Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 38/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod Procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ Nr. 38
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Liana Balaci Judecător
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea plângerii penale promovată de petentul - domiciliat în municipiul C,-, - 46, scara 2, apartament 19, județ D - împotriva rezoluției nr. 613/P/2009 din 23 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, prin rezoluția nr. 1779/II/2/2009 din 22 octombrie 2009, privind peintimata -magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Craiova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, petentul -scu, învederează că a depus la dosarul cauzei o cerere de probatorii pe care o susține, respectiv de chemare la interogatoriu a intimatei.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de probatorii, ca neîntemeiată.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 2781alin. 7 Cod Procedură penală, conform cărora verificarea rezoluției atacate se face pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, respinge cererea de probatorii formulată de petent și, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților prezent.
Petentul, având cuvântul, menționează că nu a formulat plângere împotriva hotărârii pronunțată de instanță, ci pentru împrejurarea că nu i s-a acordat cuvântul și i s-a respins cererea de probatorii; nu s-a reținut din declarația martorului audiat ceea ce era relevant pentru cauză, solicitând astfel admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și, pe fond, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, sau, în subsidiar, reținerea cauzei pentru continuarea judecății.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea plângerii, ca nefondată, întrucât rezoluția atacată este legală și temeinică.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 16 noiembrie 2009, petentul -scu a criticat rezoluția nr. 613/P/2009 din 23 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA - prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. 6 Cod Procedură penală rap la art. 10 lit. a Cod Procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de, magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Craiova -, precum și rezoluția nr. 1779/II/2/2009 din 22 octombrie 2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA - prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
În motivarea plângerii, petentul a susținut în esență că intimatul - magistrat a încălcat dispozițiile legale, aducându-i prejudicii materiale și morale cu ocazia soluționării dosarului nr. 16811/2004, în care acesta a avut calitatea de reclamant, iar numita de pârât, respectiv magistratul a avut în vedere la soluționarea cauzei declarațiile martorelor și scu, deși au fost cercetate pentru mărturie mincinoasă; a respins o cerere de probatorii formulată de reclamant, iar prin neaudierea martorului a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Analizând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, precum și a celorlalte înscrisuri depuse de către petent, se constată următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA. nr. 613/P/23 septembrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 Cod Procedură penală rap la art. 10 lit. a Cod penal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - judecător în cadrul Judecătoriei Craiova - sub aspectul infracțiunii prev de art. 246 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că prin plângerea formulată la data de 16 iulie 2009, persoana vătămată -scu a sesizat faptul că magistratul judecător și-a exercitat în mod abuziv atribuțiunile de serviciu pe parcursul judecării cauzei civile nr. 16811/2004, aflată pe rolul Judecătoriei Craiova, în sensul că la pronunțarea soluției a ținut seama de declarațiile martorilor de la organul de poliție și nu de cele date în fața instanței.
În fapt, petentul a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.400 lei reprezentând suma împrumutată de la. de către petent, pentru pârâtă, precum și dobânda aferentă.
Prin sentința civilă nr. 7902/2006, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea, ca neîntemeiată, iar Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 1004/2007, a admis recursul petentului, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, apreciind că există o serie de aspecte nelămurite, impunându-se suplimentarea probatoriului.
În urmare rejudecării, prin sentința civilă nr. 2711/2008, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea petentului, sentință rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1827/2008 a Tribunalului Dolj.
Organul de urmărire penală a apreciat, pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, că magistratul și-a exercitat în mod legal atribuțiile de serviciu cu ocazia efectuării cercetării judecătorești în cauza respectivă.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA care, prin rezoluția nr. 1779/II/2/2009 din 22 octombrie 2009, apreciat că este neîntemeiată și a dispus respingerea acesteia.
Curtea apreciază că rezoluția criticată de petent în cauză este legală și temeinică, urmând astfel a respinge plângerea ca nefondată, întrucât, din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, nu s-au identificat indicii din care să rezulte că intimatul - magistrat ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală a acestuia, astfel încât, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în baza art. 10 lit. a Cod Procedură penală, este legală și temeinică.
Potrivit art. 246 Cod penal, constituie infracțiune de abuz în serviciu fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și, prin aceasta, cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În ceea ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale dreptului procedural.
Eventuale erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii, nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor.
Astfel, nemulțumirea unei părți dintr-un proces, ca și în cauza de față, cu referire la modul de concret de soluționare a unei cauze, deși petentul pretinde că plângerea sa nu s-a referit la modul de soluționare al cauzei, trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradului de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva unui magistrat car eas oluționat cauza.
Răspunderea penală a unui judecător, poate fi pusă în discuție numai în situațiile în care acesta și-ar fi exercitat funcția cu rea-credință, adică ar fi cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Contrar susținerilor petentului, în cauza de față, analiza actelor premergătoare efectuate, nu relevă existența unor indicii din care să rezulte că magistratul, soluționând cauza cu nr. 16811/2004 a Judecătoriei Craiova și-ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, urmărind cu rea-credință vătămarea intereselor legale ale petiționarului.
În consecință, așa cum am arătat, plângerea petentului este nefondată, astfel încât, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod Procedură penală, va fi respinsă, menținându-se rezoluția atacată, ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, petentul va fi obligat la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea promovată de petentul - domiciliat în municipiul C,-, - 46, scara 2, apartament 19, județ D - împotriva rezoluției nr. 613/P/2009 din 23 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, prin rezoluția nr. 1779/II/2/2009 din 22 octombrie 2009, privind peintimata -magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Craiova.
Menține ca legală și temeinică rezoluția nr. 613/P/2009 din 23 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Obligă petentul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Sentință cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
dact. 2 ex./ - 18 martie 2010
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci
