzei, respinge cererea acestuia de amânare a cauzei pentru a-și angajeze apărător. Această cerere trebuia să fie formulată înainte de acordarea cuvântului asupra recursurilor.
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.129/F din 17 septembrie 2008, TRIBUNALUL VÂLCEAa admis plângerea formulată de petentul G, domiciliat în orașul,-, județul V, împotriva rezoluției nr.755/II/2/2008 din 05 iunie 2008 dată în dosarul nr. 72/P/2008 de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA
A desființat rezoluția și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA în vederea completării cercetărilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că faptele reclamate nu se confirmă numai pe baza declarațiilor celor doi intimați și a unor copii ale hotărârilor judecătorești si soluțiilor dispuse de parchet în dosarele privind pe G, și.
Nu se află la dosar declarația din 26.09.2006 la care se referă petiționarul că ar fi fost întocmită și semnată în numele lui, iar procesul verbal din 16.02.2006 se află în copie la dosar dar nu s-a făcut nicio verificare dacă într-adevăr semnătura aparține sau nu petentului.
Față de cele expuse, a rezultat că cercetarea s-a făcut superficial, astfel că se impune reluarea cercetărilor, audierea petentului pentru a-și putea preciza și susține afirmațiile, identificarea declarației la care face acesta referire că ar fi fost scrisă și semnată în numele său și efectuarea cel puțin a unei constatări tehnico științifice pentru a se verifica dacă semnătura din procesul verbal întocmit la 16.02.2006 și cea din declarația la care se referă petentul îi aparțin sau a fost contrafăcută.
În recursul declarat de parchet împotriva sentinței au fost susținute motive de netemeinicie legate de greșita apreciere a probelor de către prima instanță, care a condus la o reținere eronată a circumstanțelor cauzei.
În ce privește pe, acesta a instrumentat dosarul nr.384/P/2006și nu există dovezi privind îndeplinirea abuzivă a îndatoririlor de serviciu de către acesta.
De asemenea, agentul de poliție a întocmit într-adevăr un proces-verbal, la 16.02.2006, dar care a fost semnat de petent, și având în vedere conținutul său nu antrenează nici un fel de consecințe juridice în privința acestuia.
Curtea apreciază întemeiat recursul parchetului.
În acest sens, curtea reține că agentul de poliție, a îndeplinit acte de cercetare în dosarul nr.384/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, în care petentul Gas olicitat cercetarea martorului, pentru mărturie mincinoasă.
Nemulțumit de rezoluția din 13.10.2006 adoptată în acest dosar de procuror, petentul a formulat plângere la Judecătoria Brezoi conform art.2781Cod procedură penală, care prin sentința penală nr.22/12.02.2008 i-a respins plângerea, menținând rezoluția atacată.
Hotărârea primei instanțe a rămas definitivă prin decizia penală nr.196/R/31.03.2008 a Tribunalului Vâlcea.
Curtea arată că potrivit art.2781pct.7 Cod procedură penală, cu ocazia verificării rezoluției în discuție au fost examinate de instanță materialul probator și toate lucrările efectuate în cauză, implicit cele îndeplinite de.
În acest context, dacă instanțele au menținut definitiv soluția procurorului și actele ce au fundamentat- nu se mai poate pune ulterior problema abuzului în ce privește întocmirea lor.
Altfel spus, legalitatea și temeinicia tuturor actelor de urmărire penală în dosarul nr.384/P/2006 instrumentat de, a fost examinată definitiv de instanțele judecătorești, astfel încât aceste aspecte nu mai pot face obiectul controlului judiciar în continuare.
În legătură cu aspectul " declarației" întocmită în fals de agentul l, curtea reține că în discuție, este un proces verbal întocmit la 16.02.2006 de susnumitul, la sesizarea lui care reclama comportamentul deranjant al petentului Ca urmare,
agentul de poliție, i-a pus în vedere acestuia din urmă să se abțină pe viitor de la aceste acte, consemnând, în procesul verbal angajamentul său în acest sens.
Obiectul material al infracțiunii de fals intelectual, se realizează potrivit art.289 Cod penal prin atestarea mincinoasă, de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, cu prilejul întocmirii unui înscris oficial, a unor fapte sau împrejurări.
Curtea reține din această perspectivă, că procesul verbal întocmit de agentul de poliție, consemnează constatări în legătură cu o sesizare reală, formulată de, înregistrată la poliția municipiului la nr.9/- în data de 2.02.2006, și repartizată pentru soluționare lui.
Fiind vorba de un proces verbal în care în virtutea atribuțiilor de serviciu, organul de poliție a efectuat anumite constatări în legătură cu aspecte cu care a fost sesizat, semnătura petentului G nu este o condiție " ad validitatem", iar lipsa ei nu reprezintă un indiciu de fals, așa cum s-ar putea presupune în cazul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pentru aceste considerente, curtea găsește întemeiat recursul parchetului, și conform art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va casa hotărârea atacată și rejudecând în fond, urmează ca în baza art.2781pct.8 lit.a cod procedură penală să respingă plângerea petentului G, menținând rezoluția atacată.
Conform art.192 Cod procedură penală petiționarul va suporta cheltuielile judiciare efectuate în fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA împotriva sentinței penale nr.129/F din 17.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - Secția penală, în dosarul nr-.
Casează sentința atacată.
Rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul d e procedură penală, respinge ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G împotriva rezoluțiilor 755/II/2/05.06.2008 și 72/P/2008 din 14 martie 2008, ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, rezoluții pe care le menține.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe petiționarul recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și la 50 lei pentru judecata la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
3 ex.
Jud.fond: .
02.02.2009.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
