Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 40/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.40/F DOSAR NR-
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din 12 februarie 2009 procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV dată în dosarul nr. 7/P/2009, precum și împotriva rezoluției nr. 161/II/2/2009 din 16 martie 2009 procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind făptuitorii și.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei potrivit dispozițiilor art.340 Cod procedură penală.
Petentul susține plângerea astfel cum a fost formulată solicitând admiterea acesteia, iar ca o consecință infirmarea rezoluțiilor din 16 martie 2009, respectiv din 12 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și trimiterea dosarului la Parchet pentru efectuarea cercetărilor asupra făptuitorului relativ la infracțiunea de instigare la fals intelectual.
În ambele rezoluții atacate nu se face nicio analiză a afirmației instigatoare la fals făcută de avocat cu scopul de a împiedica evaluarea unor părți din imobil și care nu au fost luate în considerare în procesul de ieșire din indiviziune și partaj și anume spațiile de uz comun ale construcției, terenul construit și neconstruit în suprafață de 500 mp precum și împrejurimile de pe cele patru laturi ale imobilului.
În consecință solicită infirmarea celor două rezoluții ale procurorului și trimiterea dosarului la Parchet pentru efectuarea cercetărilor cu referire strictă la afirmația avocatului în sensul că există expertize întocmite pentru a se stabili valoarea imobilului, afirmație pe care a prezentat-o în plângerea prealabilă ca fiind făcută în scopul de a instiga instanța de judecată la comiterea unui fals intelectual.
Invederează că în plângerea prealabilă a specificat că în dosarul nr- al Tribunalului Brașov cu ocazia susținerilor făcute de av. în încheierea de menționează că "simpla afirmație cu privire la valoarea imobilului nu este suficientă. În ce privește valoarea indicată de recurent arată că este mult exagerată. Arată că în dosarul de fiind există expertize, întocmite pentru a stabili valoarea imobilului".
A depus la dosar expertiza nr. 555/2002 executată de expert, în care se constată că obiectivele admise de instanță sunt consemnate la pag. 2 după cum urmează: identificarea terenurilor în litigiu, împărțirea în trei loturi a terenului, corespunzător celor trei loturi de construcție, acordarea de numere topografice noi.
În expertiză nu se face nicio referire la evaluare fiind limpede că nu este vorba de o evaluare întrucât suprafața cea mai mare a terenului fiind terenul de sub construcție rămâne în indiviziune forțată. În ce privește grădina acesta se poate împărți matematic între coproprietari.
În ce privește expertiza nr. 556/2002 întocmită de expert, la pagina 2 sunt menționate obiectivele admise de instanță după cum urmează: identificarea construcției în litigiu, împărțirea întregii construcții în două loturi, împărțirea construcției de la etaj în două loturi, acordarea de numere topografice noi, evaluarea celor două loturi de la etaj.
Este limpede că se evaluează numai acele părți din imobil care pot fi partajate, fiind vorba de ieșirea din indiviziune. S-a stabilit că la parter rămân soții iar la etaj soții așa cum a și fost folosit timp de 25 ani. S-a evaluat apartamentul de la parter și urma să se evalueze cele două loturi de la etaj urmând să se stabilească cine va plăti sulta.
La etaj este vorba de cinci camere astfel că în funcție de împărțire să fie de asemenea plătită o sultă.
Susține că afirmația mincinoasă este că expertizele în cauză au stabilit valoarea imobilului. Consideră că la data introducerii acțiunii, martie 2006, valoarea era de peste 3 miliarde lei astfel că în sarcina avocatului urmează a se reține forma agravantă a infracțiunii de instigare la fals.
Precizează că prezenta plângere nu îl vizează decât pe făptuitorul nu și pe.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii și menținerea ca fiind legală și temeinică a rezoluției atacate. Petentul susține că cele două rezoluții sunt neîntemeiate și că urmează a fi infirmate însă nu precizează modalitatea în care ar trebui să procedeze procurorul, eventual să indice actele ce solicită a fi efectuate. Mai mult observă o rea credință din partea petentului care înțelege să formuleze mai multe plângeri care au obiecte asemănătoare dacă nu chiar identice.
În replică petentul susține că similitudinea cauzelor costă în aceea că ambele vizează revizuirea unei sentințe însă un dosar vizează faptul că un înscris este declarat fals, și cel de-al doilea dosar este vorba de faptul că nu s-au evaluat componente ale imobilului.
Așa fiind nu poate fi acuzat de rea credință. Mai mult nu petentul trebuie să stabilească ce trebuie să facă procurorului care ar trebui să acționeze din oficiu nu să țină seama doar de declarațiile făptuitorilor și să precizeze că aceștia nu sunt obligați să declare adevărul.
CURTEA
1. Constată că petentul a formulat o plângere penală împotriva avocatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals, prev. de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal.
În plângere se arăta, în esență, că în ședința de judecată din 29 octombrie 2008 avocatul ar fi făcut afirmația că în ceea ce privește valoarea imobilului din litigiu există expertize întocmite pentru stabilirea valorii, afirmație care nu corespunde realității și care a fost reținută ca atare în încheiere de către instanța de judecată.
Prin rezoluția din 12 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr. 7/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul pentru infracțiunea arătată în plângere.
Pentru a se dispune astfel procurorului a avut în vedere că afirmațiile făcute de avocat au fost în interesul părții pe care o reprezenta, respectiv și sunt în legătură cu apărarea pe care a făcut-o în acea cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 37 alin.6 din legea nr. 51/1995 nu poate fi angajată răspunderea penală a avocatului. S-a mai reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.
2. Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 16 martie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
S-a avut în vedere că afirmațiile făcute de avocatul au corespuns convingerilor sale profesionale și au vizat interesele clientului său, iar pe de altă parte s-a făcut referire la prevederile art. 37 din legea nr. 51/1995 în sensul că avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris în fața instanțelor de judecată.
3. Petentul s-a adresat, în termenul legal, cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale Curții de APEL BRAȘOV.
În ceea ce privește competența se constată că, dată fiind calitatea de avocat a făptuitorului, instanța este corect sesizată.
Verificând actele dosarului Curtea Constată că soluția dată de procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV prin rezoluția din 12 februarie 2009 este legală și temeinică.
Astfel, nu se poate reține că un apărător, în exercitarea activității sale profesionale în fața instanței de judecată poate instiga instanța de judecată să săvârșească infracțiunea de fals intelectual prin afirmații care nu au susținere în actele din dosarul dedus judecății. Instanța de judecată are obligația profesională de a verifica susținerile făcute de avocați și de a le lua în seamă sau a le înlătura în funcție de probele care sunt administrate la dosar.
Potrivit legii nr. 51/1995, așa cum corect s-a reținut, avocatul are dreptul să facă susțineri orale sau scrise potrivit convingerilor sale profesionale în scopul de a apăra interesele clientului pe care îl asistă. Avocatul este apărat de răspundere penală, prin lege, pentru susținerile făcute în fața instanțelor de judecată cu ocazia exercitării activității profesionale pentru că altfel s-ar ajunge la imposibilitatea exercitării acestei profesii, în măsura în care exprimarea unui punct de vedere ar putea antrena consecințe de ordin penal. Pe de altă parte nu trebuie pierdut din vedere faptul că avocatul este obligat să apere interesele clientului său și să facă afirmații numai în interesul acestuia.
Avocatul a formulat anumite susțineri în cadrul ședinței de judecată din 29.10.2008, în dosarul nr- al Tribunalului Brașov în scopul apărării drepturilor clientului său și potrivit convingerilor sale profesionale formate pe baza actelor de la dosarul cauzei. Dacă apărările formulate nu sunt fondate ele urmează a fi înlăturate de către instanța de judecată.
4. Așa fiind, în temeiul art. 278 alinl.8 lit.a Cod procedură penală plângerea petentului urmează să fie respinsă, iar rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV la 12 februarie 2009 în dosarul nr. 7/P/2009 va fi menținută.
5. Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală, petentul urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat întrucât plângerea sa a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de și menține rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, la 12.02.2009, în dosarul penal nr. 7/P/2009.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. AV/4.05.2009
Dact.BD/4.05.2009
- 2 exemplare -
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu
