Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
78/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 328
Ședința publică din data de 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către recurentul-intimat împotriva Sentinței penale nr. 1438/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-intimat, personal, asistat de apărător ales, cu delegație la dosar, intimatul-petent personal lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost depuse motivele de recurs din partea recurentului-intimat.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, considerând hotărârea Tribunalului București ca fiind nelegală sub aspectul greșitei admiteri a plângerii și sub aspect procedural, întrucât instanța a trimis plângerea în vederea efectuării de cercetări, această soluție nefiind prev de dispozițiile art. 178 ind. 1 alin. 8 Cod de procedură penală, pe fondul cauzei soluția nu este întemeiată, având în vedere că din probele administrate nu se conturează elementele constitutive ale săvârșirii infracțiunii prev de art. 246 și 250 Cod penal, fiind vorba doar de o plângere formulată de către petentă împotriva agenților de poliție, apreciind de asemenea că nu au fost audiați mai mulți martori propuși.
Având în vedere că din actele premergătoare nu rezultă săvârșirea infracțiunilor de către intimați, apreciind că soluția pronunțată de procuror în baza art. 10 lit. d Cod de procedură penală este corectă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și rejudecând, respingerea plângeri formulate ca neîntemeiată.
Apărătorul ales al recurentului-intimat solicită admiterea recursului formulat împotriva Sentinței penale nr. 1438/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-. Apreciază soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de inculpat ca fiind legală și temeinică, având în vedere că nu sunt elemente constitutive ale infracțiunii.
Învederează că intimatul a luat legătura cu tatăl petentei care a afirmat că petenta are probleme de natură psihică, acestea existând și la dosarul cauzei.
Apreciază că nu este permisă trimiterea cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate.
Intimata-petentă personal solicită respingerea recursului, menținerea sentinței și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, având în vedere că în faza de anchetă, organele de urmărire penală nu au efectuat nici un act premergător.
Solicită de asemenea că i s-a încălcat dreptul legal la o apărare, arată că nu se face vinovată de exprimarea Tribunalului București. A depus la dosar înscrisuri concludente judecării cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de admitere a recursului formulat de recurentului-intimat astfel cum a fost formulat.
Apărătorul ales al recurentului-intimat solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București de pe lângă Tribunalul București.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1438/12.2.2008, Tribunalul București - Secția I-a Penală a dispus în baza art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală admiterea plângerii formulată de petenta în contradictoriu cu intimații și, desființându-se rezoluțiile nr. 1575/VIII-1/2007 din data de 11.09.2007 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București și nr. 1554/P/2007 din data de 06.07.2007 a Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a fost trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 și 250 Cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 16.10.2007, petenta a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1554/P/2007 din data de 06.07.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 250 Cod penal, precum și împotriva rezoluției nr. 1575/VIII-1/2007 din data de 11.09.2007 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin care a fost respinsă și s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.
În motivare, a arătat faptul că soluțiile criticate sunt nelegale și netemeinice, că cei doi intimați nu au audiat martorii propuși de aceasta cu ocazia soluționării unei alte plângeri penale formulată de aceasta, că încearcă să o discrediteze prin afirmații mincinoase, că nu îți dau interesul să își îndeplinească atribuțiile de serviciu, că sunt tergiversate cercetările.
Pe parcursul soluționării cauzei, în primul ciclu procesual, petenta a depus o serie de înscrisuri.
Prin sentința penală nr. 222/21.02.2008, Tribunalul București Secția a II-a Penală a admis excepția tardivității și a respins plângerea ca tardiv formulată, motivat de împrejurarea că nu au fot respectate disp. art. 278/1 alin. 2 din primul C.P.P. procuror nesoluționând plângerea în termenul de 20 de zile astfel că termenul de 20 de zile de sesizare a instanței curgea de la expirarea termenului inițial de 20 de zile.
Prin decizia penală nr. 636/14.05.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul formulat de petentă, a casat sentința penală recurată și a trimis cauze spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat că interpretarea primei instanțe nu ar fi în concordanță cu jurisprudența CEDO potrivit cu care efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui să nu fie afectat de existența unor obstacole sau impedimente de fapt sau de drept, care ar fi de natură să îi pună în discuție eficiența, astfel că în condițiile în care legea impune procurorului să comunice actele de soluționare a cererilor formulate în baza art. 278/1 din C.P.P. că o asemenea comunicare s-a realizat în cauză la data de 27.09.2007, sesizarea instanței la data de 16.10.2007, s-a făcut în termen.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a I-a Penală sub numărul - la data de 01.07.2008.
La dosar, au fost depuse următoarele înscrisuri: copie rezoluție nr. 156/P/2007 din data de 12.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI (filele 7-14), comunicarea adresată petentei cu nr. 1077/VIII-1/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, copie rezoluția nr. 163/II-2/2007 din data de 09.02.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, copie a referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale nr.-/21.11.2006 (6378/P/2006) întocmit de Secția 10 Poliție Biroul Ordine Publică, copie raport nr. - din data de 28.11.2006 întocmit de Secția 10 Poliție Biroul Ordine Publică, copii a două adrese comunicate petentei de expertul contabil, copie raport nr. -/20.09.2006 întocmit de Secția 10 Poliție Biroul Ordine Publică, copii declarații ale numiților G, copii a două sentințe civile pronunțate în plângeri contravenționale, copie adresă către petentă nr. -/13.10.2006 emisă de Secția 10 Poliție, copie minută sentința penală nr. 238/23.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a I-a Penală, dos. nr-, copie a unui înscris cu privire la care petenta afirmă că îi este adresat.
Prin rezoluția nr. 1554/P/2007 din data de 06.07.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 250 Cod penal motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, soluție menținută prin rezoluția nr. 1575/VIII-1/2007 din 11.09.2007 dată de Prin Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că petenta nu a putut arăta interesele legale ce i-au fost încălcate urmare acțiunilor celor doi lucrători de poliție și a precizat că nu a fost agresată sau amenințată ci doar jignită de faptul că cei doi lucrători de poliție au vorbit cu tatăl ei care le-ar fi spus că ar fi fost "internată la nebuni".
Procedând la soluționarea plângerii formulată de petenta, instanța de fond a apreciat că organele de urmărire penală nu au făcut minime verificări, în sensul că cei doi intimați nu au fost citați în vederea audierii și nu s-au făcut verificări cu privire la existența sau stadiul dosarului nr. 156/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI la care petenta a făcut referire într-un memoriu adresat primului procuror, motiv pentru care a apreciat că se impune admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții atacate și trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 250 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și intimatul solicitând a se reține că soluția instanței de fond este nelegală atât sub aspect procedural cât și pe fond, soluția adoptată nefiind prevăzută de lege.
Pe fondul cauzei se arată că în mod greșit instanța de fond a dispus trimiterea cauzei la parchet cât timp din probele administrate în cauză nu rezultă că intimații ar fi săvârșit vreuna din faptele penale reclamate de petentă.
Criticile aduse sunt întemeiate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză sunt fondate urmând a fi admise ca atare pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, judecătorul admite plângerea, desființează rezoluția și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale după caz.
Ca atare, soluția dispusă de instanța de fond prin sentința atacată în sensul trimiterii cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări nu este prevăzută de lege, trimiterea cauzei la parchet putând fi dispusă doar pentru începerea sau redeschiderea urmăririi penale.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că soluția instanței de fond nu este întemeiată, soluția adoptată prin rezoluția nr. 1544/P/2007 din 06.07.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București fiind legală și temeinică.
Din conținutul plângerii penale formulată de petenta nu rezultă aspecte de natură infracțională în atitudinea celor doi intimați, aceasta fiind nemulțumită de faptul că cei doi au obținut numărul de telefon al tatălui său care prin declarația dată ar fi afirmat că a fost "internată la nebuni".
Ori faptul că procurorul nu a audiat martorii propuși de petentă nu i-a audiat pe intimați și nu a verificat dosarul nr. 156/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București nu îndrituia instanța de fond să dispună soluția de trimitere a cauzei la parchet cât timp chiar din plângerea petentului nu rezultă date minime care să conducă la concluzia că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 250 Cod penal.
De altfel, la dosarul instanței de fond a fost depusă rezoluția nr. 156/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București din conținutul căreia rezultă că petenta a formulat opt plângeri penale împotriva majorității lucrătorilor de poliție din cadrul Secției 10 de Poliție ca atare apare ca nejustificată soluția instanței de trimitere a cauzei la Parchet pentru a verifica modul de soluționare a plângerii petentei împotriva acestei rezoluții, verificare ce putea fi efectuată de instanță în cadrul probei cu înscrisuri.
Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursurile declarate în cauză, va casa sentința penală și pe fond va respinge plângerea formulată de petentă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și intimatul împotriva sentinței penale nr. 1438/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează sentința și în fond, respinge plângerea formulată de petenta, ca nefondată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./23.03.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
