Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 15 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
DECIZIA PENALĂ NR. 393
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 257/17.04.2008 a Tribunalului Iași în dosarul nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul intimat G, în stare de deținere, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministrului Public solicită admiterea recursului declarat în baza disp. art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală, casarea hotărârii criticate și, rejudecând cauza, respingerea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției procurorului, ca inadmisibilă.Soluția instanței de fond de admitere a plângerii formulate de petent și de trimitere cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea actelor premergătoare este netemeinică și nelegală, constituind urmarea firească a unei interpretări diferite a aplicabilității disp. art. 2781alin. 8 pct. Cod procedură penală, articol care se referă la trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale.
Av., pentru petent solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluției primei instanțe ca legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond nu a fost investită cu analizarea unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale ci doar o plângere.
Petentul intimat G solicită respingerea recursului, arătând că este mulțumit de soluția primei instanțe.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior dezbaterilor.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 257/17 aprilie 2008 admis plângerea petentului G împotriva soluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în dosarul nr. 1693/II/2/2007 pe care le-a desființat și trimis cauza la Parchetul Tribunalului Iași pentru efectuarea actelor premergătoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul a formulat, inițial, o plângere împotriva unui angajat al penitenciarului, indicând numele acestuia și faptele reclamate. Plângerea sa cuprindea toate elementele cerute de lege, conform disp. art. 222 Cod procedură penală. Ca urmare a acestei plângeri, înregistrate, organul de urmărire penală avea obligația de a efectua cercetări referitor la această faptă și, în mod evident, era necesară luarea unei declarații petentului pentru a stabili cu certitudine ce fapte reclamă. Modalitățile prevăzute de lege prin care se poate pronunța organul de urmărire penală, atunci când a fost sesizat, sunt rezoluția sau ordonanța.
În prezenta cauză s-a întocmit de către un procuror un referat din cuprinsul căruia rezultă că cele descrise de petent nu corespund realității, fără a se preciza modalitatea prin care s-a stabilit acest aspect. Nu s-a întocmit un dosar în cauză, plângerea petentului fiind însoțită de acest referat, împotriva căruia a formulat plângere petentul. Ulterior primul procuror s-a pronunțat prin rezoluție, respingând plângerea petentului, deși nu s-a efectuat nici un act premergător, nu i s-a luat nici măcar o declarație petentului.
Deși modalitatea formulării prezentei plângerii nu întrunește elementele cerute în mod expres de disp. art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, neexistând rezoluția inițială împotriva căreia ar fi putut face plângere, instanța consideră că, prin analogie, pot fi aplicate aceste dispoziții.
Culpa pentru nerespectarea dispozițiilor art. 278 ind. 1 Cod procedură penală nu aparține petentului, ci organului de urmărire penală, astfel încât este neconstituțional și împotriva practicii CEDO să fie interzis accesul la justiție pentru nerespectarea unor condiții formale de către organul de urmărire penală. Nu poate fi sancționat petentul, prin îngrădirea dreptului său de a se adresa, cu plângere, aceasta fiind o modalitate prin care s-ar aduce atingere unui drept fundamental și anume accesul la justiție al oricărei persoane.
Având în vedere considerentele menționate, instanța în conformitate cu disp. art. 278 ind. 1 alin. 8 pct. b Cod procedură penală a admis plângerea petentului G și a desființat soluțiile pronunțate de parchet, a trimis cauza la parchet pentru efectuarea actelor premergătoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că soluția instanței este netemeinică și nelegală dându-se interpretare diferită aplicabilității art. 273 ind. 1 alin. 3 pct. b Cod procedură penală, întrucât alte acte ale procurorului nu pot fi atacate în instanță pe acest temei de drept, plângerea petentului G fiind înregistrată ca petiție, sesizare și soluționată ca atare.
Pe de altă parte nu se poate trimite cauza procurorului decât în vederea începerii sau redeschiderii urmării penale, nu și pentru efectuarea actelor premergătoare, iar motivarea instanței că s-ar îngrădi accesul liber la justiție al oricărei persoane nu este susținută de reglementările interne.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu lucrările cauzei instanța de fond a apreciat că plângerea petentului G înregistrată la Parchet îndeplinea toate condițiile prevăzute de art. 222 Cod procedură penală și de aceea în cauză organul de urmărire penală avea obligația de a efectua cercetări, referitor la faptele și persoanele sesizate.
Faptul că plângerea petentului Gaf ost înregistrată la petiții, și nu ca plângere penală sau a fost soluționată de procuror printr-un referat și ulterior prin rezoluție, în temeiul art. 275 - 278 Cod procedură penală, nu este de natură a atrage vreo sancțiune în sarcina petentului, știut fiind faptul că momentul formulării plângerii pentru anumite infracțiuni, inclusiv cele sesizate, este foarte important pentru calculul termenelor speciale referitor la introducerea plângerii.
De aceea în mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că procurorul ar fi trebuit în cauză, în virtutea prevederilor art. 202 Cod procedură penală să-și exercite rolul activ și să procedeze conform art. 221, 222 Cod procedură penală.
Față de această situație în mod temeinic instanța de fond a admis plângerea petentului G, a de desființat soluțiile date de procuror și a trimis cauza în vederea corectei înregistrări și efectuarea actelor premergătoare conform art. 224 Cod procedură penală în vederea începerii urmăririi penale.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul Tribunalului Iași, împotriva sentinței penale nr. 257/17 aprilie 2008 Tribunalului Iași, pe care o va menține. Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 257/17.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Pt. jud. aflat în Pt. jud. aflat în
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.08.2008
Tribunalul Iași
Jud.
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 393
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 257/17.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 Iulie 2008
Pentru conformitate,
Grefier,
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 393
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 257/17.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 Iulie 2008
Pentru conformitate,
Grefier,
16 Iulie 2008
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Iulia Elena Ciobanu, Maria
