Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 43/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 43
Ședința publică din 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, domiciliat în mun. B,-,. B,. 12, județul B, împotriva Rezoluției nr. 9/P/2009 din 28.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Rezoluției nr. 83/II/2/2009 din 10 martie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind -.
La apelul nominal se prezintă petentul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, petentul precizează că i s-a comunicat și rezoluția nr. 83/II/2/2009 împotriva căreia a formulat plângere și solicită termen pentru ca instanța să ia cunoștință de conținutul acesteia.
Instanța aduce la cunoștința petentului că rezoluția indicată la acest termen ca fiind atacată este atașată la dosar și a fost studiată, motiv pentru care respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată în acest sens.
Față de aceste precizări, petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte solicitări și excepții de invocat, constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Petentul arată că a formulat prezenta plângere deoarece contestația la executare nu a fost soluționată cu celeritate. Mai arată că judecătoarea împotriva căreia a făcut plângere este vinovată deoarece nu a pus în discuție excepțiile invocate - respectiv lipsa obiectului contestației întrucât el a fost pus în posesie cu terenul menționat în sentința civilă nr. 1974 din 12 martie 1998 Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă, și autoritatea de lucru judecat - și nu a soluționat dosarul la cele trei termene la care a participat, toate acestea pentru a nu-l putea pune în executare pe debitor. Mai arată că în acea cauză s-au dat trei numere la dosar pentru a se tergiversa soluționarea contestației.
Pentru motivele arătate și cele formulate în scris la dosar, în baza art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale ale procurorului, în sensul de a se judeca fondul cauzei, constatându-se că plângerea sa ține loc de rechizitoriu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, apreciind că din probele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, întrucât la primul termen de judecată pentru efectuarea cercetării judecătorești, intimata a introdus în cauză conform dispozițiilor procedurale civile persoanele care în mod obligatoriu trebuiau citate. În al doilea rând, cere să se constate că dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală nu pot fi aplicate în cauză, întrucât printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că nu pot fi reținute spre rejudecare cauzele având ca obiect plângerea împotriva soluțiilor adoptate de procuror în legătură cu neînceperea urmăririi penale.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 16 ianuarie 2009, petentul, a formulat plângere penală împotriva intimatei - fost judecător la Judecătoria Fălticeni (actualmente judecător la Judecătoria Suceava ), solicitând a se efectua cercetări față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, constând în aceea că, în dosarul civil nr- al Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect contestație la executare formulată de, intimat fiind petentul, la termenul de judecată din 21.11.2008, magistratul menționat, din oficiu, în mod abuziv, a dispus introducerea în cauză și a celorlalte părți din dosarul de fond, deși cererea de executare nu le privea, situație ce a dus la tergiversarea ridicării construcțiilor debitorului, respectiv contestatorul din cauza indicată.
Totodată, petentul s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 lei daune materiale, reprezentând producția nerealizată pe terenul nefolosit datorită interdicțiilor impuse de debitor, și 5.000.000 lei daune morale.
Prin rezoluția nr. 9/P/2009 din 28 ianuarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 228 alin. 5 rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal cu motivarea că fapta nu există.
Procurorul cauzei a reținut din actele premergătoare efectuate că prin sentința civilă nr.1974/12.03.1998 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă la data de 27.07.2001, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă pentru revendicare și ridicare construcții formulată de, fiind obligat pârâtul G să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 555. teren situat în satul, comuna și să ridice temelia construită pe aceasta, iar pârâtul, suprafața de 465. teren situat în același sat și să ridice construcțiile existente, respectiv: grajd-șură pentru animale, temelie pentru de porci, un beci betonat și un gard de scândură în lungime de 40 ml, iar la drum de 17 ml lungime. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantului împotriva pârâtului.
La solicitarea reclamantului, sentința menționată a fost pusă în executare, prin intermediul executorului judecătoresc, față de primul pârât la 28.10.2002, iar față de cel de-al doilea, deși declanșată executarea la 23.09.2004, nu a fost finalizată ca urmare a opoziției acestuia.
Prin încheierea irevocabilă din 14.06.2007 dată în dosar nr- al Judecătoriei Fălticeni, a fost autorizat să ridice construcțiile specificate în sentința civilă nr.1974/12.03.1998 a Judecătoriei Suceava de pe suprafața de 465.p teren situat în satul, comuna, pe cheltuiala debitorului.
La data de 11.07.2007 a formulat contestație în anulare împotriva încheierii menționate anterior, invocând nelegala sa citare pentru acel termen, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr- și soluționată la data de 11.09.2007 prin admitere cu reținerea cauzei spre rejudecare.
Același debitor a formulat la data de 16.10.2008 contestație la executare a sentinței civile nr.1974/12.03.1998 a Judecătoriei Suceava, astfel că la termenul de judecată din 21.11.2008, fixat în dosarul nr- al Judecătoriei Fălticeni, președintele completului de judecată, respectiv intimata, în temeiul art.402 Cod procedură penală a introdus în cauză, în calitate de intimați, celelalte părți din dosarul de fond, decizie ce nu constituie însă un abuz din partea sa care să antreneze răspunderea penală sau de altă natură.
Prin rezoluția nr. 83/II/2/2009 din 10 martie 2009 Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției mai sus menționată, reținându-se următoarele:
Raportând conținutul infracțiunii pentru care s-au făcut verificări la activitățile desfășurate de magistrat, rezultă că acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care a fost investită, în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, potrivit convingerilor sale și probelor administrate.
Un alt argument în susținerea soluției de neîncepere dată în cauză l-a constituit și dispozițiile art. 97 al. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, în raporturile cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor de atac.
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției penale a Curții de Apel Suceava sub nr- la 16 martie 2009 petentul a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 9/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii petentul a arătat că intimata - fost judecător la Judecătoria Fălticeni, după preluarea spre judecare a dosarului civil nr- privind contestația la executare formulată de debitorul împotriva sentinței civile nr.1974/12.03.1998 a Judecătoriei Suceava, la termenul din 21.11.2008, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu a soluționat cauza, nu s-a pronunțat asupra celor două excepții invocate, vizând lipsa obiectului contestației și autoritatea lucrului judecat și contrar Codului d e procedură civilă, a introdus din proprie inițiativă, abuziv, doi debitori ce fuseseră executați și care nu formulase cerere de intervenție, acordând un nou termen cu scopul de a tergiversa ridicarea construcțiilor debitorului.
În concret, petentul a arătat că magistratul nu a soluționat cu celeritate contestația la executare și prin aceasta i-a pricinuit daune morale și materiale și l-a lipsit de folosința unei suprafețe de teren, astfel că se impune desființarea rezoluțiilor atacate, judecarea cauzei pe fond potrivit art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală - plângerea sa ținând loc de rechizitoriu - și condamnarea intimatei pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, aspecte reiterate în esență și la acest termen.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 Cod procedură penală are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 Cod procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală.
Având în vedere însă că prin Decizia nr. 48/04.06.2007 a - Secțiile unite, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 574/30.07.2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală au fost interpretate în sensul că:,În cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală", Curtea constată că solicitarea petentului, de reținere a cauzei spre judecare în complet legal constituit, contravine acestei decizii și pe cale de consecință este inadmisibilă.
Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10.proc.pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art.224 Cod procedură penală, preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunii reclamate de petent în sarcina magistratului și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 28 ianuarie 2009 dată în dosar 9/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 10 martie 2009 aceluiași parchet, cu nr.83/II/2/2009, este temeinică și legală.
Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca intimata, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție, să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentului.
Activitatea de judecată reprezintă esența atribuțiilor de serviciu ale judecătorului și presupune, printre altele, și interpretarea unor norme legale aplicabile în cauzele deduse judecății.
Împotriva hotărârilor date în cursul judecății, considerate nelegale sau netemeinice, partea nemulțumită poate exercita expres în termenele prevăzute de legea procesuală căile de atac, ordinare sau extraordinare.
Ori, din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, Curtea constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să conducă la concluzia că măsurile dispuse de intimată la termenul din 21.11.2008 și transpuse în încheierea de ședință de la acea dată au fost pronunțate cu încălcarea legii sau că aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că dosarul civil nr-, având ca obiect contestație la executare formulată de, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 16.10.2008, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare prin sistemul informatic ECRIS completului de judecată prezidat de magistrat.
Aceasta la primul termen de judecată, respectiv 21.11.2008, în conformitate cu dispozițiile alin.1 ale art.402 Cod procedură civilă - potrivit cărora contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanță, care se aplică în mod corespunzător; instanța sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozițiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător - a pus în discuția părților prezente și apoi a introdus în cauză celelalte părți din dosarul de fond și a cerut documentația necesară, pentru ca excepțiile invocate de petent să poată fi discutate în cadrul procesual adecvat, respectând astfel prevederile legale imperative, a căror încălcare atrage sancțiunile corespunzătoare.
Este real că în astfel de cauze părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestației se va face de urgență si cu precădere, însă trebuie avut în vedere pe de o parte, materialul probator existent, verificarea aspectelor invocate pentru soluționarea corectă a excepțiilor ridicate, iar pe de altă parte planificarea ședințelor de judecată și încărcătura acestora, petentul nedemonstrând că doar în cauza sa termenul acordat a fost 13.01.2009.
Nemulțumirea petentului față de soluția adoptată prin încheierea de ședință mai sus menționată, nu poate conduce la concluzia că s-a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu de către intimată. Pronunțarea unei soluții în cadrul activității de judecată prin evaluarea și interpretarea materialului probator și a normelor legale apreciate aplicabile unei cauze, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petentului, însă această cale nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătorești, apreciate ca fiind nelegale, și nici nu a fost elaborată pentru declanșarea abuzivă de litigii penale, ori pentru a se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea acestei plângeri împotriva magistraților care au luat sau dispus o anumită măsură ori soluție.
În concluzie, Curtea de Apel Suceava, în baza propriului examen, în contextul cauzei asupra actelor și lucrărilor dosarului Parchetului, constată că nu rezultă existența faptei reclamate de către petent în sarcina intimatei, deoarece acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale prin măsura dispusă motivat.
Deși petentul a cerut obligarea la plata daunelor morale și materiale solicitarea sa nu poate fi primită întrucât procesul penal nefiind început acesta nu a dobândit calitatea de parte vătămată și ca atare nici pe cea de parte civilă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală urmează a respinge plângerea ca nefondată și a menține ca legală soluția de neurmărire penală motivată temeinic.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în mun. B,-,. B,. 12, județul B, împotriva Rezoluției nr. 9/P/2009 din 28.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Rezoluției nr. 83/II/2/2009 din 10 martie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind -.
Obligă petentul să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimată.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 aprilie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/23.04.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela
