Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 377/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.377/R/2009
Ședința publică din 10 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de petențiiși -împotriva deciziei penale nr.68/R din 28 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenta, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța pune în discuție admisibilitatea căii de atac promovate de petenți.
Petenta depune un script la dosar solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei. Arată că nu a făcut referire la nicio ordonanță a procurorului, s-a interpretat greșit, ci a făcut un memoriu către procurorul general.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de petenți ca inadmisibil, având în vedere că hotărârea atacată este definitivă și nu se mai putea promova o nouă cale de atac. În baza art.192 alin.2 pr.pen. solicită obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 126 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr- s-a admis excepția invocată din oficiu și în consecință s-a respins plângerea formulată de petenții și -, ambii domiciliați în loc., nr. 239, jud.B-N, împotriva Rezoluției pronunțată la data de 26.03.2007 în dosarul nr. 608/P/2001 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean, ca urmare a tardivității formulării acesteia și s-a menținut soluția adoptată de organul de urmărire penală.
Petenții au fost obligați la plata sumei de câte 100 lei, fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si ulterior la Judecătoria Beclean, petenții și au solicitat desființarea rezoluției din data de 26.03.2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean, în dosarul nr. 608/P/2001, act prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, precum și neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, soluție menținută de către procurorul ierarhic superior,conform ordonanței pronunțată la data de 07.06.2007 în dosarul nr.151/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -
În motivarea plângerii, petenții au arătat că soluția dată de organul de urmărire penală este nelegală și netemeinică, câtă vreme prin faptele celor doi intimați, le-au fost cauzate grave prejudicii în legătură cu dreptul lor de proprietate asupra terenului în litigiu, cu privire la care s-a ajuns în situația de a i se conferi primarului posibilitatea eliberării unui alt titlu de proprietate.
S-a mai precizat că, din cauza întârzierilor ivite în emiterea titlului de proprietate, petenții se află în imposibilitatea de a accesa fonduri europene pentru investiții în agricultură.
Raportat la înscrisurile existente în dosarul nr. 151/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, respectiv dovada comunicării către petenți a soluției dată de către prim-procurorul instituției menționate și la înscrisul existent în prezentul dosar, respectiv plângerea formulată de către cei doi petenți, înaintată pe cale poștală și înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de fond a invocat din oficiu excepția tardivității introducerii acesteia, solicitând totodată petenților să facă dovada înregistrării ei în termen.
Analizând plângerea petenților prin prisma excepției invocate din oficiu - a tardivității introducerii acesteia, instanța de fond, raportat la disp. art. 278/1 Cod procedură penală și împrejurarea că Ordonanța din data de 07.06.2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr. 151//II/2/2007 a fost comunicată petenților la data de 14.06.2007 a constatat că aceasta nu a fost formulată în termenul de 20 de zile prevăzut de textul legal invocat (fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă ICCJ abia la data de 22.01.2008 ),astfel că a dispus respingerea acesteia ca tardivă.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții și solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoeia În subsidiar, recurenții au solicitat calificarea "scriptului" depus la dosar ca fiind "memoriu" și în consecință înaintarea acestuia către organul competent " Ministerul Public /Parchetul general".
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că petenții au formulat și înregistrat la data de 22.01.2008 un script adresat Procurorului General (înregistrat la Ministerul Public,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) sub nr. 759.Acest script a fost calificat de către conducătorul instituției drept o plângere împotriva rezoluției procurorului, astfel că a fost trimis pe linie administrativă, la Parchet și de aici înaintat Judecătoriei Beclean.
Cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la Judecătoria Becleana fost motivată prin aceea că prima instanță omis să pună în dicuție și să clarifice identificarea ordonanței/rezoluției împotriva căreia au depus plângere petenții, pentru a stabili astfel dacă plângerea dedusă judecății poate fi "admisă, respinsă ca tardivă sau respinsă ca inadmisibilă".
Petenții au apreciat că aspectul menționat se impune a fi lămurit întrucât din conținutul scriptului depus de petenți nu rezultă decât că se plâng împotriva "abuzurilor polițiștilor și procurorilor" și că solicită Procurorului General să dispună ca Parchetul să soluționeze plângerea (2 din plângere-memoriu).
În fine, petenții au mai invocat că "nu se știe și nu s-a stabilit prin probe de instanță" dacă plângerea sau memoriul depus "viza un anumit act emis de către procuror". Sub acest aspect s-a făcut remarca că plângerea ar putea să vizeze practic o ordonanță anterioară, întrucât au fost emise mai multe ordonanțe sau rezoluții de către procuror, învederând că soluțiile adoptate erau diferite.
Recurenții au mai apreciat că prima instanță a plecat de la ideea preconcepută și nesusținută de probe ori de declarații, "cum că scriptul reprezenta de fapt o plângere împotriva ordonanței procurorului" pe care a catalogat-o ca fiind tardivă și a respins-o ca atare. În fine, recurenții au mai invocat că nu s-a făcut dovada comunicării "ordonanței așa-zis atacate" și că în aceste condiții plângerea formulată le-a fost respinsă fără temei.
Recursul declarat de petenta a fost declarat tardiv, în timp ce recursul petentului, declarat în termen, este nefundat, pentru motivele arătate în continuare.
Prin decizia penală nr.68 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în baza art. 385/15 pct. 1 lit."a" Cod procedură penală a fost respins ca tardiv recursul declarat de patenta - împotriva Sentinței penale nr. 126 din 4 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Beclean, în dosarul penal nr- și în baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală a fost respins ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat fiecare dintre recurenți să plătească în favoarea statului câte 20 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului penal nr- al Judecătoriei Becleans -a constatat că petenta a fost prezentă în instanță la termenul din 27.11.2008 când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei deduse judecății, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 4.12.2008. Din considerentele încheierii care consemnează mersul dezbaterilor (210 dos.fond) mai rezultă că petenții au fost asistați de apărătorul ales, care a pus concluzii în cauză, solicitând totodată amânarea pronunțării pentru a depune și concluzii scrise, cerere încuviințată de instanță,fără ca ulterior acesta să le mai depună.
În aceste condiții, având în vedere că pronunțarea hotărârii a avut loc la data de 4.12.2008, conform art. 385/3 alin.3 Cod procedură penală, termenul de recurs, de 10 zile, s-a împlinit în privința petentei la data de 15.12.2008, întrucât a fost prezentă la dezbateri. Cum petenta a declarat recurs abia în data de 22.12.2008, fără să justifice că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, tribunalul urmează să constate că acesta este tardiv introdus.
Dacă în privința petentei termenul de recurs a început să curgă, conform art.385/3 alin.2 rap.la art. 363 alin.3 teza I-a Cod procedură penală, de la pronunțare, acest termen a curs pentru petentul de la comunicarea hotărârii primei instanțe, conform art.385/3 alin.2 rap.la art.363 alin.3 teza a II-a Cod procedură penală, având în vedere că a lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare. În raport de data comunicării hotărârii, respectiv 16.12.2008 (214 dos.fond), tribunalul a constatat că recursul declarat de este în termen, astfel că a fost examinat.
Verificând hotărârea atacată în raport de motivele invocate și actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că recursul declarat de petentul este nefondat.
Astfel, instanța de fond a reținut corect că plângerea îndreptată împotriva soluției date de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr. 151/II/2/2008, a fost formulată tardiv, cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 271/1 Cod procedură penală, calculat de la comunicarea Ordonanței care conform scriptelor aflate la dosar (14 dos.151/II/2/2007) a avut loc la data de 14.06.2007.
Plângerea împotriva Ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a fost înaintată și înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22.01.2008, conform scriptelor existente la dosar (207-209 dos.fond), această împrejurare rezultând din adresa nr.2394/24.11.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aceste condiții, soluția de respingere ca tardivă a plângerii formulate de petenții și împotriva soluției date de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N este corectă.
Susținerea petenților formulată prin apărătorul ales în cadrul motivelor de recurs, în sensul că nu se poate ști cu exactitate care dintre actele procurorului au fost atacate cu plângerea înregistrată la data de 22.01.2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este nejustificată câtă vreme, din conținutul acesteia (5 dos.fond) rezultă fără echivoc că a fost vizată Ordonanța din 7.06.2007 dată în dosarul nr. 151/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N prin care prim-procurorul acestui parchet a respins plângerea împotriva rezoluției date în dosarul nr.608/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean. De altfel, este de observat că petenții niciun moment nu au invocat în fața primei instanțe că plângerea formulată privește alte acte adoptate de procuror decât cele menționate anterior. Mai mult decât atât, prin apărătorul ales, petenții au solicitat instanței de fond acvirarea dosarului nr.608/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean (182-dos.fond) precum și a dosarului nr. 151/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, astfel că apărările formulate în recurs, constând în aceea că nu se știe cu certitudine care anume dintre ordonanțele și rezoluțiile pronunțate de procuror sunt atacate, nu poate fi însușită.
Solicitarea petenților ca "memoriul" înaintat la data de 22.01.2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și calificat de prima instanță "plângere împotriva soluției procurorului " (210-dos.fond), privitor la care s-a pronunțat Sentința penală nr. 126/4.12.2008 a Judecătoriei Beclean, care face obiectul prezentului recurs, să fie înaintat "organului competent, Ministerului Public /Parchetul General", nu are niciun temei legal. Aceasta întrucât "memoriul" în cauză a fost restituit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și calificat corect "plângere împotriva soluției procurorului" de prima instanță și examinat ca atare, fără ca pe parcursul soluționării cauzei în fond să fi fost formulate obiecțiuni sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, tribunalul în baza art.385/15 pct.1 lit."a" Cod procedură penală a respins ca tardiv recursul declarat de patenta împotriva Sentinței penale nr.126 din 4.12.2008 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul penal nr-, iar în temeiul art.385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, ca nefondat, recursul petentului îndreptat împotriva aceleiași sentinței.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, petenții au fost obligați să plătească fiecare în favoarea statului câte 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în recurs.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs petenții și prin care au solicitat casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința pronunțată de instanța de fond întrucât aceștia nu au făcut plângere penală împotriva unor persoane, doar au înaintat un memoriu la Procurorul General al României pentru a lua măsuri pe cale administrativă împotriva unor persoane care nu verifică cu obiectivitate drepturile acestora, memoriu care a fost trimis spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, apoi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și în cele din urmă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean.
În ședința publică de azi s-a pus în discuție din oficiu admisibilitatea caii de atac promovată de petenți.
Cu privire la această excepție se rețin următoarele:
Prin sentința penală nr.126 din 4 decembrie 2008 Judecătoriei Becleans -a respins plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției din 26 martie 2007 dată în dosar nr.608/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean, ca fiind tardivă.
Petenți au formulat recurs împotriva acestei sentințe, care a fost respins prin decizia penală nr.68 din 28 aprilie 2009 Tribunalului Bistrița -N ca fiind tardiv în ceea ce privește recursul promovat de petenta și ca nefondat cu privire la recursul petentului.
Petenții au înaintat un nou recurs împotriva deciziei penale pronunțată de Tribunalul Bistrița -
Potrivit art.2781alin.7 și 8 lit.a și b judecătorul C.P.P. soluționând plângerea verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:
a) respinge plângerea prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată
b) admite plângerea prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.
Din dispozițiile art.2781alin.10 rezultă C.P.P. că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 lit.a și b poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Având în vedere că hotărârile pronunțate în baza art.2781au C.P.P. o singură cale de atac cea a recursului, care în prezenta cauză a fost soluționată de Tribunalul Bistrița -N în ultimă instanță și că petenții au promovat o cale de atac neprevăzută de lege (recurs la recurs), în baza art.38515pct.1 lit.aC.P.P.recursurile formulate de aceștia împotriva deciziei penale nr.68 din 28 aprilie 2009 Tribunalului Bistrița -N urmează să fie respinse ca inadmisibile
În baza art.192 alin.2 petenții C.P.P. urmează să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petenții - si, ambii domiciliați în localitatea nr.239, jud. B N, împotriva deciziei penale nr. 68/R/ din 28 aprilie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Obligă pe petentii recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./18.06.2009
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Valentin Chitidean
