Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 40/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
SENTINȚA PENALĂ NR. 40
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea plângerii formulate de petentul împotriva Rezoluției nr. 2400/P/2005 din 17.11.2005 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și Rezoluției nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006 a Prim - Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru petentul, av. pentru persoana cercetată și av. pentru persoana cercetată G lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Interpelate, părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av., pentru petent, solicită admiterea plângerii, desființarea Rezoluției nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006 a Prim - Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, având în vedere că probele administrate, respectiv declarațiile martorilor și ale părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, antrenează răspunderea penală a persoanelor cercetate. Este adevărat că latura civilă a cauzei a fost rezolvată printr o hotărâre civilă, persoanele cercetate fiind obligate la restituirea sumei de bani, dar faptele reclamate au fost comise, există și alte persoane care au împrumutat bani soților, fără încheia vreun act și care nu au mai recuperat sumele date.
Interpelată de către instanță, av. arată că prin plângerea formulată petenta solicită desființarea atât a Rezoluției nr. 2400/P/2005 din 17.11.2005 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cât și Rezoluției nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006 a Prim - Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Av., pentru persoana cercetată, arată că litigiu dintre părți este de natură civilă, așa cum de alt fel a constata Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1127/2007 dată în dosarul -. Probele administrate de organele de urmărire penală nu au conturat existența vreunei fapte de natură penală, soluția dată de parchet fiind legală și temeinică. Neîndeplinirea unei obligații de vânzare nu atrage răspunderea penală, iar pârâții au fost deja obligați la restituirea sumei de bani către petent. Solicită respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză și la cele ocazionate de judecarea cauzei la Judecătoria Iași.
Av., pentru persoana cercetată solicită respingerea plângerii, arată că nu se poate da caracter penal unei promisiuni de vânzare precum și faptul că latura civilă a cauzei a fost soluționată.
Av. solicitând cuvântul în replică, arată că, chiar dacă există hotărâre irevocabilă cu privire la restituirea banilor, infracțiunea de înșelăciune nu consta în neîndeplinirea promisiunii de vânzare, ci în faptul că în perioada 2003-2005 au fost solicitate sume de bani sub promisiunea vânzării terenului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii și menținerea rezoluțiilor atacate ca legale și temeinice, vizavi de materialul probator administrat.
INSTANȚA
Asupra plângerii penale de față;
Prin decizia penală nr. 1028 din 22 noiembrie 2007 Tribunalului Iașis -a admis recursul declarat de petentul, s-a casat integral sentința penală nr. 1127 din 18.04.2007 a Judecătoriei Iași și în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă, respectiv Curtea de APEL IAȘI, reținându-se că numitul G- este avocat iar potrivit art. 28 ind. 1 lit. "b" Cod procedură penală, infracțiunile săvârșite de avocați se soluționează în primă instanță de Curțile de apel.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 12.108/2006 petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006 și a rezoluției nr. 2400/P/2005 din 17 noiembrie 2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În motivarea plângerii petentul arată că este nemulțumit de faptul că:
În dosarul penal nr. 2400/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților (fostă ) și G-, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b Cod procedură penală, iar în considerentele rezoluției se face referire la faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune (intenția de inducere în eroare), aspecte vădit contradictorii pe care solicită Judecătoriei Iași să le clarifice.
Prin rezoluția împotriva căreia se adresează cu prezenta plângere s-a ajuns la concluzia că (fostă ) și G- nu pot fi trimiși în judecată pentru infracțiunea ce a reclamat-o întrucât în momentele când i-au solicitat sumele de bani în valoare totală de 5.500 euro, aceștia nu i-au precizat în mod expres care este suprafața de teren pe care urma să i-o vândă și nici locul exact unde este amplasată aceasta. Față de probele administrate în cursul urmăririi penale, solicită instanței de judecată să aprecieze că nici această concluzie nu este pertinentă, întrucât nu numai că aceștia i-au promis că-i vor vinde 500 mp teren situat în I,-, ci i-au și garantat că întregul imobil de la această adresă este proprietatea lor, lucru despre care a aflat ulterior că este, de asemenea, nereal. Cert este că la data achitării avansului anterior menționat, respectiv 14.09.2003, făptuitorii erau căsătoriți și nici un moment nu a presupus măcar că acest teren este numai al intimatei (moștenire de la mama sa decedată) în indiviziune cu tatăl său, cei doi soți asigurându-l în permanență de contrariul.
De asemenea, se apreciază că nu se poate reține intenția numiților (fostă ) și G- de inducere în eroare a petentului, însă atunci, cum poate fi apreciat refuzul vehement al acestora pentru întocmirea unui înscris în care să se consemneze promisiunea de vânzare, cu toate insistențele acestuia?! cum poate fi apreciată amânarea întocmirii vreunui act doveditor al sumelor predate ca avans la viitoarea vânzare condiționată de achitarea altui supliment de bani de către petent acestora?!
Este adevărat că nu este prevăzută de legea penală ca fiind infracțiune nerespectarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare de către promitenții vânzători, dar este la fel de adevărat că împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta reclamată - respectiv primirea sumei de 5.500 euro cu titlul de avans pentru viitoare vânzare a suprafeței de 500 mp situată în I,-, constituie infracțiunea de înșelăciune. Petentul a predat în tranșe suma de bani anterior precizată, către cei doi făptuitori, numai pentru că aceștia i-au promis că vor încheia un act de vânzare-cumpărare, aspect mincinos pe care l-a crezut real și care l-a determinat să le predea suma de bani solicitată cu acest titlul. S-a amânat de către cei doi făptuitori întocmirea unui înscris doveditor tocmai avându-se în vedere faptul că "ne cunoaștem bine, suntem oameni de încredere etc."- atitudine adoptată cu bună știință pentru a le mai da câte o sumă de bani, în baza aceleași promisiuni.
Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nu reține în mod corect nici dacă există sau nu un înscris doveditor al tranzacției dintre părți. Toate referirile petentului în legătură cu acest aspect fac trimitere la un început de dovadă scrisă - în sensul legii civile, care aparține în totalitate numitei (fostă ), în care aceasta a consemnat tranșele de bai pe care petentul i le-a achitat.
O altă critică adusă rezoluției pronunțate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, se referă la superficialitatea analizării tuturor actelor și depozițiilor de martori - probe deja administrate.˝
Inițial prin sentința penală nr. 3899/27.09.2006 pronunțată în dosarul penal nr. 12108/2006, Judecătoria Iași, în temeiul dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală a respins ca tardiv formulată plângerea petentului împotriva soluției de netrimitere în judecată date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în dosarul penal nr. 2400/P/2005, reținând că sesizarea instanței s-a făcut cu încălcarea termenului prevăzut de art. 2781Cod procedură penală, deci este lovită de nulitate.
Prin decizia penală nr. 94/29.01.2007, Tribunalul Iașia admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 3899/27.09.2006 a Judecătoriei Iași, care a fost integral casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.03.2007, sub numărul -, pronunțându-se sentința penală nr. 1127/2007.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 2400/P/2005 din 17.11.2005, menținută prin rezoluția 89/II/2006 din 18.01.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și G-, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în contracte prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, organele de urmărire penală au reținut următoarele:
"La data de 12.04.2005, numitul a formulat o plângere împotriva numitei pentru infracțiunea de "înșelăciune", constând în aceea că, în cursul anului 2003, aceasta a promis că-i va vinde o suprafață de teren de 400 mp, primind un avans de 5.500 Euro, promisiune pe care nu și-a respectat-
Din plângere și din actele dosarului rezultă însă că numitul nu poate prezenta un înscris, din care să rezulte că a dat numitei această sumă de bani, întrucât nu a fost întocmit un astfel de înscris. Martorii propuși de în dovedirea plângerii nu confirmă decât existența unei înțelegeri între numitul și privind vânzarea unei suprafețe de teren și nu primirea de către aceasta a vreunei sume de bani cu titlul de avans.
Față de aceste aspecte, se apreciază că fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală. Neîndeplinirea promisiunii de vânzare nu constituie infracțiune, litigiul putând fi soluționat de instanța civilă, în măsura în care partea interesată poate face dovada existenței promisiunii de vânzare și predării avansului."
"Procurorul a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, în condițiile în care, din actele cauzei rezultă că aspectele semnalate de petent se constituie doar într-un litigiu civil, de competența directă a instanței de judecată, la care, de altfel, rezultă din aceleași acte ale speței, că petentul s-a și adresat, pe calea unei acțiuni civile. Nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii reclamate, de "înșelăciune" și nici ale vreunei alte fapte prevăzute de legea penală. Însuși petentul, care inițial a menționat că la predarea banilor către făptuitori, s-a încheiat un act în acest sens, a revenit, subliniind că nu s-a încheiat un atare act. Mai mult, însuși petentul afirmă că a dat banii fără a i se spune clar ce anume suprafață de teren i se va vinde, nici locul exact unde este amplasată aceasta. În atare condiții, este imposibilă de probat intenția de inducere în eroare."
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, arătând că rezoluția este netemeinică și nelegală, întrucât persoanele reclamate trebuiau trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu atât mai mult cu cât martorii audiați au confirmat că el le-a dat avans suma de 5.500 euro, pentru cumpărarea unui teren, iar aceștia au refuzat încheierea contractului după primirea banilor.
Prin rezoluția nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a respins ca neîntemeiată plângerea petentului reținându-se că rezoluția atacată este legală și temeinică, întrucât nu s-a probat intenția de inducere în eroare a petentului de către persoanele reclamate.
Petentul a formulat plângere la instanță în termenul prevăzut de art. 278 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală așa cum s-a stabilit prin decizia penală nr. 94/29.01.2007.
Coroborând actele și lucrările cauzei cu înscrisurile depuse de petent la dosar, instanța apreciază că plângerea acestuia, împotriva rezoluțiilor nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006 și nr. 2400/P/2005 din 17.01.2005 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
La data de 9 septembrie 2003, în nume propriu și în calitate de reprezentant convențional al tatălui său, -, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3379/2003, intimata a vândut numiților și o suprafață de 165,45 metri pătrați, din totalul de 1500 de metri pătrați de teren pe care vânzătorii îl dobândiseră prin succesiune în indiviziune. Terenul în cauză este situat în municipiul I, pe-, jud. În perioada încheierii acestui contract, petentul, având un atelier de reparații auto în zonă, s-a declarat interesat să cumpere și el de la o suprafață de 500 de metri pătrați de teren. În urma unor discuții purtate între petentul și intimații și, primii doi s-au înțeles cu privire la încheierea pe viitor a unui contract de vânzare-cumpărare autentic pentru o suprafață de 500 de metri pătrați amplasată pe strada - din municipiul I și pentru un preț de 20 de dolari metrul pătrat. În vederea proiectatei vânzări, petentul a predat intimaților și G-, în mai multe tranșe, în perioada: septembrie 2003 - ianuarie 2005, suma de 5.500 de Euro, fără a se încheia vreun act scris. Pe parcursul anului 2004, intimații G- și au divorțat, între ei existând o stare conflictuală și multiple neînțelegeri de natură patrimonială, iar în luna ianuarie 2005, numitul -, tatăl intimatei și coproprietarul terenului din- din municipiul I, a decedat.
Întrucât în perioada: septembrie 2003 - aprilie 2005, între și contractul de vânzare-cumpărare proiectat nu s-a mai încheiat, iar intimata și-a manifestat în mod expres și tacita voința de a nu-l mai încheia, petentul a apreciat că este victima infracțiunii de înșelăciune.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută rezultă din declarațiile persoanei vătămate coroborate cu cele ale intimaților și, cu declarațiile martorilor, și -, precum și cu aspectele consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Organele de urmărire penală au procedat în mod legal la administrarea unui probatoriu concludent, atât în acuzare, cât și în apărarea intimaților și. Au fost admise integral și administrate probele propuse de petentul, care critică modul de interpretare și valoarea juridică dată acestor probe.
Instanța reține că soluția procurorului este legală și temeinică întrucât acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare împotriva intimaților și, existând una dintre cauzele prevăzute de art. 10 Cod procedură penală, care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Infracțiunea de înșelăciune presupune comportarea incorectă și păgubitoare a făptuitorului care, uzând de mijloace diverse, creează persoanei vătămate o reprezentare falsă asupra calității sub imperiul căreia aceasta adoptă o dispoziție păgubitoare pentru ea, dispoziție pe care n-ar fi adoptat-o în lipsa elementului de inducere în eroare indus în mod intenționat de făptuitor.
Sub aspectul elementului material, infracțiunea de înșelăciune presupune prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Atât petentul, cât și martorul - au susținut că intimații și au promis petentului vânzarea unei suprafețe de teren situate în strada - din municipiul Petentul a declarat că a plătit un avans din prețul terenului cunoscând că terenul se află în coproprietatea indiviză a intimatei și a tatălui acesteia, -, fiind dobândit prin moștenire de la, maxim a declarat că intimata, pentru a-i câștiga încrederea, i-a prezentat un certificat de moștenitor. Toate aceste aspecte, cunoscute de petentul sunt reale. Intimata este moștenitoarea numitei, în masa succesorală fiind inclus un teren amplasat pe strada - asupra căreia ea are drept de dispoziție. Înainte de decesul tatălui său, -, petenta avea, de asemenea, drept de dispoziție asupra terenului, pe care putea să-l înstrăineze, împreună cu tatăl său sau singură, după efectuarea partajului.
Aceste aspecte rezultă din actele depuse (în special din certificatul de moștenitor nr. 162/1994). Este, de asemenea, real și faptul că intimata a înstrăinat o parte din terenul în cauză martorului. Așadar, intimații și nu au prezentat petentului nici o faptă mincinoasă. dolul penal și cel civil nu se suprapun, iar infracțiunea de înșelăciune nu există ori de câtre ori există rea-credință în executarea obligațiilor civile.
În speță, intimații, și în special refuză recunoașterea și executarea unei promisiuni de vânzare încheiate fără inducerea în eroare a beneficiarului promisiunii. Litigiul este nul de drept privat și nu unul specific de conflict, penal.
Existând așadar un caz în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, prevăzut de art. 10 lit. "b" Cod procedură penală și anume "fapta nu este prevăzută de legea penală", în mod corect procurorul a dispus în temeiul art. 228 alin. 1 și 6 Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale împotriva numiților și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal.
De altfel, litigiul civil dintre părți a fost tranșat în mod irevocabil iar persoanele reclamate au fost obligate prin hotărâre la despăgubirea petentului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluțiilor nr. 2400/P/2007 din 17.11.2005 și respectiv nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006, pe care le va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat iar în baza art. 193 Cod procedură penală va obliga petentul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de persoana cercetată, constând în onorariu avocat angajat dovedite prin chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluției nr. 2400/P/2005 din 17.11.2005 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și a rezoluției nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, pe care le menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul să achite suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 Cod procedură penală, obligă petentul să achite suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată către.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Martie 2008.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
28.03.2008
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2008
Președinte,
- -()
Grefier,
- -
13 Martie 2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 40 Dosar nr-
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluției nr. 2400/P/2005 din 17.11.2005 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și a Rezoluției nr. 89/II/2/2006 din 18.01.2006 a Prim - Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, pe care le menține.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P., obligă petentul să achite suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193.C.P.P., obligă petentul să achite suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată către.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Martie 2008
Grefier
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă
