Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 41/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 41
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul -, domiciliat în I,-,.1 ( sediul social al SC" M"SA - domiciliul procesual ales) împotriva rezoluțiilor procurorului nr.787/VIII/1/2008 și nr.107/VIII/1/2009 date în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă petentul -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, petentul - ce rezoluție înțelege să conteste în fața instanței, acesta precizează că înțelege să conteste prima rezoluție pronunțată de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, respectiv rezoluția dată de doamna procuror, soluție care i-a fost comunicată în ianuarie 2009, și de asemenea, și rezoluția pronunțată de procurorul general, urmare plângerii formulată de subsemnatul, susținând că i-a fost comunicată doar soluția, nu și rezoluțiile pronunțate.
Întrebat fiind, petentul, dacă dorește să depună acte, înscrisuri sau solicită probe în dovedirea celor susținute, petentul precizează că a luat cunoștință de dosarul penal nr- al Curții de APEL IAȘI unde se află depuse și cele două rezoluții contestate și înaintate de către Parchetul de pe lângă de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, arătând că nu mai are acte, înscrisuri sau probe în dovedirea celor susținute în plângere.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea plângerii formulată de petentul.
Petentul, având cuvântul, susține oral, motivele plângerii detaliat depuse în scris la dosarul cauze.
Susține petentul că a solicitat a se dispune efectuarea de verificări, pentru a se stabili dacă premergător vizitei Președintelui României din iunie 2008, a montat sau a permis să fie montate sisteme de ascultare, interceptare, monitorizare audio/video în apartamentul în care urma să fie cazat Președintele României din incinta hotelului, așa cum a susținut comisarul șef al I I, respectiv prin informarea din data de 7 iunie 2008, adresată altor autorități de pază și protecție, urmând ca în cazul în care se va infirma această împrejurare să fie atrasă răspunderea penală corespunzătoare. Mai exact a solicitat să fie verificată autenticitatea informațiilor transmise altor instituții ale statului de către dl., în exercitarea atribuțiilor sale de comisar șef al,informații care sun neadevărate. Susține petentul că nu a solicitat parchetului decât să facă verificări pentru a se afla adevărul și dacă va fi găsit vinovat cu siguranță va răspunde în fața legii. Parchetul Curții de APEL IAȘI nu a făcut nici cel mai mic efort de a verifica cele solicitate prin plângerea depusă, deși la data de 28.10.2008, cu prilejul audierii de către procurorul de caz a declarat că își menține în totalitate afirmațiile din cuprinsul plângerii, însă procurorul de caz a răstălmăcit înțelesul afirmațiilor sale, lăsând să se înțeleagă că ar fi dorit în realitate a se verifica dacă respectivul serviciu a întreprins acțiuni de verificare, constatare cu privire la existența unor astfel de sisteme.
Susține petentul că procurorul a înțeles cu siguranță petitul plângerii sale, însă a evitat să întreprindă orice fel de cercetări cu privire la cele sesizate, urmărind în realitate protejarea comisarului șef, care, în exercițiul atribuțiilor sale, a raportat intenționat existența unei situații de fapt neadevărate, în scopul subminării încrederii publice de care subsemnatul se bucură. Personal nu a solicitat a se stabili dacă respectivul serviciu a efectuat verificări sau constatări cu privire la existența sau utilizarea unor astfel de sisteme, ci solicitat cercetarea și luarea, după caz, a măsurilor legale împotriva celui vinovat. Din conținutul rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, rezultă, în urma așa ziselor verificări că nu au fost întreprinse de către serviciul I acțiuni de verificare cu privire la existența sau utilizarea acestor sisteme, atunci nu avea cum susține despre existența acestor sisteme, câtă vreme nu a constatat în prealabil prezența lor. Firesc, ar fi fost ca procurorul de caz să fi dispus încadrarea juridică acestei fapte în vederea tragerii răspunderii penale corespunzătoare.
Apreciază petentul că în mod greșit procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa respins prin rezoluția din 23 februarie 2009 ( dosar nr.107/VIII/1/2009) ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva rezoluției din data de 30.12.2008 ( dosar nr.787/VIII/1/2008, câtă vreme prin art.275 alin1 și art. 278 alin.1 Cod procedură penală este recunoscută calitatea de titular al plângerii oricărei persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau măsură de urmărire penală.
Atâta vreme cât prevederile mai sus invocate au menirea de a asigura accesul liber la justiție, dând posibilitatea persoanei nemulțumite de actele, rezoluțiile și ordonanțele emise de procuror de a le ataca la instanță și de a le supune controlului judecătoresc, în nici un caz nu se putea îngrădi dreptul de a parcurge procedura prealabilă instanței prevăzută de art.275 -278 Cod procedură penală. Mai mult, prin soluția adoptată, procurorul general a nesocotit și dispozițiile prev.de art.277 alin.3 ind.1 Cod procedură penală. În opinia sa, procurorul în mod vădit a evitat să facă referire la actul prin care a adoptat soluția sa, tocmai pentru a-și justifica soluția de respingere ca inadmisibilă a plângerii subsemnatului împotriva rezoluției din 30.12.2008.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că petentul și-a întemeiat plângerea pe disp.art.278 ind.1 Cod procedură penală.
Din actele dosarului rezultă în mod indiscutabil că rezoluția contestată inițial a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost înregistrată sub indicativul P/8/ 787/VIII/1/2008, fiind verificate în această fază aspectele pe care petentul a înțeles să le sesizeze. La această plângere înregistrată la acest indicativ, a fost dispusă rezoluția pe care petentul a înțeles să o conteste și la procurorul general, și de asemenea, procurorul general a emis o nouă rezoluție pe care petentul înțelege să o conteste astăzi. Nefiind vorba de o cauză penală prin care procurorul să se fi pronunțat așa cum prevede art.278 ind.1 Cod procedură penală, asupra vinovăției unei persoane printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau printr-o ordonanță de scoatere sau încetarea urmăririi penale, nu este admisibilă o plângere împotriva soluției pe disp.art.278 ind.1 Cod procedură penală, acestea delimitând strict care sunt rezoluțiile care pot fi suspuse controlului judecătoresc. Prin urmare, procurorul înțelege să nu se refere la fondul cauzei, invocând excepția de inadmisibilitate plângerii formulată de petent.
Prin urmare, pune concluzii de respingere a plângerii ca fiind inadmisibilă.
Petentul, având cuvântul, cu privire la excepția invocată de către reprezentantul Ministerului Public, arată că nu are studii juridice dar, susține că nu i se pare corect ca plângerea pe care a formulat-o să fie înregistrată de un anumit domn procuror într-un alt mod decât cel unde ar fi trebuit înregistrat conform dispozițiilor prevăzute de lege.
Mai susține petentul că plângerea nu a fost adresată Parchetului ci a fost adresată Președinției României și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică a trimis-o spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI care era obligat să dea o soluție de începere a urmăririi penale sau o ordonanță de scoatere sau încetare a urmăririi penale.
În condițiile în care se va dispune trimiterea dosarului la parchet, solicită instanței indica și ceea ce trebuie să facă întrucât bănuiește că se încearcă mușamalizarea acestui dosar.
Depune la dosar și note de concluzii scrise, solicitând admiterea plângerii așa cum este formulată în scris.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pe fondul cauzei, susține că au fost verificate aspectele sesizate de către petent în procedura plângerilor și nu cea a plângerilor penale, apreciind că în mod corect a fost respinsă plângerea, motiv pentru care pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra cauzei penale de față;
Prin plângerea înregistrată sub nr. sus-menționat, petentul a contestat rezoluțiile procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 787/VIII/1 din 30.12.2008 și nr. 107/VIII/1/23.02.2009.
În drept, petentul invocă dispozițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală solicitând desființarea rezoluțiilor și reținerea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
În fapt, petentul arată că a sesizat Președintele României și a solicitat efectuarea de verificări pentru a se stabili dacă a montat sistemul audio/video în apartamentul unde urma să fie cazat președintele României cu ocazia vizitei acestuia în I - faptele fiindu- reproșate prin informarea din 7 iunie 2008 întocmită de șeful - domnul.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost investit de către Parchetul General căruia i-a fost înaintată sesizarea petentului de către Președinte.
Petentul este nemulțumit de soluția pronunțată de procuror, susținând că nu a efectuat verificări în sensul celor solicitate, urmărind în realitate protejarea comisarului șef.
De asemenea, petentul este nemulțumit de faptul că plângerea i-a fost respinsă ca neîntemeiată de domnul procuror și ca inadmisibilă de domnul procuror general adjunct, considerând că rezoluția este un act de urmărire penală în mod legal a contestat-o, deși procurorul nu i-a comunicat-o, iar drepturile procesuale nu-i pot fi restricționate.
Petentul prezent în instanță a susținut plângerea formulată în sensul celor scrise și a depus note de concluzii.
Alte acte, înscrisuri nu au fost depuse de petent, acesta fiind interpelat personal în acest sens.
La dosar s-a atașat dosarul Parchetului nr. 787/VIII/1/2008.
Reprezentantul Parchetului - procurorul de ședință - a invocat instanței excepția inadmisibilității plângerii petentului, arătând că plângerea acestuia a fost verificată sub aspectele invocate și pe care a înțeles petentul să le sesizeze - nefiind vorba de o cauză penală prin care procurorul să se fi pronunțat în sensul dispozițiilor art. 278 ind. 1 Cod penal.
Instanța pus în discuția părților excepția invocată - petentul exprimându-și punctul de vedere.
Analizând plângerea petentului sub aspectul excepției invocate, care primează oricărei analize în fond a plângerii acestuia, instanța constată următoarele:
Conținutul plângerii petentului, susținerile acestuia și declarația dată reflectă solicitarea de a se efectua verificări pentru a se stabili o situație de fapt presupus a-i fi imputată de către șeful într- informare întocmită și adresată altor instituții.
Petentul nu a depus vreo dovadă în sensul celor sesizate, nu solicitat vreo probă nici la Parchet cu ocazia audierii de către procuror, nici în fața instanței de judecată (în speță, nota de informare la care face referire).
Procurorul investit cu soluționarea sesizării petentului, a solicitat verificări la. - Serviciul Zonal de Informații și Protecție Internă I - instituție care a comunicat că nu s-au întocmit, nici efectuat verificări sau constatări în sensul celor reclamate.
Astfel, în mod temeinic, procurorul a reținut că plângerea petentului nu este întemeiată fiindu-i respinsă ca neîntemeiată, soluția fiindu-i comunicată petentului.
Soluția a fost contestată de petent la procurorul general care a constatat-o inadmisibilă, întrucât nu au fost contestate rezoluții de neîncepere a urmăririi penale (de netrimitere în judecată) cum prevăd expres dispozițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.
Ori, în speță, nu s-a dispus prin rezoluția procurorului vreo soluție asupra urmăririi penale față de o anume persoană, întrucât în conținutul plângerii sale petentul indică fapte presupus a-i fi imputate de o anume persoană din cadrul unei instituții (afirmații ce nu au putut fi probate prin nici un mijloc de probă).
Nemulțumirile petentului referitoare la modalitatea în care procurorul a verificat sesizarea petentului, cele referitoare la dispozițiile invocate în respingerea plângerii sale, cele referitoare la faptul că sesizarea sa a fost înaintată Președinției României și a ajuns a fi soluționată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, exced cadrului procesual al investirii instanței care, a analizat respectarea normelor procesuale și normelor procedurale de către procuror.
Pe de altă parte, conținutul plângerii petentului nu a vizat expres vreo anume faptă penală săvârșită asupra sa, de către o anume persoană, față de care să solicite procurorului verificări.
Prin soluția dată de procurorul general (de respingere ca inadmisibile, ca urmare a verificărilor efectuate, și a contestării de către petent) nu s-a încălcat și nici îngrădit petentului vreun drept procesual, nici accesul la justiție.
Normele procedurale prevăd expres procedura "plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată" - ori în speță, conținutul plângerii petentului nu se află sub incidența acestor dispoziții, ci este formulată împotriva actelor efectuate de procuror, altele decât rezoluțiile /ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite - prin decizia nr. LVII(57)2007, respingând ca inadmisibile aceste plângeri.
Pe cale de excepție, instanța constată inadmisibilă plângerea formulată de petent, împotriva rezoluției procurorului urmând a-i fi respinsă ca inadmisibilă.
Va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul, domiciliat în I,-,. I (sediul social al M - domiciliu procesual ales) împotriva rezoluțiilor procurorului nr. 787/VIII/1/2008 și nr. 107/VIII/1/2009 date în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 60 lei.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 2.04.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.04.2009
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți
