Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 395/R/2009
Ședința publică din 17 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de făptuitorul împotriva sentinței penale nr.161 din 25 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul G, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă plângerea împotriva rezoluției procurorului formulată de petent, apreciind că cercetările efectuate în cauză de procuror sunt complete. S-a trimis cauza la procuror pentru continuarea cercetărilor în privința făptuitoarei, despre care se susține că procurorul nu s-a pronunțat. Inițial, petentul nu a vorbit de această intimată, ulterior a spus că și aceasta a participat la comiterea infracțiunilor sesizate, dar procurorul s-a pronunțat în dosarul nr.2162/P/2006, în sensul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Chiar dacă procurorul s-a pronunțat pe alte infracțiuni, fapta în materialitatea ei este aceeași, motiv pentru care procurorul nu s-a mai pronunțat cu privire la această făptuitoare. Solicită admiterea recursului declarat de făptuitorul pentru aceleași motive.
Petentul G solicită respingerea recursurilor declarate de Parchetul de de pe lângă Tribunalul Maramureș și de făptuitorul și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Întrebat fiind, arată că a formulat plângere și împotriva intimatei, dar procurorul nu s-a pronunțat în privința acesteia. Depune la dosar un memoriu intitulat întâmpinare, solicitând a fi avut în vedere la pronunțarea soluției. Susține cele arătate în memoriul formulat în scris.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 161 din 25 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, s-a admis plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției din 28 noiembrie 2008, dos. nr. 251/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș (menținută prin rezoluția din 30 decembrie 2008 prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș ), ce a fost desființată integral și s-a trimis cauza aceluiași parchet pentru continuarea cercetărilor cu privire la făptuitorii, G, și, pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția dată la 28 noiembrie 2008 în dosarul nr. 251/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, G, și pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1.pen.
În motivarea acestei rezoluții s-a reținut faptul că petentul Gas olicitat cercetarea făptuitorilor pentru această infracțiune, arătând că au făcut falsuri care s-au cercetat în dosarul nr. 2162/P/2006 și s-a reclamat rolul deosebit al făptuitorului - agent de poliție la Poliția.
Din actele premergătoare care s-au efectuat a rezultat că făptuitorul a efectuat cercetări în dosarul nr. 2162/P/2006 având ca obiect plângerea penală formulată de petentul G împotriva făptuitorilor, fost primar al localității, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 și art. 291.pen. în care s-a propus neînceperea urmăririi penale invocându-se prev. art. 10 lit. d pr.penală, neconfirmându-se cele sesizate de petent. Propunerea formulată de către făptuitorul a fost confirmată de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, de unde rezultă că cercetarea a fost considerată temeinică și deci, nu se poate reține în sarcina agentului de poliție că a comis fapte prevăzute de legea penală cu ocazia efectuării cercetărilor în cazul în speță.
Din actele premergătoare care s-au efectuat, nu au rezultat elemente că făptuitorii ar fi desfășurat activități care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt cercetați, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a dat eficiență prev. art. 10 lit. a pr.pen.
Prin rezoluția dată la 30 decembrie 2008 de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1017/II/2/2008, s-a respins plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției mai sus menționate cu motivarea că potrivit disp. art. 323 alin. 1.pen. constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni fapta de a se asocia sau a iniția constituirea unei asociații în scopul săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociații.
Ca atare, infracțiunea menționată mai sus, implică realizarea prin consensul mai multor persoane a unei pluralități constituite de făptuitori, organizată în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și a aduce la îndeplinire săvârșirea uneia sau a mai multor infracțiuni, iar pentru existența infracțiunii este suficient, dar și necesr, ca între subiecți să fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea respectivei grupări, consens care privește atât constituirea respectivei grupări, consens care privește atât constituirea, cât și scopul acesteia, respectiv săvârșirea de infracțiuni.
Or, în speță, făptuitorul agent șef de poliție în cadrul Poliției oraș, nu a făcut altceva decât să efectueze, în virtutea atribuțiilor conferite de lege, cercetări penale în dosarul nr. 2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, dosar constituit tot ca urmare a unei plângeri formulate de petiționarul
HGÎn ceea ce privește pe ceilalți făptuitori, toți funcționari în cadrul Primăriei, aceștia, în mod separat și fără o înțelegere prealabilă, au efectuat sau semnat diferite acte care-l privesc pe petiționar.
Împotriva primei rezoluții a formulat plângere petentul G care a solicitat desființarea acesteia și reținerea cauzei spre judecare cu motivarea, în esență, că deși a formulat plîngere pentru mai multe infracțiuni (fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor, mărturie mincinoasă) nu s-au făcut cercetări cu privire la acestea, ci doar pentru infracțiunea de fals și pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Nu s-au avut în vedere probele de la dosar indicate în precizarea din data de 22 octombrie 2008.
În ședința publică din 10 martie 2009 petentul a arătat, pe de o parte, că a solicitat reținerea cauzei spre judecare doar pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev.de art. 323.pen. iar pe de altă parte, că parchetul nu s-a pronunțat cu privire la făptuitoarea.
Examinând plângerea petentului, tribunalul a reținut că prin plângerea adresată inițial Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, petentul a solicitat a se face cercetări pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev.de art. 323.pen. cu privire la făptuitorii, G, și (tangențial s-a făcut trimitere și la faptul că ultimii patru făptuitori ar fi comis și infracțiunea de mărturie mincinoasă, însă în final s-a solicitat a fi cercetați pentru cea prev.de art. 323.pen.) - 34 dosarul urmărire penală.
Ulterior petentul a solicitat a fi cercetați și numiții (decedat) și pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323.pen. (precizând tot numai tangențial faptul că aceștia au comis și infracțiunea de mărturie mincinoasă în dosar nr. 2162/P/2006) - 21 dosar urmărire penală.
Prin notele de la fila 23 dosar urmărire penală, petentul a solicitat a fi cercetați făptuitorii și și pentru infracțiunea de fals.
De asemenea și prin precizarea de la filele 8-10, petentul a solicitat cercetarea persoanelor indicate în plângere pentru infracțiunea prev. de art. 323.pen.
Față de cele de mai sus, văzând și faptul că în ședința publică din 10 martie 2009, petentul a solicitat judecarea făptuitorilor doar pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323.pen. arătând că față de parchetul nu s-a pronunțat, tribunalul a apreciat că acesta trebuia să se pronunțe cu privire la toți aceștia (și nu doar cu privire la o parte din ei) pentru infracțiunea prev. de art. 323.pen. motiv pentru care s-a trimis cauza aceluiași parchet pentru continuarea cercetărilor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și făptuitorul, acesta din urmă nemotivându-și recursul și neprezentându-se în instanță pentru susținerea acestuia.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa solicitat casarea sentinței atacate și, rejudecând, să se respingă plângerea petentului G împotriva rezoluției nr. 251/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, cu motivarea că, hotărârea atacată este nelegală raportat la dispozițiile legale în materie. Instanța, contrar dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. b pr.pen. în urma desființării rezoluției atacate, nu a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale și nici nu a indicat faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care mijloace de probă.
Pe de altă parte, este neîntemeiată susținerea potrivit căreia procurorul trebuia să se pronunțe și cu privire la făptuitoarea, deoarece aceasta a fost cercetată, alături de alte persoane, în dosarul nr. 2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în care procurorul s-a pronunțat, în sensul neînceperii urmăririi penale, tocmai această soluție determinându-l pe petent să formuleze o nouă sesizare sub aspectul infracțiunii prev. de art. 323.pen. Făptuitoarea fiind deci cercetată într-un alt dosar penal, iar în prezenta cauză nefiind indicată de petent în actul de sesizare, nu se impunea trimiterea cauzei la procuror.
Verificând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, potrivit art.278/1 alin.8 lit.b pr.pen.( text pe care judecătorul și-a întemeiat soluția ), atunci când judecătorul admite plângerea și apreciază că se impune trimiterea cauzei la procuror, aceasta se va face în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz; totodată, în același text legal se arată că, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.
În cauză, instanța a trimis cauza procurorului pentru "continuarea cercetărilor", soluție care nu se regăsește în textul legal incident, dar este evident că, aceasta s-a dispus în vederea începerii urmăririi penale, continuarea cercetărilor impunându-se în situația în care se constată că, urmărirea penală nu este completă, pentru a se pronunța o soluție temeinică de începere sau neîncepere a urmăririi penale.
Judecătorul și-a motivat soluția doar pe faptul că, procurorul nu s-a pronunțat și asupra făptuitoarei sub aspectul infracțiunii prev. de art. 323.pen. cu toate că, a dispus continuarea cercetărilor cu privire la toți făptuitorii reclamați de petent, în privința acestora nearătând motivele pentru care se impune trimiterea cauzei la procuror. De asemenea, nu a arătat ce fapte și împrejurări urmează a face obiectul continuării cercetărilor, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în acest scop.
Procedând în acest fel, judecătorul n-a soluționat în totalitate fondul plângerii cu care a fost învestit, nepronunțându-se asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură a garanta drepturile lor și a influența soluția procesului, fiind deci incident cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.10 pr.pen.
Este deci întemeiat recursul Parchetului sub acest aspect, astfel că va fi admis, împreună cu recursul făptuitorului, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c pr. pen. se va casa sentința atacată și se va dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță - Tribunalul Maramureș.
Cu ocazia rejudecării, în baza materialului de urmărire penală, judecătorul:
- va verifica rezoluția atacată și în privința făptuitorilor, G, - sub aspectul faptelor reclamate de petent ( se vor stabili exact faptele reclamate, pe de o parte și cele care au făcut obiectul cercetărilor, pe de altă parte);
- va verifica totodată și temeinicia susținerilor parchetului privind pe făptuitoarea, respectiv faptele pentru care a fost cercetată în dosar nr.2162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare și, respectiv, faptele pentru care a fost reclamată în prezenta cauză.
Dacă în urma acestor verificări, se va constata că, într-adevăr, se impune trimiterea cauzei al procuror, judecătorul va proceda în consecință, indicând în concret, faptele și împrejurările ce urmează a face obiectul constatărilor, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în acest scop.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și de făptuitorul împotriva sentinței penale nr. 161 din 25 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Maramureș.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./29.06.2009.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Săndel Macavei
