Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 350/
Ședința publică din 21 Mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul penal declarat de petentul A -, domiciliat în Râmnicu V,-, --2,.26, județul V, împotriva sentinței penale nr.24 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților așa cum au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la datele de 12 mai 2009, 19 mai 2009 și 21 mai 2009, când, în urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin sentința penală nr.24 din 18 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, a espins plângerea formulată de petentul A, domiciliat în Rm.V,-, -2,. 26, județul V, împotriva rezoluției din 28 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 365/P/2008 și confirmată de prim procurorul aceluiași parchet prin rezoluția nr. 1233/II/2/2008 la 07 octombrie 2008.
A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 11.07.2008, numitul a formulat un denunț adresat IPJ V în sensul că în data de 06.07.2008, un grup de trei persoane au aplicat mai multe lovituri fiului său A provocând-i leziuni ale integrității corporale.
În urma efectuării unor acte premergătoare, la data de 10.07.2008, organul de cercetare a propus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor.
Prin rezoluția atacată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlceaa dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunii prev. de art. 182 Cod penal.
În acest sens, prin rezoluția din 19.09.2008, a fost confirmată începerea urmăririi penale privind pe, pentru infr. prev. de art. 181 și 182 Cod penal, precum și față de A -, și -, pentru infr. prev. de art. 181 Cod penal, efectuând în continuarea acte de urmărire penală, acte ce au fost întrerupte datorită înaintării dosarului la Tribunalul Vâlcea pentru soluționarea plângerii.
Potrivit dispozițiilor art. 2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, ori după caz, de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența de judecată în primă instanță.
acestui text de lege este de plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată. Soluțiile prevăzute (în cazul admiterii) sunt cele de trimitere în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, ori de reținere a cauzei spre judecare când probele la dosar sunt suficiente.
În opinia primei instanțe, de aici, rezultă că legiuitorul a înțeles să se refere la acele rezoluții de clasare, neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală, ori încetare a urmăririi penale, pronunțate ca urmare a terminării cercetărilor în cauză, fie după faza actelor premergătoare, fie după terminarea urmăririi penale, cercetări ce nu ar mai continua decât în cazul admiterii plângerii, în caz contrar neajungându-se la sesizarea instanței.
În cauză, însă, rezoluția atacată nu face parte dintre aceste rezoluții la care se referă art. 2781Cod procedură penală. După efectuarea unor acte premergătoare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlceaa decis că nu este cazul să înceapă urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătorie, în vederea efectuării cercetărilor și începerii urmăririi penale sub aspectul infr. prev. de art. 182 Cod penal. Urmare acestei rezoluții s-a și dispus în cauză începerea urmăririi penale, urmărire ce se află în desfășurare la acest moment, nefiind finalizată.
Practic, la acest moment nu s-a pronunțat în cauză o soluție de netrimitere în judecată ca urmare a finalizării actelor premergătoare ori a terminării urmăririi penale, care ar fi putut fi atacată potrivit disp. art. 2781Cod procedură penală.
Infirmarea unei astfel de soluții și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a se dispune începerea urmăririi penale sub aspectul tentativei de omor, ar duce la situația absurdă în care pentru aceeași faptă, s-ar efectua urmărirea penală în continuare de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.V pentru infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal și s-ar începe și s-ar efectua urmărirea penală în paralel și de către Parchetul de pe lângă Tribunal pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, deși, în mod evident, aceeași faptă și aceiași făptuitori nu pot forma obiectul a două sau mai multe urmăriri penale simultan.
Practic, în urma probelor ce se vor administra în cursul urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Judecătorie se poate, la orice moment, schimba încadrarea juridică a faptei și se va declina competența, în funcție de situația de fapt ce va fi stabilită.
Atât din ipoteza art. 2781Cod procedură penală cât și din soluțiile ce se pot pronunța în cazul admiterii plângerilor reiese cu claritate faptul că atâta timp cât urmărirea penală se desfășoară in rem și in personam, nu se poate face plângere împotriva rezoluțiilor dispuse în cauza respectivă pentru aceeași faptă și aceeași persoană, ci numai împotriva rezoluției sau ordonanței prin care, la terminarea urmăririi penale se va dispune netrimiterea în judecată.
Nu se poate cenzura de către instanță, în timpul urmăririi penale, încadrarea juridică dată faptei de către procuror, aceasta putând fi cenzurată numai după sesizarea instanței în faza de judecată, prin schimbarea încadrării juridice. O soluție a instanței prin care s-ar infirma o astfel de rezoluție și s-ar dispune ca urmărirea penală în curs să se efectueze sub o altă încadrare juridică și de către un alt organ de urmărire, nu face parte din cele prevăzute de lege și nici un ar putea fi prevăzută întrucât ar institui o subordonare ierarhică a procurorului față de instanța de judecată.
Față de cele expuse, instanța a constatat că rezoluția nr. 365/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nu face parte din cele dispuse controlului instanței pe calea prevăzută de art. 2781Cod procedură penală, astfel că plângerea a fost respinsă, cu consecința obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul A - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că rezoluția e dată în baza art.228 al.6 Cod pr.penală și este supusă cenzurii judecătorului pe calea procedurii prevăzute de art.278/1 Cod pr. penală.
În ce privește fondul cauzei, petentul a susținut că fapta intimaților constituie tentativă la infracțiunea de omor deoarece atât modalitatea în care au fost aplicate loviturile (de sus în jos), zona vitală (capul), cât și obiectul vulnerant (sabie) coroborate cu leziunile constatate de actele medico-legale, dovedesc intenția de a ucide.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, deși prima critică adusă de recurent sentinței este pertinentă, situația de respingere a plângerii este corectă, pentru argumente ce vor fi expuse în continuare și vor completa motivarea primei instanțe.
Rezoluția nr.365/P/2008 din 28 august 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea poate fi supusă controlului judecătorului pe calea procedurii prev.de art.278/1 Cod procedură penală deoarece conține o dispoziție de netrimitere în judecată, respectiv soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174 Cod penal.
Deși s-a dispus și continuarea cercetărilor de către parchetul de pe lângă judecătorie, procurorul nu a ales să dispună o schimbare de încadrare juridică și, respectiv, în consecință, declinarea la parchetul de pe lângă judecătorie, competent să soluționeze cauza sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.182 Cod penal față de petiționar, ci a dispus neînceperea urmăririi penale pentru o infracțiune de competența sa.
Față de acest mod de soluționare a cauzei, curtea apreciază că, soluția procurorului este supusă controlului judecătorului, iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale trebuie analizată și în ceea ce privește temeinicia sa, în raport de probele administrate până în prezent.
Sub acest aspect curtea reține că petiționarul a suferit leziuni multiple și că a rămas cu infirmitate permanentă urmare secționării degetelor, însă trebuie avut în vedere întregul ansamblu privitor la fapta ce a produs aceste urmări, contextul săvârșirii ei și contribuția autorilor, deoarece până la acest moment s-au administrat probe care dovedesc o situație de fapt mult mai complexă decât cea expusă de tatăl părții vătămate în plângere.
Așa cum rezultă din chiar susținerile petentului și din restul probelor administrate în cauză, la data de 6.07.2008, s-au înfruntat două grupuri, din unul făcând parte petiționarul și prietenii săi, iar din celălalt -, și.
Intimatul a suferit leziuni prin împușcare, în zona capului, gâtului și brațelor, fiind posibil ca aceste leziuni să fie produse chiar de petiționar. De asemenea, prietenul petiționarului, - a tras cu pistolul asupra intimatului. Mai mult, acesta din urmă susține că sabia cu care a fost agresat petentul i-ar aparține chiar lui, fiind folosită inițial de prietenul acestuia, care a fost dezarmat în timpul conflictului.
Din declarația petiționarului, consemnată la data de 9 iulie 2008, rezultă că după un prim conflict minor ce a avut loc în clubul din incinta Plaza, deși a mers acasă, petiționarul s-a întors în, cu mașina lui, împreună cu prietenul său, care se certase anterior cu. Întâlnindu-se cu cei trei intimați, bărbații din cele două grupuri s-au certat ( și "s-au luat la bătaie"- declarație petent, 182), petiționarul a tras cu pistolul, a fugit cu un taxi, a fost urmărit în scara blocului în care locuia și a fost lovit cu sabia, după susținerea sa, de către intimatul și cu pumnii și picioarele de către ceilalți doi bărbați.
Din chiar conținutul declarațiilor petiționarului rezultă că această confruntare s-a desfășurat cu mare violență, prin folosirea de pistoale și arme albe, că au existat momente de învălmășeală în care nu puteau fi separate activitățile desfășurate de fiecare dintre persoanele implicate în conflict, situație în care procurorul va trebui să analizeze și eventualitatea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare. de la art.322 al.2 și 3 Cod penal, au în vedere și situația în care în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală gravă, fie că făptuitorul poate fi determinat cu exactitate (cel ce a produs leziunile mai grave), fie că nu se poate stabili cine a produs vătămarea gravă.
Față de grupul din care făcea parte petentul se efectuează cercetări de către parchetul de pe lângă judecătorie și, așa cum a reținut prima instanță, este în interesul aflării adevărului ca cele 2 dosare să fie instrumentate împreună.
Persoanele care fac parte din grupuri diferite au declarații contradictorii în legătură cu inițierea și desfășurarea propriu-zisă a conflictului. Cu certitudine însă situația a fost cu mult mai complexă decât este prezentată de cei vătămați. martori au evitat să relateze ce au văzut personal și să spună numele anumitor persoane, de frică. Nici aspectele privind "spontaneitatea" conflictului nu sunt suficient investigate, ca și împrejurările în care posesorii de arme de foc sau albe s-au înarmat, în momentele imediat anterioare conflictului.
Mai mult, din procesele verbale întocmite de poliție rezultă că alte conflicte din aceeași noapte au legătură cu înfruntarea celor două grupuri. Atât la evenimentul din zona mall-ului, cât și la manifestările din zona spitalului (locuri publice), au participat mai multe persoane decât cele împotriva cărora s-a început urmărirea penală; chiar dacă nu există dovezi că acestea ar face obiectul vreunei cercetări pentru ultraj contra bunelor moravuri, trebuie avute în vedere în anchetă pentru a se putea stabili mobilul faptelor și chiar intenția cu care au acționat cei implicați.
Aflarea adevărului în cauză presupune, deci, cercetarea reunită a activității infracționale a tuturor participanților la conflict, deoarece nu doar petiționarul, ci și intimatul a suferit leziuni importante, urmând a se distinge exact între activitățile fiecărui participant la conflict.
Încadrarea juridică a faptei va putea fi discutată în raport de datele de ansamblu ale anchetei și poate atrage, în ceea ce-l privește pe petiționar, după caz, fie răspunderea unuia dintre adversari, fie a tuturor celor implicați, nefiind deci incidentă, odată cu menținerea rezoluției atacate vreo obligație pentru organul de urmărire penală de a nu mai încadra fapta ca tentativă de omor, dacă probele vor confirma această activitate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice și în baza rt.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul petiționarului.
Văzând și prevederile art.192 al.2cod procedură penală, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de petentul A, împotriva sentinței penale nr. 24 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 09.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
