Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 39/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art. 2781Cod pr.penală -

R ÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA Nr. 39

Ședința publică din 20 martie 2009

PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol,judecarea plângerii formulată de petentul, domiciliat în B,-, -.7, parter, jud. B, împotriva ordonanțelor nr. 507/II/2/2008 din 7 ianuarie 2009 și nr. 515/II/2/2008 din 7 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La apelul nominal se prezintă petentul, asistat de avocat, care substituie pe avocat ales și intimatul, lipsă fiind intimații și.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând plângerea în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru petent a arătat că își menține concluziile din 20 februarie 2009, solicitând în principal, admiterea plângerii, desființarea ordonanțelor, apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 al. 1 Cod penal.

Intimatul a solicitat respingerea plângerii și pe fond menținerea ordonanțelor Parchetului.

Reprezentantul Parchetului a arătat că își menține concluziile expuse prin încheierea de ședință din 20 februarie 2009, solicitând respingerea plângerii ca nefondată și menținerea ordonanțelor ca legale și temeinice.

Declarând închise dezbaterile, după deliberare,

CURT E A,

Asupra cauzei de față, constată

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță la nr- din 04.02.2009 petentul a formulat în baza art. 2781Cod procedură penală plângere împotriva ordonanțelor nr. 130/P/2007 din 04.12.2008 și nr. 515/II/2/2008 din 07.01.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii petentul a arătat că prin rezoluțiile atacate i s-a aplicat pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal o sancțiune cu caracter administrativ care este nelegală și netemeinică.

A arătat că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni iar cele reținute prin ordonanțele atacate nu au suport real.

A arătat că în ceea ce privește modul de calcul al despăgubirilor, acestea au fost calculate de expertul contabil și au fost cenzurate pe calea contestației la executare.

A solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanțelor atacate și schimbarea temeiului juridic de scoatere de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală în art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

La data de 14.05.2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavaa fost înregistrată plângerea numiților și din municipiul B, formulată împotriva executorului judecătoresc pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.

Prin rezoluția din 22.01.2008 s-a început urmărirea penală față de învinuitul - executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Botoșani, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, constând în aceea că la data de 14.05.2003, cu încălcarea dispozițiilor legale, în dosarul execuțional nr. 30/2001 privind punerea în executare a deciziei civile nr. 1699/22.06.2001 a Curții de Apel Suceava, prin nerespectarea întinderii și cuprinsului titlului executoriu, în baza unei creanțe stabilite în mod arbitrar, a adjudecat în favoarea creditoarei, contra sumei de 285.000.000 lei (ROL), imobilul denumit Spațiu Comercial din-, jud. B, proprietate a debitoarei ""

Din probele administrate ulterior, a rezultat că fapta pentru care este cercetat învinuitul, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, fiind comisă din culpă, motiv pentru care prin Ordonanța din 20.02.2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, în infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal.

În fapt, s-a reținut în sarcina învinuitului că din neglijență a pus în executare decizia civilă nr. 1699 din 22.06.2001 a Curții de Apel Suceava pentru o creanță lichidă și exigibilă stabilită în mod eronat și în contradicție cu dispozitivul hotărârii sus-menționate.

Prin ordonanța din 29.02.2008, în baza disp. art. 2491, art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și a art. 91 lit. c Cod penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei.

Împotriva acestei soluții procedurale a formulat plângere numitul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin Ordonanța nr. 169/II/2 din 19.05.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a admis plângerea numitului, s-a infirmat Ordonanța din 29.02.2008 și s-a dispus continuarea cercetărilor în cauză în vederea completării urmăririi penale.

Din cuprinsul acestei ordonanțe rezultă că plângerea a fost admisă pe considerentul că din probele administrate nu rezultă în mod clar în ce constă vinovăția învinuitului, sub forma culpei, în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal, întrucât calculul despăgubirilor a fost întocmit în mod eronat nu de executorul judecătoresc ci de către expertul. În acest sens, în expozitivul ordonanței s-a precizat că pentru a se pronunța o soluție corectă, în cauză se impune completarea urmăririi penale prin audierea expertului.

Un alt motiv de nelegalitate a soluției adoptată prin ordonanța din 29.-02.2008 constat în faptul că, deși în plângere s-a solicitat efectuarea de cercetări și pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, în cauză nu s-a dat nicio soluție procedurală cu privire la această faptă.

După reluarea cercetărilor în cauză și reaudierea învinuitului, prin ordonanța din 07.07.2008, în baza disp. art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, art. 2491, art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și a art. 91 lit. Cod penal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuitul, pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei, ce urma a fi executată potrivit disp. art. 442 și 443 Cod procedură penală.

Plângerea împotriva acestei soluții procedurale, formulată de către, a fost admisă prin Ordonanța nr. 335/II/2 din 07.08.2008 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus infirmarea ordonanței din 07.07.2008 și continuarea cercetărilor în vederea completării urmăririi penale. În considerentele acestei ordonanțe s-a precizat că pentru completarea urmăririi penale trebuie audiat expertul contabil, și reaudiat învinuitul.

După efectuarea actelor procedurale recomandate mai sus prin Ordonanța nr. 130/P/2007 din 04.12.2008 s-a dispus în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, art. 2491, art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 91 lit. c Cod penal următoarele:

- neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal.

- aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei, ce va fi executată potrivit disp. art. 442 și 443 Cod procedură penală.

- S-au fixat cheltuieli judiciare în sumă de 120 lei, suportate de și executate conform disp. art. 442 și 443 Cod procedură penală.

Pentru a emite această ordonanță s-a reținut că învinuitul și-a încălcat atribuțiile de serviciu întrucât nu a respectat întrutotul cuprinsul și întinderea titlului executoriu în sensul că a acceptat pentru despăgubiri un calcul care era în contradicție cu dispozitivul hotărârii ce urma a fi pusă în executare.

S-a reținut că dispozitivul deciziei civile nr. 1699/22.06.2001 a Curții de Apel Suceava, ce reprezintă titlul executoriu în dosarul execuțional nr. 30/2001 al " ", cuprindea patru puncte distincte:

1. reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă la "" B;

2. obligarea intimatei "" B să plătească contestatoarei despăgubiri calculate conform art. 136 din Codul muncii, reactualizate în funcție de rata inflației, începând cu data de 01.05.2000 și până la reintegrarea efectivă în muncă;

3. obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 3.100.000 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli de judecată;

4. obligarea "" B la plata către contestatoare a sumei de 26.303.014 lei (ROL) cu titlul de despăgubiri calculate pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000.

Conform probelor din dosar, reintegrarea în muncă a numitei s-a făcut la data de 25.08.2001. În aceste condiții pentru punctul 2 al hotărârii perioada pentru plata despăgubirilor, reactualizate în funcție de rata inflației trebuia să fie cuprinsă între 01.05.2000 și 25.08.2001 și nu așa cum a fost prevăzută în calculul întocmit de expert și acceptat de executorul judecătoresc, respectiv 20.04.1995 - 31.05.2001.

Responsabilitatea cu privire la respectarea întocmai a cuprinsului și întinderii titlului executoriu aparține în exclusivitate executorului judecătoresc.

Pe lângă neglijența cu privire la cuantumul despăgubirilor în cauză s-a reținut în sarcina executorului judecătoresc, petentul, și alte neregularități în materie execuțională, cum ar fi: începerea executării silite imobiliare fără a identifica mai întâi dacă debitorul posedă și bunuri mobile sau depozite bancare, folosirea unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depășit, lipsa publicației de vânzare pentru termenul din 14.05.2003 etc.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere în baza art. 278 Cod procedură penală petentul.

Prin Ordonanța nr. 515/II/2/2008 din 07.01.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavas - dispus în baza art. 278 Cod procedură penală respingerea plângerii formulată de petentul împotriva Ordonanței nr. 130/P/2007 din 04.12.2008.

Pentru a dispune această soluție s-a reținut că față de situația de fapt prezentată în ordonanța atacată nu se poate reține faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu.

Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, a formulat în baza art. 2781Cod procedură penală petentul plângere ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând plângerea formulată de petent sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3504 din 17.05.2000 pronunțată de Judecătoria Botoșania fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea și în consecință s-a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă și a reintegrat pe contestatoare în funcția avută anterior la ""

Intimata - pârâtă " 93" Baf ost obligată să plătească contestatoarei suma de 26.393.014 lei despăgubiri pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000 și în continuare până la reintegrare.

Prin decizia nr. 1681 din 06.12.2000 Tribunalul Botoșani - Secția civilă a admis apelul pârâtei " 93" B, a schimbat în parte sentința și a obligat pârâta "" B să-i plătească contestatoarei suma de 26.393.014 lei despăgubiri și 1.900.000 lei cheltuieli de judecată, înlăturând obligația de plată a despăgubirilor de către " 93"

Prin aceeași decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de contestatoare și ""

Prin decizia civilă nr. 1699 din 22.06.2001 pronunțată de Curtea de Apel Suceavaa fost respins ca nefondat recursul declarat de "" B și fost admis recursul declarat de contestatoarea, dispunându-se:

- reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă la "" B;

- obligarea intimatei "" B să plătească contestatoarei despăgubiri calculate conform art. 136 din Codul muncii, reactualizate în funcție de rata inflației, începând cu data de 01.05.2000 și până la reintegrarea efectivă în muncă;

- obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 3.100.000 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli de judecată;

- obligarea "" B la plata către contestatoare a sumei de 26.303.014 lei (ROL) cu titlul de despăgubiri calculate pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000.

Ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinței civile anterior menționate, contestatoarea a cerut executarea silită a debitoarei "" B, întocmindu-se în acest sens dosarul execuțional depus în copie la filele 33 - 126 dosar.

În ceea ce privește modalitatea de calcul a debitului datorat de către "" B creditoarei, se poate observa din fișa de calcul a despăgubirilor de la fila 69 dosar urmărire penală și fila 34 dosar fond că acestea au fost stabilite în baza evaluării efectuate de către expertul contabil, la cererea creditoarei.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în cartea V - Codul d e procedură civilă referitoare la procedura executării silite, executorul judecătoresc din proprie inițiativă sau la cererea creditorului poate dispune actualizarea creanței în funcție de rata inflației, procedură ce a fost realizată în dosarul execuțional de către expertul contabil.

Tot în ceea ce privește cuantumul creanței, reținut prin ordonanța atacată ca nefiind în concordanță cu titlul executoriu, se poate observa din sentința civilă nr. 10762 din 15.10.2001 a Judecătoriei Botoșani și decizia civilă nr. 904 R din 27.06.2002 a Tribunalului Botoșani de la filele 15 - 16 și 18 - 19 dosar că debitoarea "" Baf ormulat contestație la executare în care printre altele a contestat și întinderea creanței stabilită de expertul contabil în favoarea debitoarei, contestația ce i-a fost respinsă.

Față de aspectele prezentate, în mod eronat organul de urmărire penală a reținut că petentul, în calitatea sa de executor judecătoresc, și-a încălcat atribuțiile de serviciu pe motiv că nu a respectat cuprinsul și întinderea titlului executoriu în sensul că a acceptat pentru despăgubiri un calcul care era în contradicție cu dispozitivul hotărârii ce urma a fi pusă în executare.

În ceea ce privește celelalte neregularități de ordin procedural în materie execuțională reținute de organul de urmărire penală în sarcina petentului prin ordonanța atacată, respectiv neidentificarea în principal a bunurilor mobile și a depozitelor bancare ale debitorului, folosirea unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depășit, lipsa publicației de vânzare pentru termenul din 14.05.2003, Curtea constată pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală că acestea nu există.

Astfel, în ceea ce privește începerea executării silite imobiliare fără identificarea mai întâi a bunurilor mobile sau a conturilor bancare ale debitorului, Curtea constată că potrivit dispozițiilor legale în materie, executorul judecătoresc, respectiv petentul, nu avea o asemenea obligație legală instituită în sarcina sa.

Mai mult decât atât, din dosarul de executare nr.30/2001 aparținând Biroului Executorului Judecătoresc, filele 32 - 126 dosar fond, rezultă că la data începerii executării silite debitoarea "" B figura cu un patrimoniu compus din spațiu comercial situat în-, un autoturism marca 1310 și un microbuz Peugeot - fila 49 dosar.

Din actele de executare efectuate de petent, în calitate de executor judecătoresc, se poate observa că acesta a efectuat inițial și împotriva bunurilor mobile ale "" B acte de executare silită, potrivit publicației de vânzare nr. 4 din 20.11.2001, nr. 5 din 26.11.2001 - fila 65 dosar și nr. 2 din 03.11.2001 și nr. 3 din 09.11.2001 - fila 68 dosar, însă potrivit minutelor încheiate la fiecare termen, vânzarea bunului mobil nu a putut fi realizată datorită lipsei de ofertanți.

Cu privire la folosirea de către petent, în calitate de executor judecătoresc, a unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depășit, din copia dosarului de executare, filele 83 - 89 dosar, se poate observa că acesta a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în materie.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 500 alin. 2 Cod procedură civilă, în dosarul execuțional a fost întocmit de către expertul raportul de evaluare a imobilului urmărit, petentul neavând nicio obligație în vederea reevaluării în continuare a imobilului, cei care puteau contesta valoarea stabilită de expert fiind debitorul și creditorul obligației de plată.

Din cuprinsul copiei publicației de vânzare de la fila 118 dosar emisă la data de 25.04.2003 rezultă că pentru termenul din 14.05.2003 stabilit pentru vânzarea imobilului debitoarei "" Baf ost emisă publicația de vânzare, aspecte față de care situația reținută prin ordonanță nu are suport real.

Față de cele prezentate și având în vedere că acțiunile reținute în sarcina petentului prin ordonanța atacată există în materialitatea lor însă prin conținutul lor concret nu întrunesc elementele constitutive a laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu, Curtea urmează ca în baza art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează persoanei acuzate în materie penală accesul liber la o instanță judecătorească independentă, imparțială și stabilită prin lege, să admită plângerea formulată de petentul și să dispună schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 91 lit. c Cod penal în art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

De asemenea, se va înlătura din ordonanță dispoziția de aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei pentru petent și cea privitoare la cheltuielile judiciare și se vor menține celelalte dispoziții ale ordonanței atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea formulată de petentul, domiciliat în mun. B, str. -, nr. 68, - parter, jud. B, împotriva ordonanțelor nr. 515/II/2/2008 din 07.01.2009 dată de procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 130/P/2007 din 04.12.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Desființează în totalitate ordonanța nr. 515/II/2/2008 din 7.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și în parte ordonanța nr. 130/P/2007 din 4.12.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și în consecință:

Schimbă temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a petentului învinuit pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 al. 1 Cod penal, din art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală și art. 91 lit. Cod penal, în art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Înlătură din ordonanță dispoziția de aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei pentru petentul învinuit și cea privitoare la cheltuielile judiciare în sumă de 120 lei și menține celelalte dispoziții ale ordonanței atacate.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și intimatul și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică, azi 20 martie 2009.

Președinte, Grefier,

Red.

Dact.

Ex. 2/09.04.2009

Președinte:Biciușcă Ovidiu
Judecători:Biciușcă Ovidiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 39/2009. Curtea de Apel Suceava