Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 36/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.36
Ședința publică din 25.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
GREFIER - - - -
********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de - procuror
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, împotriva sentinței penale nr.111 din data de 23.07.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuientul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Revizuientul depune la dosar cerere și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru citarea părților, respectiv petentul și intimata și pentru ascultarea acestora. Precizează că nu a primit citația.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare, precizând că procedura nu prevede audierea intimatei iar revizuientul este prezent la acest termen.
Instanța constată că la dosar există dovada procedurii de citare a revizuientului, care este și prezent în instanță. Având în vedere cererea cu care este investită, respectiv o cerere de revizuire împotriva unei sentințe pronunțată în soluționarea unei plângeri împotriva ordonanțelor procurorului, nu consideră necesară citarea intimatei și respinge cererea privind audierea părților. Pune în discuție admisibilitatea unei revizuiri împotriva unei hotărâri pronunțate la o plângere împotriva rezoluției procurorului.
Revizuientul arată că nu este îndeplinită procedura ascultării părților, deci cauza nu se poate judeca astăzi. Precizează că în conformitate cu Codul penal, părțile trebuie ascultate. Arată că numita a mințit și cauza nu se poate judeca fără ascultarea ei. Pe excepția pusă în discuție de instanță, solicită acordarea unui nou termen pentru citarea părților și pentru ascultarea intimatei, dat fiind că a mințit.
Instanța aduce la cunoștința revizuientului faptul că s-a pronunțat cu privire la amânarea cauzei și îi pune în vedere să pună concluzii pe excepția pusă în discuție.
Revizuientul arată că admisibilitatea în principiu trebuie făcută în prezența ambelor părți, cu ascultarea lor. Solicită respingerea excepției și să fie ascultată intimata, care a mințit, fiind necesară prezența acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în condițiile în care revizuientul a solicitat revizuirea unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror iar decizia în interesul legii nr.17/19.03.2007 a ÎCCJ statuează inadmisibilitatea cererii de revizuire împotriva unei hotărâri definitive pronunțată conform art.278 Cpp, pune concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, din data de 02.02.2010, revizuientul a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr.111/2009 din data de 23.07.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
În motivarea cererii, petentul a susținut următoarele:
La data de 31.03.2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângere penală împotriva numitei pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 253 (1) Cod penal.
La data de 11.06.2009 s-a înaintat la Procurorul General al Parchetului de pe lângă C de Apel Bacău plângerea împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 19 mai 2009, dată în din dosarul nr. 623/P/2009.
La data de 30.06.2009 s-a formulat plângere la Curtea de B împotriva rezoluției nr.407/II/2/2009 din data de 16.06.2009 dată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Curtea de Apel Bacăus -a pronunțat asupra plângerii prin sentința penală nr. 111/23.07.2009.
n drept, susține revizuientul-petent, își întemeiază cererea pe prevederile art.394 alin.1 și următoarele Cod procedură penală, respectiv, s-a descoperit faptul că intimata a declarat fals în fața procurorilor și a instanței Curtea de Apel Bacău, arătând că "persoana care ocupase anterior postul de secretar al comunei ieșise la pensie, nefiind desemnată o altă persoană pentru îndeplinirea atribuțiilor de interimat al funcției de secretar" și că "dispoziția nr. 163/2008 a Primăriei a fost trimisă - în urma sesizării de nelegalitate - la Compartimentul controlul legalității actelor și contencios administrativ de la Prefectura N", împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei din dosarele arătate mai sus.
Pentru dovedirea celor susținute arată că prezintă Referatul nr. 2008/20.03.2008 - Primăria, aprobat de Primar, ca mijloc de probă în dovedirea celor arătate și alte probe care vor fi depuse în cursul cercetării efectuate de procuror.
Cererea de revizuire a fost depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care, după efectuarea actelor de cercetare, potrivit art.399 Cod procedură penală, a trimis-o spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău cu adresa nr. 28/III/6/2010din data de 27.01.2010.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a arătat următoarele:
Prin sentin a penal sus-men ionat s-a dispus, n temeiul art. 278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a pl ngerii formulate de peti ionarul, mpotriva rezolu iei de ne ncepere a urm ririi penale din 19.05.2009 dat de procuror n dosarul nr.623/P/2009 al Parchetului de pe ng Curtea de Apel Bacău.
S-a re inut prin rezolu ia procurorului dat n dosarul nr.623/P/2009 al Parchetului de pe ng Curtea de Apel Bacăus -a dispus ne nceperea urm ririi penale fa ță de, pentru irea infrac iunii de conflict de interese, prevăzută de art.253/1 Cod penal, ntruc t fapta nu ntrune te elementele constitutive ale infrac iunii.
Instan a, verific nd legalitatea i temeinicia rezolu iei, a constatat pl ngerea nu este fondat.
Sentin a a mas definitiv la data de 17.12.2009 prin respingerea recursului.
Petentul a ar tat n cererea de revizuire a cut declara ii false n fa a procurorilor i a instan ei, mprejurare care nu a fost cunoscut la solu ionarea cauzei.
S-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibil, av nd n vedere decizia n interesul legii nr.17 din 19.03.2007 a Înaltei Cur i de Casa ie i Justi ie, prin care s-a statuat inadmisibilitatea cererii de revizuire ndreptat mpotriva unei hot ri judec tore ti definitive, pronun at n temeiul art.278/1 al.8 lit.a i b Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din 19 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dată în dosarul nr.623/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art.253/1 Cod penal, întrucât fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
În motivarea soluției s-au reținut următoarele:
La data de 31.03.2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea penală formulată de împotriva numitei, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art.253/1 Cod penal.
În plângere și în declarația dată în fața procurorului, a reclamat că a semnat un act administrativ cu caracter individual - dispoziția nr. 163/21.03.2008 a primarului comunei, jud. N, în calitate de secretar al comunei, în condițiile în care prin această decizie chiar ea era numită în funcția de secretar al comunei.
Decizia a fost criticată și pentru faptul că nu menționa că numirea în funcție se face pentru o perioadă limitată de 1 an de zile.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că a fost admisă la concursul organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în intervalul 3-5.03.2008, pentru ocuparea funcției publice de secretar al., jud.
La acest concurs, l-a avut contracandidat pe.
În urma câștigării acestui concurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici propus, prin adresa -/2008, numirea în funcție a, pentru o perioadă de 1 an de la data emiterii dispoziției primarului.
În baza acestei adrese din 20.03.2008, la data de 20.03.2008, primarul comunei, a emis dispoziția nr. 163/ 2008 de numire în funcția de secretar al comunei, a doamnei, începând cu data de 10.03.2008.
S-a stabilit în urma cercetărilor că la data emiterii dispoziției nr.163/208 a Primăriei comunei, postul de secretar vacant întrucât persoana care îl ocupase anterior, a ieșit la pensie.
Dispoziția nr.163/2002 a fost trimisă de Primăria comunei la Prefectura Județului N, unde fost verificată sub aspectul legalității în Compartimentul controlul legalității actelor și contencios administrativ, fără a fi sesizate nereguli.
Deși nu s-a menționat expres în decizia nr.163/2008 că numirea în funcție se face pentru o perioadă de 1 an, conform art.5 (2) din Legea nr.215/2006, în fapt, după expirarea termenului de un an postul s-a vacantat și a fost scos la concurs, fiind numită prin dispoziția primarului cu nr. 155/10.03.2009 să ocupe interimar funcția de secretar al comunei.
Prin adresa nr. 575/20.01.2009, Primăria comunei
solicitat avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici pentru
organizarea concursului în vederea ocupării funcției de secretar
al comunei.
Având în vedere cele expuse, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese.
Astfel, decizia de numire în funcție este un act formal, obligatoriu pentru primar, în urma promovării de către o persoană a concursului organizat de, nefiind vorba despre un act lăsat a aprecierea conducerii primăriei.
De altfel, condițiile prevăzute de lege pentru ocuparea funcției publice sunt verificate înainte de prezentarea la concurs.
Pe de altă parte, persoana care ocupase anterior postul de secretar al comunei ieșise la pensie, nefiind desemnată o altă persoană pentru îndeplinirea atribuțiilor de interimat a funcției de secretar al comunei.
Dispoziția nr. 163/2008 a fost verificată sub aspectul legalității la nivelul Prefecturii jud. N, nefiind considerată nelegală.
În speță, nu se poate considera că nu și-a îndeplinit cu corectitudine atribuțiile de serviciu, s-a avantajat în mod necuvenit și a obținut foloase necuvenite, creând în acest mod un pericol pentru bunul mers al instituției publice la care era angajată.
Plângerea adresată de petent procurorului general a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția nr.407/II/2/2009 din data de 16.06.2009 dată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În termen legal petentul a formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bacău la 30.06.2009, cu nr-.
În motivarea plângerii petentul a reținut că fapta comisă constituie infracțiunea prevăzută de art.253/1 Cod penal, susținând că la data de 25.05.2009, a mai semnat o dispoziție identică cu cea care a făcut obiectul plângerii penale.
Prin sentința penală nr.111 din data de 23.07.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza art.278/1 al.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 19 mai 2009, dată de procuror în dosarul nr.623/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art.253/1 Cod penal constituie infracțiunea de conflict de interese fapta funcționarului care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat direct sau indirect, un fals material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.
În mod corect, procurorul a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece prin semnarea dispoziției primarului de către intimată nu s-a realizat direct sau indirect un folos, numirea în funcția de secretar a acesteia fiind consecința promovării concursului pentru ocuparea funcției.
Este în afara oricărui dubiu că dreptul intimatei de a ocupa această funcție s-a născut în momentul afișării rezultatelor finale ale concursului organizat în perioada 3-5 martie 2008, când intimata a fost admisă.
Potrivit art.12 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici candidații declarați admiși sunt numiți în condițiile legii, pe baza punctajului final obținut, în funcțiile publice pentru care au candidat.
Așadar în conformitate cu aceste prevederi și ale art.63 alin.5 lit.e, art.68 alin.1 din Legea nr.215/2001 primarul era obligat să emită actul administrativ, numirea nefiind lăsată la latitudinea acestuia.
În ce privește dispoziția din 25.05.2009, aceasta nu a făcut obiectul actelor premergătoare, legalitatea sau valabilitatea ei neputând fi pusă în discuție pentru prima dată în calea de atac a plângerii prevăzută de art.278/1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 4244din data 17.12.2009, a respins ca nefondat recursul declarat de petent, hotărârea rămânând, astfel, definitivă.
Împotriva acestei decizii Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul a formulat contestație în anulare, contestație care a fost respinsă ca inadmisibilă prin deciziapenală nr. 538 din data de 12.02.2010.
În ceea ce privește cererea de revizuire a sentinței penale nr.111 din data de 23.07.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care a fost a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 19 mai 2009, dată de procuror în dosarul nr.623/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 393 alin. 1 din Codul d e procedură penală: "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă".
În art. 394 alin. 1 din Codul d e procedură penală sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzându-se că:"Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia".
Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. 2 - 4 ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. 1 din Codul d e procedură penală constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, este de observat că prin art. 394 alin. 2 din Codul d e procedură penală se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când:"pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Tot astfel, prin art. 394 alin. 3 din Codul d e procedură penală, făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea: "Constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
În fine, pentru cazul"Când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia",s-a prevăzut, în art. 394 alin. 4 din Codul d e procedură penală, că:"Toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Ori, în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278/1 alin.8 lit.a și b din Codul d e procedură penală de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 din Codul d e procedură penală, respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278/1 din Codul d e procedură penală, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia:"Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [.] pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
În consecință, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278/1 alin.8 lit.a și b din Codul d e procedură penală, este inadmisibilă.
În același sens s-au pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr.542 din data de 17.iulile.2008.
În conformitate cu dispozițiile art.414/2 alin.3 Cod procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept care au făcut o obiectul judecății recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Dat fiind caracterul inadmisibil al cererii de revizuire formulată de petent, Curtea a apreciat ca nefiind necesară citarea în cauză a intimatei.
De altfel, prin necitare intimatei în această cauză, petentul nu a suferit nici o vătămare.
Este cunoscut că în exercitarea căilor de atac, fie ele și extraordinare, partea care exercită calea de atac nu poate invocat nelegala citare a celeilalte părți, tocmai pentru faptul că prin nelegarea părții potrivnice el nu a suferit nici o vătămare.
S-a mai susținut de revizuientul-petent că se impune audierea părților.
O asemenea obligație nu este prevăzută de dispozițiile procedurale.
Dar chiar și în condițiile s-ar fi impus audierea părților, dat fiind faptul că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278/1 alin.8 lit.a și b din Codul d e procedură penală, este inadmisibilă, o asemenea audiere era de prisos.
Pentru toate aceste considerente, va fi respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.111 din data de 23.07.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, rămasă definitivă la data de 17.12.2009, cerere formulată de revizuientul-petent, domiciliat în satul, comuna, județul
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.111 din data de 23.07.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, rămasă definitivă la data de 17.12.2009, cerere formulată de revizuientul-petent, domiciliat în satul, comuna, județul
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă revizuientul-petent să plătească statului suma de 150 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.februarie.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
Red.sent.
Red.sent.revizuire
03.03.2010
Ex.2
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu
