Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 34/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 34 Dosar nr-
Ședința publică din data de 31 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE _ - -
GREFIER _ - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, -
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției din 22 iulie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr. 123/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 9 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru datele de 16 martie 2009, 23 martie 2009, 30 martie 2009 și apoi pentru azi, data de 31 martie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 96/1 octombrie 2008 Curții de APEL BRAȘOVa fost admisă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 26.06.2008 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr. 123/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul - executor judecătoresc - relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și art. 249 alin 1 și 2 Cod penal, care a fost desființată, precum și rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cauza fiind trimisă la procuror în vederea completării actelor premergătoare și începerea urmăririi penale față de numitul relativ la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și respectiv art. 249 Cod penal.
În esență, în motivarea sentinței s-a reținut că unele dintre activitățile desfășurate de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită derulată în dosarul 130/2006 sunt în măsură să creeze indiciile comiterii de către executor a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor respectiv neglijență în serviciu (în funcție de forma vinovăției ce urmează a se stabili); astfel, din actele de cercetare prealabile efectuate în cauză rezultă că, în dosarul execuțional nr. 130/2006 al Biroului Executor Judecătoresc, în care petentul a avut calitatea de debitor executarea silită s-a început cu privire la imobilul situat în or. Tg. S,-,. 12,. B,. 2 jud. C, în baza cererii creditorului și cu încuviințarea Judecătoriei Tg. S dată prin încheierea ședinței camerei de consiliu de la 18.09.2006 pronunțată în dosarul -.
După o primă publicație de vânzare imobiliară întocmită de executor în care se anunța vânzarea la licitație a imobilului pentru termenul din data de 21.02.2007 ora 10,00, datorită lipsei de licitatori s-a încheiat un proces verbal de constatare (fila 19 dosar) în care se menționează că imobilul nu a putut fi vândut datorită lipsei de ofertă, licitația fiind anulată.
Urmează apoi mai multe publicații de vânzare pentru același imobil însă de fiecare dată vânzarea nu are loc datorită înțelegerilor intervenite între debitor și creditor în sensul achitării datoriei de 60.947,00 ron în mod eșalonat; pe parcursul procedurii debitorul achită cea mai mare parte din bani, situație în care la data de 29.10.2007 se întocmește un ultim proces verbal de constatare care atestă înțelegerea intervenită între părți în sensul de achita ultima parte a datoriei în patru tranșe: câte 2.000 Euro la datele de 20.11.2007, 20.12.2007, 20.01.2008 și suma de 326 Euro și 1.223 ron la data de 20.02.2008; totodată suma de 2.000 ron reprezentând cheltuieli de executare, urma să fie plătită în mod eșalonat la aceleași date, câte 500 ron.
Întrucât se susține de către executor că petentul - debitor nu a achitat nici una dintre ratele stabilite, la data de 5.02.2008 executorul judecătoresc emite o nouă publicație de vânzare a imobilului, în care se menționează că datoria restantă este de 4.217, 49 euro și 2.123 lei și fixează ca dată a licitației 20.02.2008 ora 10,00 deci exact ziua în care debitorul ar fi trebuit să achite ultima. În acea zi, la ora 11,00 în prezența fiului creditorului, numitul (al cărui mandat nu se găsește la dosar) imobilul este vândut la licitație cu prețul de 48.000,00 lei singurului participant la licitație, numitul care a fost declarat adjudecatarul imobilului.
În primul rând de la dosar lipsește procesul verbal (sau un alt act constatator) prin care executorul ar fi trebuit să constate să petentul debitor nu și-a respectat obligațiile asumate la data de 29.10.2007 sens în care "înțelegerea" între creditor și debitor încheiată la acea dată nu mai este valabilă și se va proceda la continuarea executării silite imobiliare; nu se regăsește la dosar nici cererea creditorului de se constata această împrejurare și de a se proceda la continuarea executării silite.
S-a mai reținut că executorul ar fi trebuit să constate că, nu există doi licitatori interesați de achiziționarea imobilului (situație în care i-ar fi putut permite aplicarea tezei penultime din ultimul aliniat al art. 509 Cod procedură civilă și adjudeca imobilul celui care oferea cel mai mare preț, indiferent dacă era cel de strigare sau nu conform) iar unicul ofertant nu oferă prețul de strigare (situație în care sunt inaplicabile dispozițiile tezei ultime a alin. 5 al art. 509 din Codul d e procedură civilă) și să organizeze o nouă licitație; potrivit dispozițiilor legale în materie, nu are importanță a câta licitație este, pentru a fi valabilă licitația organizată pentru vânzarea unui imobil se cer îndeplinite condițiile prev. de art. 509 Cod procedură civilă. Încălcând dispozițiile acestui text de lege executorul a procedat la vânzare imobilului debitorului - petent la un preț mai mic decât cel pe care l-ar fi putut obține dacă erau respectate dispozițiile legii, prejudiciul produs fiind cel puțin egal cu diferența între prețul de strigare (67.968,00 lei) și cel la care a fost adjudecat imobilul (48.000, 00 lei).
Instanța a stabilit că procurorul va trebui să efectueze mai multe acte, respectiv pentru a stabili sub aspect subiectiv care este rațiunea pentru care executorul judecătoresc a încălcat în dosarul 130/2006 dispozițiile art. 509 alin ultim din Codul d e procedură civilă, procurorul va chema și va audia executorul judecătoresc în condițiile art. 70 Cod procedură penală, cerându-i totodată lămuriri cu privire la împrejurările în care a apreciat în același dosar că înțelegerea intervenită între creditor și debitor la data de 29.10.2007 nu mai este aplicabilă, dacă a încunoștințat debitorul despre împrejurarea că înțelegerea nu mai este valabilă și dacă i s-a formulat o cerere de către creditor pentru continuarea procedurii executării silite imobiliare, la ce dată și în ce condiții.
Se impune de asemenea reaudierea petentului cu accent pe starea de fapt rezultată din cercetarea prealabilă, astfel cum a fost reținută de către instanță și pentru a da relații în legătură cu contestațiile la executare pe care pretinde că le-a formulat, împotriva modului de executare silită din dosarul nr. 130/2006, modalitate în care au fost soluționate acestea și dacă a atacat în instanță procesul verbal de licitație imobiliară încheiat la data de 20.02.2008 de către executorul judecătoresc.
Se va proceda la audierea în cauză, în calitate de martori a numiților (creditorul), și (mandarar al creditorului), ultimi doi participanți la licitația imobiliară care s-a desfășurat la sediul Biroului Executorului Judecătoresc la data de 20.02.2008 pentru a se stabili condițiile în care s-a desfășurat această licitație, iar în ceea ce-l privește pe martorul - pentru a se stabili efectele definitive sau nu ale procesului verbal de licitație - va fi întrebat dacă a depus prețul cu care a adjudecat imobilul la dispoziția executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării așa cum prevede art. 512 din Codul d e procedură civilă și dacă s-a întocmit pe numele lui actul de adjudecare; se va proceda la audierea oricăror altor martori ale căror mărturii sunt în măsură să conducă la lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Pentru a se stabili vătămarea intereselor legale ale petentului se vor atașa la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică prin care a fost evaluat imobilul, actul de adjudecare a imobilului situat în orașul Tg. S,-,. 12,. B,. 2 jud. C și eventualele hotărâri judecătorești pronunțate în legătură cu executare silită efectuată în dosarul execuțional nr. 130/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc.
Prin decizia penală nr. 307/29 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și făptuitorul, a fost casată sentința penală atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei s-a arătat, în esență, că instituția prevăzută de art. 278/1 Cod procedură penală reglementează un control judiciar efectuat de instanță ce vizează exclusiv legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată dispusă urmare actelor premergătoare efectuate în verificarea plângerii formulate în sensul art. 221 Cod procedură penală, expunând limitativ soluțiile ce pot fi adoptate de instanță.
Instanța a stabilit că potrivit temeiului de drept invocat -art. 2778/1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală - singura soluție permisă de text era de admitere a plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, cu indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate de organul de urmărire și prin ce anume mijloace de probă.
Cum hotărârea de admitere a plângerii este formulată în sensul trimiterii cauzei la procuror "în vederea completării actelor premergătoare și începerea urmăririi penale" nu face parte dintre cele permise de dispoziția procesuală menționată, fiind astfel nelegală. Aceasta deoarece aprecierea instanței asupra necesității completării actelor premergătoare și obligarea organului de urmărire penală în acest sens, excede soluției legale, natura și funcționalitatea actelor premergătoare de a verifica sau completa informațiile pe care organul de urmărire penală le are cu privire la săvârșirea unei infracțiuni pentru a determina eventuala incidență a dispozițiilor art. 10 Cod procedură penală, în această fază extraprocesuală fiind exclusiv atributul procurorului.
Verificând actele și lucrările dosarului după casare cu trimitere, instanța constată că:
Prin rezoluția din data de 26.06.2008 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr. 123/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul - executor judecătoresc - relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și art. 249 alin 1 și 2 Cod penal.
Pentru a adopta această soluție, procurorul a arătat în esență că petentul a sesizat parchetul solicitând efectuarea de cercetări penale în vederea tragerii la răspundere penală numitului - executor judecătoresc relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și art. 249 alin 1 și 2 Cod penal, afirmând că executorul judecătoresc, în dosarul execuțional nr. 130/2006, cu știință, în executarea atribuțiilor sale, a întreprins mai multe acțiuni nelegale, care i-au cauzat vătămări intereselor legale; astfel, a indicat o serie de neregularități a procedurii de executare silită, printre care a menționat omisiunea din cuprinsul procesului verbal de licitație imobiliară întocmit la data de 20.02.2008 a consemnării numelui și domiciliului debitorului și cel al creditorului urmărit (omisiune prevăzută sub sancțiunea nulității absolute conform art. 388 Cod procedură civilă), prețul licitației nu a fost corect stabilit, publicația de vânzare nu a fost afișată la sediul Primărie, conform prevederilor legale, ceea ce a împiedicat primirea unor oferte de cumpărare, nerespectarea de către executorul judecătoresc a înțelegerii părților, de eșalonare a datoriei încheiat la data de 29.10.2007.
În cauză s-a efectuat de către procuror cercetarea prealabilă necesară stabilirii situației reclamate însă actele și lucrările dosarului au condus la concluzia că plângerea formulată de petent este neîntemeiată întrucât, nu s-au verificat afirmațiile acestuia, cu ocazia executării silite executorul judecătoresc a respectând toate dispozițiile legale în materie, neîncălcându-se nici dispozițiile legii 188/2000 care reglementează activitatea executorilor judecătorești și nici cele de procedură civilă referitoare la faza de executare silită și deci nu se poate reține în sarcina acestuia vre-o faptă abuzivă sau săvârșită din neglijență; în cuprinsul rezoluției s-a realizat o analiză detaliată a fiecăreia dintre acuzațiile aduse de petent executorului judecătoresc, argumentându-se pentru fiecare dintre acestea de ce conduita executorului judecătoresc este conformă cu legislația în materie.
Împotriva acestei rezoluții petentul Deszi a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV solicitând în esență ca în urma admiterii plângerii să se infirme soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată față de numitul și să se dispună continuarea cercetărilor.
Prin Rezoluția din 22.07.2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul 617/II/2/2008 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată plângerii formulate de petentul Deszi împotriva rezoluției date în dosarul nr. 123/P/2008 din 26.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru a adopta această soluție s-a arătat în considerentele rezoluției că actele de cercetare prealabilă efectuate de procuror nu au confirmat susținerile reclamatului, rezultând cu certitudine că în cauză nu s-au comis faptele reclamate; nu s-a identificat nici un indiciu din care să rezulte că executorul judecătoresc ar fi acționat cu rea credință, cu intenție sau din culpă, în îndeplinirea atribuțiilor specifice de serviciu și că ar fi cauzat prin aceasta vre-o vătămare intereselor legale ale reclamantului. Dimpotrivă din actele premergătoare se constată că executorul judecătoresc și-a îndeplinit sarcinile specifice de serviciu cu respectarea întocmai a prevederilor legale în materia executării silite precum și cu respectarea întocmai a prevederilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Împotriva rezoluției date în dosarul nr. 123/P/2008 din 26.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVa celei din 22.07.2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul 617/II/2/2008 a formulat plângere conform art. 278/1 Cod procedură penală petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei și tragerea la răspundere penală a numitului - executor judecătoresc pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, respectiv neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal.
În motivarea plângerii formulate la instanță, petentul a arătat, în esență, că în speță făptuitorul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat reclamație: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal sau neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal, întrucât în dosarul execuțional nr. 130/2006 pe care l-a avut de instrumentat, cu știință, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu a întreprins mai multe acțiuni nelegale, care i-au cauzat vătămări evidente ale intereselor sale legale. Astfel, pe lângă faptul că nu a întocmit actele de executare în conformitate cu procedurile legale, a produs un prejudiciu vizibil prin vânzarea imobilului la un preț mult mai mic decât cel valoarea lui reală și încălcând dispozițiile art. 509 alin 5 Cod procedură civilă în conformitate cu care"vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația" ori prețul de la care trebuia să înceapă licitația era de 67.968 lei (respectiv prețul imobilului astfel cum a fost evaluat de expert redus cu 25%), iar imobilul putea fi vândut, dacă s-a prezentat un singur ofertant, doar dacă acesta din urmă oferea prețul de la care începea licitația situație care nu s-a întâmplat întrucât singurul ofertant prezent la licitație a oferit doar un preț de 48.000 lei.
Prin urmare prejudiciul suferit de petent este cuantificabil la diferența dintre prețul de strigare și prețul cu care s-a adjudecat imobilul, iar executorul judecătoresc a creat acest prejudiciu prin nerespectarea dispozițiilor legale privind executarea silită astfel încât se impune tragerea la răspundere penală a făptuitorului, anularea actelor nelegal întocmite în dosarul execuțional nr. 130/2006 și restabilirea situației anterioare acestor ilegalități, în conformitate cu art. 170 și 348 din Codul d e procedură penală.
La dosarul instanței a fost atașat dosarul nr. 123/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, precum și dosarul nr. 617/II/2/2008 în care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVa pronunțat rezoluția din 22.07.2008 prin care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Deszi împotriva rezoluției nr. 123/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Analizând plângerea formulată în instanță de către petentul Deszi împotriva rezoluției nr. 123/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Actele efectuate de executorul judecătoresc nu reprezintă activități efectuate cu intenția de a produce vătămări părților și nici nu pot fi considerate "neglijență" în realizarea atribuțiilor de serviciu; oricum cea mai mare parte a acestora a fost deja analizată de procuror în cadrul rezoluției adoptate, iar argumentele pentru care acesta concluzionează că activitățile reclamate nu se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate sunt reale și corect expuse.
Astfel, din actele de cercetare prealabile efectuate în cauză rezultă că, în dosarul execuțional nr. 130/2006 al Biroului Executor Judecătoresc, în care petentul a avut calitatea de debitor executarea silită s-a început cu privire la imobilul situat în or Tg. S,-,. 12,. B,. 2 jud. C, în baza cererii creditorului și cu încuviințarea Judecătoriei Tg. S dată prin încheierea ședinței camerei de consiliu de la 18.09.2006 pronunțată în dosarul -.
Prețul de pornire al licitației a fost stabilit prin expertiză tehnică de evaluare, aceasta a stabilit pentru prima licitație prețul de 90.623 lei, la a II-a licitație prețul fiind scăzut cu 25%.
Imobilul a fost vândut la a șasea licitație, după ce petentul s-a obligat prin înțelegere scrisă cu creditorul, să achite datoria în rate lunare, ultima fiind la data de 20 februarie 2008, fără a fi fixată o oră de plată.
Cum debitorul nu a achitat nici o dintre cele fixate, procesul verbal nu mai putea fi opozabil, iar creditorul a solicitat vânzarea imobilului la licitație.
Cu privire la oră, este corectă afirmația că nefiind înscrisă o oră anume de plată, plata de către debitor trebuia efectuată până la începerea licitației, respectiv până la orele 10,00, debitorul cunoscând data și ora licitației.
În ce privește efectuarea unei noi expertize tehnice de evaluare, executorul judecătoresc nu are obligația de a proceda la o nouă evaluare, decât dacă aceasta este solicitată de una din persoanele interesate, ori în speță o asemenea solicitare nu există.
De asemenea, la dosarul cauzei există dovezile de comunicare ale publicațiilor de vânzare, astfel că petentul a cunoscut de toate termenele de licitație, iar împrejurarea că a telefonat la biroul executorului după orele 12,00 nu este de natură a conduce la concluzia că i-a fost încălcat vreun drept, câtă vreme cunoștea Cod penal ora începerii licitației era 10,00.
Împrejurarea că petentul debitor a cunoscut de toate termenele de licitație este confirmată de faptul că după o primă publicație de vânzare imobiliară întocmită de executor în care se anunța vânzarea la licitație a imobilului pentru termenul din data de 21.02.2007 ora 10,00, datorită lipsei de licitatori s-a încheiat un proces verbal de constatare (fila 19 dosar) în care se menționează că imobilul nu a putut fi vândut datorită lipsei de ofertă, licitația fiind anulată.
Au urmat mai multe publicații de vânzare pentru același imobil însă de fiecare dată vânzarea nu are loc datorită înțelegerilor intervenite între debitor și creditor în sensul achitării datoriei de 60.947,00 lei în mod eșalonat; pe parcursul procedurii debitorul achită cea mai mare parte din bani, situație în care la data de 29.10.2007 se întocmește un ultim proces verbal de constatare care atestă înțelegerea intervenită între părți în sensul de achita ultima parte a datoriei în patru tranșe: câte 2.000 Euro la datele de 20.11.2007, 20.12.2007, 20.01.2008 și suma de 326 Euro și 1.223 lei la data de 20.02.2008; totodată suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de executare, urma să fie plătită în mod eșalonat la aceleași date, câte 500 lei.
Întrucât petentul-debitor nu a achitat nici una dintre ratele stabilite, la data de 5.02.2008 executorul judecătoresc emite o nouă publicație de vânzare a imobilului, în care se menționează că datoria restantă este de 4.217, 49 euro și 2.123 lei și fixează ca dată a licitației 20.02.2008 ora 10,00 deci exact ziua în care debitorul ar fi trebuit să achite ultima. În acea zi, la ora 11,00 în prezența fiului creditorului, numitul (al cărui mandat nu se găsește la dosar) imobilul este vândut la licitație cu prețul de 48.000,00 lei singurului participant la licitație, numitul care a fost declarat adjudecatarul imobilului.
În aceste condiții, corect a reținut procurorul că în speță nu se poate reține vreo faptă prevăzută de legea penală în detrimentul petentului, aceasta fiind legală și temeinică.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală se va respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV pronunțată la data de 20 iunie 2008 în dosarul nr. 123/P/2008, care va fi menținută.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală se va dispune obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV pronunțată la data de 20 iunie 2008 în dosarul nr. 123/P/2008, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu
