Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 364/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2330/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.364
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 07.05.2009 dată în dosarul nr.11/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, personal.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că a fost înaintat dosarul nr.11/D/P/2009, solicitata Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
Petentul insistă în cererea de conexare a dosarelor, susținând că privesc aceeași cauză și se impune acest lucru în vederea unei mai bune soluționări a cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de conexare a dosarului solicitat de petent, apreciind că nu are legătură cu prezenta cază, întrucât sunt două plângeri de competența a două instanțe diferite din punct de vedere material.
Petentul solicită citarea intimaților în cauză, având în vedere că nu au fost citați la acest termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune citarea părților, arătând că invocă excepția tardivității plângerii formulate.
Curtea constată că în cauză nu se impune citarea intimaților și acordă cuvântul în dezbaterea excepției tardivității plângerii invocate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că plângerea care face obiectul acestei cauze este cea pe care petentul Dogar a formulat-o împotriva rezoluției nr.11/D/P/2009 din 07.05.2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.277 Cod de procedură penală, plângerea împotriva unei rezoluții se face în termen de 20 de zile de la primirea acesteia.
Precizează că actele dosarului rezultă că petentului i-a fost comunicată rezoluția la data de 13.05.2009, acesta a primit-o la data de 16.05.2009 și a transmis plângerea, prin scrisoare recomandată, la data de 02.06.2009.
Învederează că plângerea trebuie să fie soluționată de procuror ierarhic superior în termen de 20 de zile, plângerea fiind soluționată prin ordonanță în dosarul 611/2009 la data de 26.06.2009. Or, potrivit art.2781alin.2 Cod de procedură penală, termenul de 20 de zile pe care trebuie să-l folosească petentul, curge de la data expirării termenului inițial, prev. de art.277 Cod de procedură penală, referindu-se în același timp și la calculul termenelor, așa cum este reglementat de art.186 Cod de procedură penală.
Astfel, dacă cererea a fost înregistrată la Parchet la data de 05.06.2009 (dată de la care nu începe să curgă termenul de 20 de zile, ci din ziua următoare, respectiv 06.06.2009), termenul legal s-a împlinit la data de 25.06.2009. De la această dată, petentul avea la dispoziție alte 20 de zile pentru a formula plângerea, însă în cauză, plângerea acestuia a fost înregistrată la Curtea Militară de Apel, la data de 20.07.2009, mai târziu cu 5 zile.
Precizează că prin sentința nr.9/17.09.2009 Curtea de Apel Militară, în mod legal și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
În atare situație, având în vedere că în cauză nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la termenul legale în care se poarte formula plângere împotriva rezoluției, reglementat de art.277 Cod de procedură penală coroborat cu art.2781alin.2 Cod de procedură penală, solicită respingerea plângerii ca tardivă conform art.2781alin.8 lit. a Cod de procedură penală.
Petentul, având cuvântul, susține că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege și solicită a se respinge excepția tardivității invocată de reprezentantul Parchetului.
Curtea se va pronunța asupra excepției invocate odată cu fondul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Petentul, având cuvântul, susține că această rezoluție a fost pronunțată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar competența aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel solicită scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către această instanță în vederea soluționării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că în cauză competența aparține Curtea de APEL BUCUREȘTI, invocând disp. art.281Cod de procedură penală, care arată că infracțiunile prevăzute de Codul penal în art.155-173 și infracțiunile privind siguranța națională a României, se judecată în primă instanță de instanța mai sus menționată.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea plângerii și menținerea soluțiilor date de Parchet ca fiind legale și temeinice, arătând că petiționarul a formulat această plângere privind o situație personală, invocând că unul dintre făptuitori i-a refuzat accesul în subsolul unui bloc, în opinia sa, aceștia au săvârșit infracțiuni contra siguranței naționale, însă dispozițiile legale sunt expres prevăzute și latura obiectivă a unei infracțiuni trebuie să fie analizată în contextul legale, și nu a unei concepții personale a unui petiționar.
Petentul susține că, având în vedere calitatea făptuitorilor, competența de soluționare aparține altei instanțe și nu Curții de APEL BUCUREȘTI.
CURTEA,
Prin cererea adresată Curții Militare de Apel la data de 17.07.2009, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr.11/D/P/7.05.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție--Structura Centrală, modificată prin ordonanța din 26.06.2009 a procurorului șef-serviciu din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție--Structura Centrală solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei parchetului în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii petenta susține că rezoluția atacată este nelegală, întrucât persoanele împotriva cărora a formulat plângerea penală se fac vinovate de comiterea infracțiunilor descrise în plângere.
Prin sentința penală nr.9/17.09.2009 pronunțată de Curtea Militară de Apel s-a dispus, în temeiul art.2781alin.13 proc. pen. rap. la art.42 proc. pen. declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea acestei instanțe.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 2.10.2009, sub nr-, la termenul de judecată din 16.11.2009 fiind atașat dosarul - al acestei instanțe în vederea conexării celor două cauze.
La termenul de judecată din 14.12.2009 Curtea a respins conexarea celor două dosare, având în vedere că în dosarul - s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, competent din punct de vedere material să soluționeze plângerea petentului cu privire la infracțiunea prevăzută de art.174 Cod penal.
La același termen de judecată parchetul a invocat excepția tardivității formulării plângerii în fața instanței, în raport de dispozițiile art.2781alin.2 proc.pen.
De asemenea petentul a susținut că în raport de calitatea făptuitorilor competența de soluționare a cauzei revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând cu precădere excepțiile invocate, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția nr.11/D/P/07.05.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție--Structura Centrală s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de membrii Asociațiilor de Locatari nr.25 și 31 din G, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de subminare a economiei naționale și complot, prev. de art.165 și art.167 Cod penal. Soluția procurorului de caz a fost comunicată petentului la data de 16.05.2009.
Împotriva acestei soluții persoana vătămată a formulat, la data de 2.06.2009 (data poștei), plângere la procurorul ierarhic superior, întemeiată pe dispozițiile art.275 și urm. proc. pen.
Prin ordonanța nr.611/11/D/P/26.06.2009 a procurorului șef-serviciu din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție--Structura Centrală, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, apreciindu-se de către procurorul ierarhic superior că soluția este legală și temeinică. Prin aceeași rezoluție s-a mai dispus admiterea în parte a plângerii și declinarea cauzei în ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
Nemulțumit de soluția dată în cauză, petentul s-a adresat instanței prin plângere întemeiată pe dispozițiile art.278 proc. pen. la data de 17.07.2009.
Curtea apreciază că în raport de infracțiunile reclamate de petent, respectiv subminare a economiei naționale și complot, prev. de art.165 și art.167 Cod penal, competența de soluționare a plângerii revine Curții de Apel, conform dispozițiilor art.2781alin.1 proc. pen. cu precizarea că petentul nu a adus vreun argument privind calitatea specială a făptuitorilor care să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la excepția tardivității formulării plângerii adresate instanței Curtea constată că, potrivit prevederilor art.2781alin.1 proc. pen. " după respingerea plângerii făcute conform art.275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivitart. 277și278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".
Conform alin.2 al aceluiași articol "în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile".
În speță sunt incidente dispozițiile textului art.2781alin.2 proc. pen. deoarece, procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în termenul prevăzut de lege, respectiv în 20 zile de la formularea plângerii de către petent. În concret petentul a formulat plângerea la procurorul ierarhic superior la data de 2.06.2009 (data poștei), aceasta fiind înregistrată la parchet la 5.06.2009 și soluționată la 26.06.2009.
Ca atare, petentul avea la dispoziție un termen de 40 zile pentru introducerea plângerii la instanță, termen calculat conform dispozițiilor art.2781alin.2 proc. pen. prima zi a acestui termen fiind 3.06.2009 și ultima zi a 12.07.2009, potrivit art.186 alin.2 proc. pen. Chiar dacă s-ar considera că prima zi a termenului trebuie socotită din ziua următoare înregistrării plângerii la parchet (în cazul trimiterii prin poștă, ca în speța de față), respectiv de la 6.06.2009, atunci ultima zi a termenului s-ar împlini la 15.07.2009, însă Curtea nu împărtășește acest mod de stabilire a începerii curgerii termenului, deoarece s-ar lăsa la latitudinea societății care a făcut expedierea plângerii data începerii curgerii termenului, ceea ce nu poate fi acceptat.
Or, în cauză plângerea a fost adresată instanței la data de 17.07.2009, cu depășirea termenului mai sus evocat. Împrejurarea că procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea petentului, nu are relevanță și nu determină curgerea unui nou termen de 20 zile, de la data comunicării acesteia, dispozițiile art.2781alin.1 proc. pen. nefiind aplicabile decât în măsura în care procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea în termenul prevăzut de lege.
Textul articolului 2781alin.2 proc. pen. este imperativ, prevăzut sub sancțiunea decăderii conform disp. art.185 alin.1 proc. pen. așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.15/2009, pronunțată în recurs în interesul legii, intenția legiuitorului fiind de a nu permite ca soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de către procuror să fie supuse cenzurii un timp îndelungat, sancționându-se astfel pasivitatea titularului plângerii penale ori a altei persoane ale cărei interese au fost vătămate prin soluția parchetului.
Pentru aceste considerente Curtea, fără a mai examina fondul plângerii, în temeiul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de conexare a cauzelor.
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 11/D/P/07.05.2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, menținând rezoluția atacată.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința nepublică de la 14 2009
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
---
Red. - 05.01.2010
Dact./06.01.2010
Ex.4
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache
