Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 310/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA cod operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 310/PI
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta SC SRL, împotriva ordonanței din 14.08.2009, dosar nr. 523/P/2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petenta SC SRL, avocat și administrator, pentru intimatul, lipsă, se prezintă avocat în substituire avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii așa cum a fost precizată, desființarea ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din data de 14 august 2009 precum și a rezoluției Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 1011/II/2/2009 și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 în ref. la art. 248(1) C.P.P. înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin.5 din penal și delapidare prevăzută de art. 215(1) alin.2 penal, expunând pe scurt motivele din precizarea plângerii depuse în scris la dosar. Arată că nu a avut loc o cercetare raportat la probele administrate în cauză. Nu s-a efectuat expertiza contabilă pentru a se stabili întinderea prejudiciului. Procurorul nu s-a pronunțat cu privire la bunurile rămase după executarea silită. Mai arată că există neconcordanță în ordonanța parchetului cu privire la temeiul de drept și de fapt.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii petentei și menținerea ca legală și temeinică a ordonanței și rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, soluțiile de neîncepere a urmării penale și scoatere de sub urmărire penală fiind legale. Intimatul a respectat procedurile legale petentei nefiindu-i comunicate toate actele de executare silită. Prețul licitației se stabilea de către creditor, petenta dacă era nemulțumită putea să apeleze la instanțele civile. Arată că nu există nici o cauză de nulitate absolută, întrucât procurorul ierarhic superior sau instanța de judecată poate schimba temeiul juridic.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingerea ca nefondată a plângerii petentei și menținerea ca legale și temeinice a ordonanței și rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA întrucât intimatul nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni pentru care a fost reclamat. Arată că acestea sunt motivate pe larg, expertiza financiar -contabilă solicită a fost respinsă întrucât nu este necesară și oportună în cauză. Cu privire la nulitatea absolută pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 197 al.2
C.P.P.CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781.C.P.P. înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2009 sub nr-, petenta SC SRL a solicitat instanței desființarea ordonanței din 14.08.2009, dosar nr. 523/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin rezoluția din 18.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA dosar nr. 131//2009 a fost admisă plângerea acesteia și informată rezoluția dată în dosarul nr. 523/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, dar aspectele stabilite de către Procurorul general nu au fost luate în considerare de către procurorul de caz.
În ceea ce privește subevaluarea prețului de pornire a licitației petenta a arătat că procurorul nu a soluționat plângerea în mod legal, apreciind în mod eronat faptul că publicațiile de licitație nu au fost atacate sub aspectul îndeplinirii condițiilor de licitație. S-a mai arătat că procurorul nu a analizat incidența incidentelor legale în materia executării silite imobiliare prin prisma executorului judecătoresc și se mărginește în a evoca soluții date de instanța de judecată care nu au puterea autorității de lucru judecat în dosarul penal.
Referitor la problema distribuirii abuzive a sumelor de bani rezultată din data de 30.10.2006 s-a arătat că nu s-a cercetat în raport cu probele de la dosar și nu s-au administrat alte probe în vederea stabilirii corecte a modalității de distribuire efectivă a sumelor realizate din vânzarea la licitație publică, fiind un lucru cert că executorul judecătoresc a eliberat sume de bani unor instituții și persoane în condițiile în care creanțele lor erau prescrise și fără a exista un titlu în această privință.
S-a mai arătat că față de infracțiunea prev. de art. 215 al.2 Cod Penal, nu s-a efectuat nici un fel de cercetare penală aplicându-se greșit principiul in dubio pro reo cu privire la soluțiile pronunțate anterior de organele de urmărire penală care nu împiedica efectuarea cercetării penale a cauzei și administrarea întregului material probator câtă vreme atât prin hot. Instanței de judecată cât și prin rezoluția de infirmare s-a stabilit că urmează a fi efectuate cercetări și în această privință.
În ceea ce privește bunurile rămase la locul executării silite cât și arhiva societății, actele și documente contabile, s-a arătat că nu s-au luat măsuri de conservare de către executorul judecătoresc consecința fiind distrugerea, furtul sau pieirea acestor bunuri.
De asemenea, în mod nelegal procurorul a respins cererea de efectuare a unei expertize contrabile și de evaluare a bunurilor iar soluția dată de procuror este greșită și sub aspectul încadrării juridice a acesteia.
Instanța din oficiu a dispus atașarea dosarului nr. 523/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, părțile nu au solicitat alte probe, petenta depunând la dosar înscrisuri.
Din analiza materialului probator, instanța reține în fapt următoarele:
Prin ordonanța din 14.08.2009, dosar nr. 523/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus respingerea cererii de efectuare a unei expertize financiar-contabile, neînceperea urmăririi penale față de intimatul - executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 215 și art. 2151.p, și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 246 cu referire la art. 2481.
Cod PenalÎn motivare s-a reținut în esență următoarele:
Prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, nr. 131/II/2/18.02.2009, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petenta SC SA, prin administratorul, infirmarea rezoluției aceleiași unități de parchet dată la 16.01.2009, în dosarul penal nr. 523/P/2008, privind pe învinuitul, redeschiderea și reluarea cercetărilor conform celor menționate în expozeul actului.
Prin rezoluția infirmată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, comisă în formă calificată, prevăzută de art. 246 în referire la art. 2481din pen. pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de lege.
În esență, învinuitul, este acuzat pentru fapta de a fi soluționat, cu rea credință, în calitate de executor judecătoresc dosarul execuțional nr. 126/1996 al Tribunalului Arad, cu consecința păgubirii SC SA, cu suma de aproximativ 4.000.000. USD.
Din probele administrate, a rezultat că acuzele aduse executorului judecătoresc, nu sunt întemeiate, motiv pentru care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală.
Prin rezoluția dată la 02.12.1997, în dosarul penal nr. 1081/P/1997, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 2481raportat la art. 248 din pen. pe motiv că nu sunt întrunite din punct de vedere obiectiv și subiectiv elementele constitutive prevăzute de lege. Soluția nu a fost infirmată.
Prin rezoluția dată la 15.08.2002, în dosarul penal nr. 47/P/2002, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 din pen. pe motiv că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d din pen. Soluția nu a fost infirmată
Prin rezoluția dată la 15.04.2005, în dosarul penal nr. 190/P/2005, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din pen. pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de lege, reținându-se, dacă s-ar fi adeverit că, aceasta era încadrarea juridică a faptei pe care reclamantul o califica drept înșelăciune.
Prin aceeași rezoluție s-a reținut că nu se mai putea dispune cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2481din pen, datorită împrejurării că, privitor la această faptă fusese dată deja o soluție de neîncepere a urmăririi penale și anume prin rezoluția nr. 1081/P/1997, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, care nu a fost infirmată, motiv pentru care a dispus atașarea dosarului penal nr. 190/P/2005 la dosarul nr. 1081/P/1997.
Dosarele au fost atașate, dar nu a fost dată o ordonanță de conexare a acestora, atașarea având doar un caracter administrativ, practic cele dosare păstrându-și în mod distinct soluțiile.
Prin sentința penală nr. 2689/16.12.2005, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr. 6458/2005, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva soluției mai sus menționată, precum și a rezoluției prim procurorului parchetului de pe lângă această instanță nr. 861/II/2/23.05.2005,
care au fost menținute.
Prin decizia penală nr. 128/R/27.02.2006, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 969/R/2006, a fost admis recursul petentei, și în consecință, rezoluția nr. 190/P/2005, a fost infirmată, dispunându-se trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
În motivarea soluției, instanța de recurs a arătat că,rezoluțiile procurorului prin care s-a dispus anterior neînceperea urmăririi penale nu au puterea unor hotărâri judecătorești pentru a dobândi autoritate de lucru judecat, astfel că se impune ca procurorul să analizeze cele semnalate de către petentă prin plângere, nu prin prisma autorității de lucru judecat ci pe baza propriilor constatări și convingeri".
Cu toate acestea, instanța de recurs s-a mărginit să infirme doar rezoluția dată în dosarul penal nr. 190/P/2005, astfel că soluția data în dosarul nr. 1081/P/1997 a rămas în vigoare.
La data de 17.05.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada dispus începerea urmăririi penale față de, în dosarul penal nr.190/P/2005, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 în referire la art. 2481din pen. iar prin rezoluția dată la 27.05.2008 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pentru o mai bună înțelegere a situației de fapt, trebuie precizat că, în perioada 1996-2005, SC SA a formulat numeroase sesizări prin reprezentanții săi legali, prin care au fost aduse acuzații sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 ref. la art. 2481.pen. făptuitorilor, (judecător la Tribunalul Arad ), (judecător la Judecătoria Arad ), (fost prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad ), (fost prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad ), (scms. la IPJ A) și (fost cms. șef la IPJ A), constând în aceea că, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, i-au cauzat un prejudiciu în valoare de aproximativ 4 milioane USD, așa cum s-a mai arătat.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin ordonanța din 09.12.2005, a rezolvat conflictul negativ de competență ivit între Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea celei dintâi.
Prin rezoluția nr.222/P/2005 din 20.02.2006, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii:, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 pen. conform disp. art. 10 lit.f proc.pen.
În motivarea soluției, s-a reținut că magistrații și polițiștii menționați și-au îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, că nu se poate reține reaua credință în sarcina lor și că partea nemulțumită putea exercita căile legale de atac.
Cu privire la executorul judecătoresc, s-a reținut că, față de acesta s-au adoptat soluții de neînceperea urmăririi penale în dosarele nr.1081/P/1997 și 47/P/2002 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, preucm și în dosarul nr. 190/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Prin ordonanța nr. 201/II/2/2006 din 12.064.2006, procurorul general al unității a admis ca întemeiată plângerea formulată de SC SA, împotriva ultimei soluții menționate, în sensul că a schimbat temeiul juridic din art. 10 lit.a în art.10 lit.d proc.pen. cu privire la toți făptuitorii, mai puțin, față de care s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Prin sentința penală nr.94/PI/25.09.2006, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC SA împotriva rezoluției adoptată în dosarul penal nr. 222/P/2005 mai sus menționată.
Recursul declarat de aceeași petentă împotriva hotărârii Curții de APEL TIMIȘOARA, a fost admis prin decizia nr. 2178/24.04.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal nr-; în consecință, instanța supremă a casat sentința penală atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea soluției s-a reținut că, instanța fondului a omis să se pronunțe cu privire la soluția procurorului în ceea ce îi privește pe intimații, și, precizând doar că, executorul judecătoresc era cercetat într-o altă cauză, având același obiect și în care s-a dispus trimiterea dosarului la procuror în vederea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prev. de art. 246 ref. la art. 2481.pen.
În rejudecare, prin sentința penală nr. 184/PI/03.12.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondată plângerea formulată de SC SA împotriva rezoluției adoptată la 20.02.2006 în dosarul penal nr. 222/P/2005.
Recursul declarat de aceeași petentă, a fost respins ca nefondat prin decizia instanței supreme nr.1369/11.04.2008, pronunțată în dosarul nr-.
În motivarea hotărârii s-a reținut că afirmațiile petentei au un caracter declarativ, că acestea nu au fost dovedite de natură să atragă răspunderea penală a magistraților judecători și procurori sau a celor doi ofițeri de poliție și că, în consecință, ordonanța atacată este temeinică și legală.
Cu ocazia audierilor efectuate în dosarul de față la datele de 17 iunie și 16 iulie 2009, partea vătămată, în calitate de administrator al SC SA, a declarat că nu mai solicită tragerea la răspundere penală a magistraților și polițiștilor, ci doar a executorului judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, delapidare și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 215, art. 2151și art. 246 ref. la art. 2481.pen.
În legătură cu acuzele privind săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și delapidare prev. de art. 215 și art. 2151.pen. partea vătămată a declarat că acestea se referă la faptul că învinuitul nu a distribuit în mod corect banii rezultați din vânzarea patrimoniului debitoarei prin licitația din 30.08.1996, fiind posibil să își fi însușit o parte din aceștia, respectiv cel puțin 47.215.272 lei.
Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 ref. la art. 2481.pen. partea vătămată a declarat că își menține toate acuzele aduse pe parcursul soluționării dosarului, potrivit cărora, învinuitul a rezolvat cu rea credință dosarul execuțional nr.126/1996 al Tribunalului Arad, în sensul că a stabilit valoarea patrimoniului debitoarei doar pe baza aprecierii subiective a creditoarei, fără să solicite aportul unui expert, că nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară, că a adjudecat bunurile doar cu participarea unui singur licitator, că în mod abuziv prețul de pornire a licitației a fost scăzut cu 25% la al doilea termen, că a procedat la evacuarea debitoarei fără a lua măsuri de conservare a bunurilor nesupuse executării silite, în valoare de peste 3 miliare lei (300.000 RON), care au rămas în incinta complexului, dispărând sau fiind distruse ulterior, că procedând astfel societatea a fost condamnată la inactivitate, cu toate consecințele negative decurgând din aceasta, precum suspendarea activității, pierderea locului de muncă al angajaților
În cuprinsul rezoluției nr. 131/II/2/18.02.2009, prin care s-a dispus infirmarea rezoluției nr. 523/P/2008 din 16.01.2009 și reluarea cercetărilor, s-a arătat că procurorul nu s-a pronunțat și cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215.pen. deși plângerea patentei a vizat și această faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea, s-a arătat că motivarea soluției de scoatere de sub urmărire penală, potrivit căreia învinuitul și-a desfășurat activitatea conform dispozițiilor legale, nu are suport în probele dosarului și contrazice decizia civilă nr.188/A/24.04.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, care a constatat nelegalitatea tuturor actelor de executare, acestea fiind făcute cu încălcarea Legii LX/1881.
Totodată, s-a invocat și faptul că învinuitul nu a făcut dovada legalității distribuirii sumelor de bani obținute prin licitația ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr.126/1996, care exced creanței creditoarei SC International SRL. Un alt motiv al soluției de infirmare este acela că nu s-a lămurit dacă la stabilirea prețului de strigare, învinuitul a apelat la opinia unui expert.
În fine, s-a motivat că se impune audierea părții vătămate, pentru a depune încheierea din 30.07.1996, prin care s-a dispus suspendarea executării silite, pentru a face dovada comunicării ei de către învinuit și pentru a da lămuriri cu privire la celelalte dosare execuționale la care se referă cel din urmă.
adusă învinuitului cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215.pen. este neîntemeiată, deoarece, așa cum s-a arătat și în motivarea rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr.190/P/2005 din 15.04.2005, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, calitatea de funcționar avută de făptuitor în timpul exercitării atribuțiilor sale de serviciu, atrăgând, în situația în care fapta s-ar adeveri, incidența dispozițiilor art. 246 în ref. la art. 2481.pen. motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Din probele dosarului a rezultat că învinuitul și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, iar decizia civilă nr.188/A/24.04.1997 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a constatat nulitatea tuturor actelor de executare, a fost casată prin decizia civilă nr. 1139/18.03.1998, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.2199/1997, dispunându-se rejudecarea apelului, cu motivarea că, greșit instanța de apel s-a pronunțat asupra fondului, de vreme ce prima instanță a soluționat pricina pe calea excepției de tardivitate a contestației.
Rejudecând apelul, prin decizia civilă nr. 695/A/22.10.1998, pronunțată în dosarul nr. 3762/COM/1998, Curtea de APEL TIMIȘOARAl -a admis și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, reținând că excepția avută în vedere de prima instanță nu este întemeiată.
Prin sentința civilă nr. 855/29.11.1999, pronunțată în dosarul nr. 4728/1999, Tribunalul Arad, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de SC SA, în contradictoriu cu SC INTERNAȚIONAL SRL.
În motivarea soluției se arată că, "din lucrările dosarului execuțional nr.126/1996, rezultă că prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu din 14.05.1996, s-a ordonat executarea silită imobiliară a titlului executor constând din decizia civilă nr. 161/A/05.10.1995 a Curții de APEL TIMIȘOARA, asupra imobilului extrafunciar situat în com. jud.A, compus din complex de creșterea porcilor, pentru creanța totală de 113.071.692. lei, iar ca urmare a derulării procedurii de executare silită imobiliară, potrivit Legii LX/1881, legea apricabilă în materie, prin certificatele de cumpărare din 17.10.1996, Tribunalul Arada consfințit, în favoarea cumpărătorului SC - România SRL, dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor expuse executării silite, iar prin încheierea dată în Camera de Consiliu din 18.10.1996, aceeași instanță a constatat săvârșit primul act de executare din dosarul execuțional sus amintit.
Or, în atare context, se constată că în cauză, contestatoarea a atacat execuția silită imobiliară de o manieră absolut generală, lăsând a se înțelege în absența indicării unui temei de drept, atât pentru contestația la executare formulată, cât și pentru cererea de suspendare a executării silite, dar și în privința unei motivații echivoce că această contestație se bazează exclusiv pe dispozițiile Codului d e procedură civilă, situație în care apare ca inadmisibilă, căci altmineri, măsurile de executare silită imobiliară dispuse în dosaurl execuțional amintit trebuie a fi contestate în condițiile și termenele precis stabilite de legislația aplicabilă în materia executării silite imobiliare în Transilvania, M, și.
Astfel, împotriva încheierii de ordonare a execuției singura cale de atac este apelul, în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii (art.34 alin.1 și 2 comb. cu art. 140 alin.1 din Legea LX/1881), în conformitate cu legea execuțională, nefiind prevăzută ca și cale de atac contestația la executare, împotriva măsurilor ordonate din oficiu, de către instanța de carte funciară, potrivit art. 136 din Legea LX/1881, poate fi exercitat, de asemenea, apelul în termen de 8 zile de la comunicare (art.140 alin.1 din Legea LX/1881), niic pentru aceste situații, nefiind prevăzută ca și cale de atac contestația la executare, apelul putând fi înaintat și împotriva publicațiilor de licitație emise de instanța de carte funciară.
Este adevărat că, în acest din urmă caz, persoanele interesate pot formula contestație la executare, în condițiile prev. de art. 165 alin.3 din Legea LX/1881, dar este extrem de important a se preciza, că în acest caz, motivele de contestație sunt limitate prin art.165 alin.2 din aceeași lege, la modificarea condițiilor de licitație și remedierea viciilor de formă ocazionate prin dispozițiile instanței de carte funciară, referitoare la ordonarea licitației și în nici un caz aceste din urmă vicii nu trebuie confundate cu cauzele pentru care licitația ar putea fi anulată, confuzie în care contestatoarea persistă, îndeosebi prin formularea cererii de suspendare, precum și a contestației la prima publicație de licitație din 30.05.1996.
Nu în ultimul rând, atunci când procedura a ajuns în faza de scoatere la vânzare a imobilului prin licitație, oricărei părți interesate nu îi mai este deschisă altă cale de acat spre a cere anularea licitației, decât constestația la executare, dar numai pentru cauzele de nulitate prevăzute expres și limitativ de prev. art. 179 din Legea LX/1881, dispoziții legale care, ca și cele mai sus menționate, au fost ignorate de către contestatoare.
Mai mult, măsurile luate în dosarul execuțional în discuție au fost comunicate contestatoarei, în acest sens constatându-se că încheierea de ordonare a execuției silite imobiliare i-a fost comunicată la 20.05.1996, actul procedural fiind înmânat administratorului, care a semnat de primire, prima publicație de licitație i-a fost comunciată la 05.06.1996, fiind predată persoanei însărcinată cu primirea corespondenței, care a semnat de primire, iar publicația a doua de licitație i-a fost comunicată la 08.08.1996, fiind predată persoanei însărcinată cu primirea corespondenței, care a semnat de primire.
Pe de altă parte, contrar celor susținute de constestatoare, lipsa întabulării ipotecii execuționale nu reprezintă un impediment absolut în derularea execuției silite imobiliare, această operațiune, dispusă numai atunci când urmăritorul este un singur creditor chirografar, pentru încasarea unei creanțe stabilită prin hotărâre judecătorească, ce nu este asigurată printr-o ipotecă convențională, fiind extrem de importantă, dar sub aspectul asigurării rangului serid.
În fine, susținerile contestatoarei referitoare la subevaluarea imobilelor, nu pot fi primite, dată fiind împrejurarea că, astfel cum s-a arătat mai sus, publicațiile de licitație emise în dosarul execuțional, nu au fost atacate sub aspectul îndeplinirii condițiilor de licitație prev. de art. 147 alin.1 și art. 150 alin.2 și 3 din Legea LX/1881".
Soluția a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 841/A/01.11.2001, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 6308/COM/2001, apelul fiind respins ca tardiv și respectiv prin decizia civilă nr. 6515/05.11.2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, in dosarul nr. 330/2002, recursul fiind anulat ca netimbrat.
Sintetizând cele de mai sus, rezultă că, în motivarea sentinței civile nr. 855/1999, mai sus menționată s-a arătat printre altele că, măsurile luate în dosarul execuțional, respectiv încheierea de ordonare a execuției silite, prima publicație de licitație precum și cea de-a doua publicație de licitație au fost comunicate corect contestatoarei.
De asemenea s-a arătat că lipsa intabulării ipotecii nu a reprezentat un impediment absolut în derularea execuției silite imobiliare, precum și că, susținerile contestatoarei referitoare la subevaluarea imobilelor, nu pot fi primite, deoarece publicațiile de licitație, nu au fost atacate sub aspectul îndeplinirii condițiilor de licitație prevăzute de art. 147 al. 1 și art. 150 al. 2 și 3 din Legea LX/1891.
Totodată, s-a mai arătat că susținerile contestatoarei referitoare la subevaluarea imobilelor nu pot fi primite atât timp cât, publicațiile de licitație emise în dosarul execuțional, nu au fost atacate sub aspectul îndeplinirii condițiilor de licitație menționate în alineatul precedent.
În concluzie dispoziția de anulare a tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 126/1996, dată prin decizia civilă nr. 188/A/1997, a devenit complet ineficientă, formele respective fiind perfect valabile.
Cu privire la acuza privind distribuirea abuzivă a sumelor de bani rezultate din vânzarea imobiliară din 30.08.1996, suma încasată de la SC - România SRL, a fost consemnată la CEC pentru toți creditorii din dosarele execuționale existente, iar diferența a fost consemnată la aceeași unitate bancară pentru acționarii societății.
În contextul în care dosarul execuțional nr.126/1996 s-a păstrat din motive obiective, iar celelalte dosare execuționale, nr.172, 205, 306 și 769 au fost distruse legal, ca urmare a depășii termenelor de arhivare, așa cum rezultă din adresa Judecătoriei Arad nr.361/9/D/06.04.2005, starea de fapt nu mai poate fi stabilită cu rigurozitate, astfel că dubiul îi profită învinuitului.
Din adresa CEC Bank - Sucursala A, nr. 9297/03.08.2009, comunicată unități de parchet, rezultă că, de asemenea, termenul de arhivare fiind depășit, recipisele de consemnare a sumelor de bani în cauză și toată documentația aferentă plății acestora a fost predată în vederea distrugerii.
În ceea ce privește stabilirea prețului de pornire a licitației din 30.08.1996, au fost respectate dispozițiile art. 1 din Decretul Lege nr. 306/05.08.1938, coroborat cu art. 135 din Legea LX/1881 - act normativ la care se face referire și în motivarea sentinței civile nr.855/1999 a Tribunalului Arad - conform căruia această sarcină cade în sarcina creditorului și se confirmă de judecător prin încheierea de executare silită, în baza căreia se pornește procedura respectivă, precum și prin certificatul de cumpărare.
Referitor la încheierea din 30.07.1996, scrisă olograf, pe verso-ul contestației la executare, înregistrată la Tribunalul Arad, la aceeași dată, despre care contestatorii susțin că ar fi, de fapt, minuta unei încheieri de suspendare a executării silite, aceasta a fost depusă în copie xerox la dosar de către partea vătămată, dar nu a fost folosită de către aceasta la data vânzării imobiliare silite din 30.08.1996, ceea ce confirmă susținerea învinuitului, potrivit căreia înscrisul constă de fapt din rezoluția pusă de judecătorul de serviciu, pentru înregistrarea contestației la executare, lucru ce rezultă și din termenul de judecată stabilit pentru a doua zi, respectiv 31.07.1996; de altfel, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 855/1999 a Tribunalului Arad, contestația la executare nu a fost introdusă conform legii, astfel că, încheierea la care ne referim nu mai prezintă importanță în cauză.
Ca urmare a emiterii de către judecătorul delegat cu executarea silită, a certificatului de cumpărare, care potrivit art. 180 din Legea LX/1881, constituie titlu executoriu, la începutul lunii decembrie 1996, cumpărătoarea a fost pusă în posesia bunurilor imobile cumpărate, iar arhiva debitoarei a fost preluată de Primăria comunei.
Trebuie preciza că, potrivit art. 3, 4 și 5 din Decretul Lege nr.306/1938, după primul termen de licitație, valoarea imobilelor scoase la vânzare se reduce cu 25% dacă bunul nu s-a vândut, iar după cel de-al doilea termen de licitație, valoarea respectivă se poate reduce cu încă 10 %.
Conform art.171 alin.2 din Legea LX/1881, licitația imobiliară poate fi ținută și atunci când există un singur licitant.
Pe lângă considerentele expuse, nu trebuie ignorat nici acela că învinuitul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu sub controlul direct al judecătorului și pe baza dispozițiilor date de aceasta.
Or, atât timp cât față de magistratul menționat a fost adoptată o soluție definitivă de neurmărire penală pe motiv că și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, și față de învinuitul urmează să se adopte o soluție similară, bazată în cazul infracțiunii prev. de art. 215.pen. pe lipsa elementelor constitutive prevăzute de lege, în cazul infracțiunii prev. de art. 2151.pen. pe inexistența acesteia, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 246 în ref. la art. 2481.pen. atât pe lipsa elementelor constitutive prevăzute de lege, cât și pe lipsa unei condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 2151.pen. și art. 246 în ref.la art. 2481.pen. poate fi invocat din plin și principiul de dreptin dubio pro reo,având în vedere și soluțiile anterioare propuse de organele de poliție sau adoptate de magistrații procurori și judecători, la care ne-am referit mai sus, prin care s-au adoptat soluții de neurmărire penală cu privire la executorul judecătoresc ori stabilit că actele de executare silită sunt legale.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile, audierea a trei martori și, în final, audierea învinuitului, funcție de concluziile expertizei și audierile de martori.
Martorii propuși de partea vătămată și învinuitul au fost audiați.
Datorită faptului că depozițiile martorilor nu au adus elemente noi, iar din probele dosarului rezultă că efectuarea unei astfel de expertize nu este necesară și oportună, tocmai datorită considerentelor pentru care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată a învinuitului, acest capăt de cerere a fost respins.
Această soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 1011/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Analizând actele procurorului, instanța constată că ordonanța și rezoluția contestate au fost date cu respectarea dispozițiilor legale.
În cursul anului 1996 petenta a intrat în procedura organizării și lichidării judiciare ca urmare a mai multor cereri formulate de creditorii acestora fiind întocmite mai multe dosare execuționale. Ca urmare a acestor proceduri în perioada 1996 -2005 petenta a formulat o serie de plângeri penale prin reprezentanții săi legali, față de magistrați, ofițeri de poliție și executorul judecătoresc, intimat în prezenta cauză, în legătură cu soluționarea executării silite.
Ca urmare a modificărilor legislative, dosarul privindu-l pe executorul judecătoresc au fost trimis spre soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și prin rezoluția nr. 523/2008 din 165.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev.de art. 246.p, și art. 2481.p, cu motivarea că acesta și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile în dosarul execuțional nr. 126/1996 în care au fost organizate trei licitații la termenele din 31.07.1996, 05.08.1996 și 30.08.1996 în cadrul executării silite imobiliare cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 306/1938 în vigoare la aceea dată și în urma cărora bunurile persoanei vătămate fu fost adjudecate de - România Chișineu
Ulterior prin rezoluția nr. 131/II/2/2009 din 18.09.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a admis plângerea petentei împotriva soluției pentru completarea probatoriului.
Prin ordonanța nr. 523/P/2008 din 14.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a răspuns la toate criticile formulate prin rezoluția de infirmare motivându-se inclusiv și respingerea probei cu expertiza contabilă, astfel încât susținerile petentei sunt nefondate în această privință.
În mod corect s-a reținut că toate actele de executare din dosarul execuțional al executorului judecătoresc au fost menținute deoarece decizia civilă nr. 188/A/24.04.1997 a Curții de APEL TIMIȘOARA prin care s-a constatat nulitatea actelor de executare în dosarul execuțional nr. 124/1996 a fost casată prin Decizia civilă nr. 1139/18.03.1998 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât contestația la executare formulată de petentă a fost respinsă.
În ceea ce privește subevaluarea prețului de pornire al licitației nu poate fi reținută culpa executorului judecătoresc deoarece conform dispozițiilor legale în vigoare la data licitației creditorul era cel obligat să arate valoarea imobilului în cererea de executare silită.
De asemenea potrivit art. 171 al.2 din Legea nr. LX 60/1881 licitația imobiliară putea fi ținută și în cazul în care exista un singur licitant astfel încât nici acuzele cu privire la desfășurarea licitației făcute de către petentă nu sunt fondate în acest sens.
Referitor la distribuirea sumelor încasate în urma licitației, acestea s-au consemnat la CEC la dispoziția creditorilor din dosarele execuționale, dintre aceste dosare nu s-a păstrat decât dosarul nr. 126/1996 care nu a fost finalizat, nefiind ridicate toate sumele consemnate la CEC, iar celelalte au fost distruse fiind îndeplinit termenul arhievistic de păstrare, astfel încât nu se poate stabili cu exactitate cuantumul total al datoriilor.
În ceea ce privește măsurile de conservare a bunurilor rămase la locul executării silite imobiliare și arhiva societății, acestea pot constitui aspecte ale unui abuz în serviciu, infracțiune față de care procurorii s-au pronunțat prin ordonanța și respectiv rezoluția contestată.
Așa cum în mod corect s-a stabilit la data licitației, respectiv 30.08.1996 nu era încriminată infracțiunea prev.de art. 2481Cp, aspect încât potrivit art. 13.Cod Penal legea mai favorabilă este legea veche și eventuală infracțiune de serviciu privind executarea silită din dosarul nr.126/1996, respectiv infracțiunea prev.de art. 246.Cod Penal, este prescrisă în temeiul art. 122 lit. d
C.P.P.Referitor la temeiul juridic în mod corect s-a reținut art. 10 lit. f p Cod Penal, deoarece pentru infracțiunea prev. de art. 246.p, și art. 248/1 Cod Penal, s-au mai dat soluții de netrimitere în judecată în dosarul nr. 47/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și nr. 1081/P/1997 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad pe principiul că nimeni nu poate fi cercetat, tras la răspundere penală sau condamnat de două ori pentru aceeași faptă.
De altfel parchetul nu a invocat autoritatea de lucru judecat a soluțiilor pronunțate de parchet, ci faptul că aceeași persoană a mai fost cercetată pentru aceleași fapte făcându-se trimitere încă o dată la întreg materialul probator și răspunzându-se la toate acuzațiile formulate în plângere de petentă, astfel încât nu pot fi reținute apărările petentei prin plângerea depusă în instanță.
Este adevărat că doar hotărârile judecătorești au putere de lucru judecat nu și actele procurorului, dar aceste aspecte nu au fost combătute de parchet prin soluțiile adoptate.
Plângerea formulată nu este inadmisibilă, ea încadrându-se în cerințele de admisibilitate în vederea formulării prevăzute de art.2781
C.P.P.Referitor la efectuarea unei expertize contabile, aceasta nu este utilă cauzei având în vedere împrejurările legate de împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, precum și celelalte aspecte relatate prin ordonanță.
Invocarea și a art. 10 lit. g C.P.P. nu schimbă soluția de netrimitere în judecată, iar pentru fiecare infracțiune procurorul a indicat temeiul legal în baza căruia a adoptat soluția. De asemenea indicarea necorespunzătoare a temeiului de drept în rezoluție nu este un motiv de nulitate absolută, nefiind limitativ prevăzut de art.197 al.2 Mai C.P.P. mult decât atât, potrivit deciziei nr. 44 din 13.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța poate modifica temeiul de drept din rezoluția procurorului.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 2781alin. 8 lit. pr. pen se va respinge plângerea petentului ca nefondată și se va menține rezoluția din 14.08.2009, dosar nr. 523/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga pe petent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781alin. 8 lit. pr. pen respinge plângerea patentei SC SRL, ca nefondată si menține ordonanța din 14.08.2009, dosar nr. 523/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obliga pe petent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs in 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE,
- - - GREFIER,
- -
Red. /26.11.2009
Tehnored: AA
Ex.3/03.12.2009
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin
