Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 43/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR.43/PI/2009
Ședința publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina judecător
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare cauza penală în primă instanță privind pe petentul, domiciliat în M,-, județul B, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, prev. de art.278/1 Cod procedură penală.
Se constată că dezbaterea judiciară a cauzei a avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 8 aprilie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin cererea înregistrată la instanță la data de 21 noiembrie 2008, petentul a formulat o plângere împotriva ordonanței din 30 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, dată în dosarul nr.236/P/2007, a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din 30 octombrie 2008, dată în dosarul nr.567/II.2/2008 și a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din data de 7 noiembrie 2008, dată în dosarul nr.577/II.2/2008, solicitând a se reține în sarcina făptuitorului infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals în înscrisuri oficiale. Totodată arată că își menține plângerea și cu privire la făptuitorii C, și, susținând că aceștia au făcut uz fals în mod repetat, iar termenul de prescripție de 5 ani invocat de către parchet nu se justifică.
Se constată de asemenea că, la data de 20 noiembrie 2008 a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL ORADEA și plângerea petentului împotriva ordonanței din 30 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, dată în dosarul nr.236/P/2007, a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din 30 octombrie 2008, dată în dosarul nr.567/II.2/2008 și a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din data de 7 noiembrie 2008, dată în dosarul nr.577/II.2/2008, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună admiterea plângerii sale în sensul schimbării temeiului soluției procurorului în acela prev. de art.10 lit.d Cod procedură penală.
În ședința publică din 18 februarie 2009, constatându-se că prin cele două plângeri au fost atacate aceleași rezoluții date de procuror, în aceleași dosare, s-a dispus conexarea acestora, cauza rămânând înregistrată sub numărul cel mai mic de dosar, respectiv -.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și cele ale dosarelor de instanță, se reține următoarele:
Notarul public, cu prilejul dezbaterii succesiunii după defuncții G și, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu și prin aceasta a întocmit certificatele de calitate succesorală neconcordante cu realitatea prin care devoluțiunea succesorală a fost orientată în favoarea numitului cu înlăturarea de la moștenire a lui.
Astfel, cu toate că i s-a adus la cunoștință faptul că există o soră predecedată a numitului, care a avut doi copii, C și, notarul public a atestat în certificatul de moștenitor nr.3/2002, întocmit la 17.01.2002 în dosarele 3 și 4/2002 că unicul moștenitor al defunctului G este fratele acestuia. Ulterior, în aceeași zi, numitul a vândut imobilul numiților C și, care în luna august 2002 au înstrăinat imobilul soților și.
Inițial, această cauză a fost înregistrată sub dosar nr.79/P/2005 în care, prin procesul-verbal din 31 ianuarie 2006, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul - notar public, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, reținându-se că, în data de 17 ianuarie 2002, cu prilejul dezbaterii succesiunii după defuncții G și, l-a înlăturat, în mod nelegal, de la succesiune pe partea vătămată care avea vocație succesorală ca nepot de soră a lui
Prin ordonanța din 2 martie 2006 emisă în dosar nr.79/P/2005 s-a reținut că învinuitul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cu știință, în această cauză, faptă care întrunește elementele constitutive prev. de art.246 Cod penal iar în ce privește infracțiunea de fals intelectual, s-a apreciat că acesteia îi lipsește latura subiectivă ca element constitutiv.
Cu privire la infracțiunea de fals în declarații, prev. de art.292 Cod penal, s-a apreciat că această infracțiune nu este realizată sub aspectul laturii subiective deoarece nu a dat declarații în cadrul dezbaterii succesorale cu reprezentarea consecințelor juridice ale declarațiilor făcute. Cu privire la făptuitorii C și s-a reținut că aceștia nu au făcut declarații în fața notarului public și nu există indicii că l-ar fi instigat pe să facă declarații neconforme cu realitatea.
De asemenea s-a apreciat că, întrucât numita a declarat tot ce a știut cu privire la aspectele asupra cărora a fost întrebată, fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.260 Cod penal.
Pentru aceste argumente, în baza art.249/1 Cod procedură penală raportat la art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, cu reținerea temeiurilor art.228 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a și d Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 10.000.000 ROL.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunea prev. de art.289 Cod penal, neînceperea urmăririi penale față de, C și, pentru infracțiunea prev. de art.292 Cod penal, iar față de, pentru art.260 Cod penal.
Împotriva acestei soluții, în temeiul art.275-278 Cod procedură penală, în termen legal, au formulat plângere, partea vătămată și, apreciind că soluția dată ar fi nelegală și netemeinică.
Prin ordonanța din 3 aprilie 2006, în dosar nr.141/VIII.1/2006, s-a apreciat că soluția criticată întrunește condițiile temeiniciei și legalității printr-o interpretare justă a prevederilor legale și în baza art.278 Cod procedură penală, au fost respinse ca neîntemeiate plângerile petenților și.
În data de 19 aprilie 2006 partea vătămată, s-a adresat Curții de APEL ORADEA printr-o plângere întemeiată pe prevederile art.278/1 Cod procedură penală cu solicitarea reținerii cauzei de către curte și constatarea netemeiniciei și nelegalității soluțiilor atacate, apreciind că probatoriul existent în cauză este complet însă soluțiile atacate, apreciind că probatoriul existent în cauză este complet însă soluțiile ignoră realitățile cauzei care au caracter infracțional iar prin soluțiile pronunțate au fost minimalizate consecințele și gravitatea infracțiunilor comise.
Curtea de APEL ORADEAa apreciat că plângerea petentului este neîntemeiată și, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a respins-o ca atare.
Partea vătămată a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței penale nr.74/PI/11 octombrie 2006 Curții de APEL ORADEA, pe care a considerat-o netemeinică și nelegală.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr-, a examinat recursul declarat de împotriva sentinței penale nr.74/PI/2006 a Curții de APEL ORADEA și a apreciat că recursul declarat este întemeiat pentru următoarele argumente:
certificatele de moștenitor nr.3 și 4 din 17 ianuarie 2002 în care s-a menționat că unic moștenitor a lui G, este, căruia îi revine întreaga masă succesorală cu înlăturarea moștenitorului legal care a făcut declarații de acceptare a succesiunii în reprezentarea mamei sale predecedate,( soră cu defunctul G), realizează o defectuoasă îndeplinire a atribuțiilor de serviciu pe care le are notarul și care a cauzat o vătămare a intereselor legale patrimoniale fundamentale ale părți vătămate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale art.246 Cod penal. Această infracțiune nu poate fi considerată ca fiind o faptă în mod vădit lipsită de importanță și prin urmare se impune redeschiderea urmăririi penale.
Totodată, se reține că infracțiunea de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal imputată aceluiași notar public subzistă ca elemente constitutive și că într-adevăr, notarul public, în activitatea sa de dezbatere a succesiunii, prin încheierea finală, a constatat împrejurări necorespunzătoare adevărului, ceea ce caracterizează infracțiunea de fals intelectual pe care notarul public a comis-o cu intenție, drept pentru care, soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru această infracțiune este greșită și se impune începerea urmăririi penale.
făptuitorii, C și se reține că au făcut declarații și un întreg demers conjugat pe plan subiectiv prin care au urmărit ca să fie lipsit de dreptul său succesoral, ceea ce s-a realizat prin actele notarului public care, după eliberarea certificatelor de moștenitor pentru a întocmit și contractul de vânzare-cumpărare al imobilului moștenit pentru cumpărătorii C și - act autentificat sub nr.124/17 ianuarie 2002, încheiat de același notar public. acest imobil a fost vândut de soții, soților și.
Instanța de recurs a reținut că acest mod de operare denotă intenția declarațiilor necorespunzătoare adevărului făcute în scopul producerii de consecințe juridice în fața notarului, ceea ce caracterizează formal infracțiunea prev. de art.292 Cod penal, pentru care se impune începerea urmăririi penale.
Totodată, instanța de recurs a apreciat că intimații, C și au folosit acte care atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv certificate de moștenitor care menționează un unic succesor în vederea producerii de consecințe juridice constând în înscrierea de mențiuni în cartea funciară urmate de vânzări succesive ale imobilului, fapte reținute ca realizând infracțiunea de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal pentru care se impune începerea urmăririi penale.
privitor la făptuitoarea a, instanța de recurs constată că aceasta a omis în depoziția sa să menționeze o împrejurare esențială privitoare la persoanele care au vocație succesorală pentru defunctul G pe care l-a cunoscut ca nepot de soră predecedată, depoziție făcută în fața notarului public, declarație necorespunzătoare adevărului, ce formal constituie elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 Cod penal pentru care se impune începerea urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.278/1 alin.10 cu referire la alin.8 lit.b Cod procedură penală, a admis recursul părți vătămate, a casat sentința atacată cu desființarea rezoluției procurorului și a trimis cauza în vederea:
- redeschiderii urmăririi penale față de notarul public pentru infracțiunea prev. de art.246 Cod penal și începerii urmăririi penale față de el, pentru art.289 alin.1 Cod penal;
- începerea urmăririi penale față de, C și pentru infracțiunile prev. de art.292 și 291 Cod penal;
- începerea urmăririi penale față de pentru infracțiunea prev. de art.260 Cod penal;
- ascultarea persoanelor aflate în legătură cu infracțiunile menționate;
- confruntarea notarului public cu fiecare dintre persoanele menționate, pentru stabilirea modului concret al comiterii infracțiunilor și scopului urmărit dar și stabilirea mijloacelor folosite;
- materialul va conjuga și lucrările dosarului civil nr.109/2003 a Judecătoriei Salonta, având ca obiect acțiunea în anularea certificatelor de moștenire 3 și 4/2002, acțiunea aparținând reclamantului;
- se impune atașarea actelor de vânzare-cumpărare succesive și subsecvente succesiunii dezbătute de învinuitul;
- se vor efectua verificări care să stabilească identitatea persoanelor care, ulterior eliberării celor două certificate s-au ocupat de întabularea în cartea funciară, de deschiderea rolului de contribuție fiscală pentru a se ajunge la o concluzie în legătură cu înscrisurile false folosite;
- se impun a fi efectuate analize care să verifice susținerile făcute de soții C și, în sensul că s-au ocupat și îngrijit de întreținerea defunctului G și că pe acest temei le-a încredințat lor întreaga avere înainte ca el să înceteze din viață;
- instanța de recurs mai solicită lămurirea unor aspecte considerate deosebit de importante precum raporturile petiționarului cu aceste rude și care să evidențieze dacă pe baza lor a fost posibil să nu fi fost chemat la notar în vederea dezbaterii succesiunii în condițiile în care cu toții locuiesc la aceeași adresă;
- se va avea în vedere de asemenea valoarea imobilului și a universalității bunurilor care au făcut obiectul succesiunii.
Ca urmare procurorul, având în vedere decizia 1215/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus prin Ordonanța din 22 septembrie 2008 redeschiderea urmăririi penale față de numitul pentru infracțiunea prev. de art.246 Cod penal și începerea urmăririi penale față de aceeași persoană pentru infracțiunea prev. de art.289 Cod penal.
Tot ca urmare a deciziei Înaltei Curți procurorul a procedat la audierea, în prezența apărătorului ales, a numitului.
S-a constatat că fapta săvârșită de către învinuitul nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod penal, lipsind latura obiectivă, respectiv infracțiunea este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal, opinie împărtășită de doctrină și jurisprudență. În consecință, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, s-a dispus scoaterea învinuitului de sub urmărire penală în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile prev. art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, apreciindu-se că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. În acest sens s-a avut în vedere împrejurarea că toate consecințele și urmările comiterii acestei fapte au fost înlăturate prin sentința civilă nr.45/2006 a Judecătoriei Salonta, pronunțată în dosarul civil 109/2003.
De asemenea, s-a ținut seama de faptul că urmarea care s-ar fi putut produce, respectiv de cuantumul relativ redus al prejudiciului și anume valoarea de 6.016, 50 lei de care ar fi fost lipsit numitul. Pe de altă parte, s-a constatat că nu există nici o probă din care să rezulte un grad de pericol social sporit al faptei, avându-se totodată în vedere și persoana învinuitului, apreciindu-se astfel că îndreptarea acestuia se va putea realiza prin aplicarea unei sancțiuni administrative.
În ceea ce-i privește pe numiții, C, și, având în vedere data săvârșirii faptelor de către aceștia precum și prevederile art.121 Cod penal cu referirii la art.122 alin.1 lit.d Cod penal, nu s-a dispus începerea urmăririi penale față de aceștia, termenul de prescripție a răspunderii penale fiind împlinit, câtă vreme din materialul probator administrat în cauză față de aceștia nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, nefiind niciodată începută urmărirea penală împotriva acestora pentru vreo infracțiune săvârșită în prezenta cauză.
Ca urmare, s-a apreciat că, nefiind efectuat nici nun act care potrivit legii, să fie comunicat învinuitului sau inculpatului, cursul prescripției penale față de sus-numiții făptuitori nu a fost întrerupt niciodată și avându-se în vedere data la care au fost comise faptele ( 17-18 februarie 2002 ) s-a apreciat că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în cursul lunii februarie a anului 2007.
Pentru aceste considerente, în cauză a fost pronunțată o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de numiții, C și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.291 și 292 Cod penal și față de numita sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.260 Cod penal.
Curtea apreciază însă, în ceea ce-i privește pe intimații, C, și că în mod greșit procurorul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, nerespectând astfel nici cele dispuse prin decizia 1215/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Este adevărat că faptele săvârșite de către aceștia s-au petrecut în data de 17-18 februarie 2002, dar în prezenta cauză apreciem că pot fi aplicate dispozițiile art.124 Cod penal, dacă față de aceștia nu s-a început urmărirea penală ci doar s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale. Se constată astfel că, de pildă, aceștia au fost audiați în faza actelor premergătoare în dosarul nr.79/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA ( filele 5 - 11 ). Mai mult, Ordonanța din 2 martie 2006 dată în dosarul nr.79/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA precum și această Ordonanță dată în 30 septembrie 2008 în dosarul nr.236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA au fost comunicate acestora. Potrivit art.124 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prev. de art.122 este depășit cu încă J, iar potrivit art.123 Cod penal cursul prescripției prev. în art.122 se întrerupe prin îndeplinire oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Astfel, este de observat că într-adevăr intimații, C, și, nu au avut niciodată calitatea de învinuiți sau inculpați, dar cu toate acestea apreciem că, cursul prescripției a fost întrerupt față de ei prin luarea, de pildă, a acelor declarații arătate anterior( filele în faza actelor premergătoare urmăririi penale ( filele 5 - 11 din dosarul nr.79/P/2005 ). În acest sens s-a pronunțat de altfel și Tribunalul Suprem - Secția penală prin decizia nr. 1060/1981 - 1981-1985, pag.231 în care se arată că luarea de note explicative de către organele de cercetare din partea persoanelor care ulterior au fost trimise în judecată reprezintă acte premergătoare începerii urmăririi penale care au întrerupt cursul prescripției răspunderii penale conform art.123 alin.1 Cod penal.
În consecință, apreciem că procurorul trebuia să se conformeze dispozițiilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr- și să dispună începerea urmăririi penale față de numiții, C, și. Totodată trebuia să procedeze la audierea acestor persoane în calitate de învinuiți, precum și la confruntarea lor cu învinuitul, precum și să administreze oricare alte probe pe care le-ar fi considerat necesare în vederea aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei.
Referitor la numitul este adevărat că procurorul s-a conformat dispozițiilor date de Înalta Curte în sensul începerii urmăririi penale, a audierii învinuitului, verificând totodată și lucrările dosarului civil nr.109/2003 al Judecătoriei Salonta, dar a pronunțat aceeași soluție față de acest învinuit ca și cea dată prin Ordonanța din 2 martie 2006 - dosar nr.79/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, deși această soluție a fost desființată de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai mult, în considerentele deciziei nr.1215/2006 a ÎCCJ se arată în mod expres că fapta săvârșită de către nu se poate circumscrie sferei dispozițiilor art.18/1 din Codul penal. S-a arătat totodată că, urmare a îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu pe care le avea în calitate de notar public, intimatul a cauzat o vătămare a intereselor legale patrimoniale ale petiționarului, lipsindu-l pe acesta de un drept fundamental și anume dreptul de proprietate.
Față de aceasta apreciem că procurorul nu putea să considere că fapta săvârșită de numitul nu atinge gradul de pericol social al unei infracțiuni, ci trebuia să dea o altă soluție în cauză.
Este adevărat că procurorul s-a conformat dispozițiilor date de Înalta Curte în ceea ce privește administrarea probelor, dar având în vedere că nu s-a conformat dispozițiilor date de Înalta Curte în ceea ce privește administrarea probelor referitor la numiții, C, și, iar instanța văzând că faptele acestora sunt conexe, apreciază că este necesar trimiterea întregului dosar la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, urmând ca acesta să se pronunțe cu privire la toate persoanele implicate în prezenta cauză printr-o singură soluție.
Ca urmare, instanța va admite plângerea petentului,. în comuna,-/A, jud.B și în consecință:
Va desființa ordonanța din 30 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, dată în dosarul nr.236/P/2007, rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din 30 octombrie 2008, dată în dosarul nr.567/II.2/2008 și rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din data de 7 noiembrie 2008, dată în dosarul nr.577/II.2/2008.
Va dispune trimiterea cauzei procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în vederea:
- redeschiderii urmăririi penale față de intimatul pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal;
- începerii urmăririi penale față de intimații, C și pentru infracțiunea prevăzută de art.291 și 292 Cod penal;
- începerii urmăririi penale față de intimata pentru infracțiunea prevăzută de art.260 Cod penal.
În consecință, va respinge plângerea formulată de petentul,. în M,-, jud.B împotriva ordonanței din 30 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, dată în dosarul nr.236/P/2007 și a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din data de 7 noiembrie 2008, dată în dosarul nr.577/II.2/2008.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga petentul la 150 RON cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, admite plângerea petentului,. în comuna,-/A, jud.B și în consecință:
Desființează ordonanța din 30 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, dată în dosarul nr.236/P/2007, rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din 30 octombrie 2008, dată în dosarul nr.567/II.2/2008 și rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din data de 7 noiembrie 2008, dată în dosarul nr.577/II.2/2008.
Dispune trimiterea cauzei procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în vederea:
- redeschiderii urmăririi penale față de intimatul pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal;
- începerii urmăririi penale față de intimații, C și pentru infracțiunea prevăzută de art.291 și 292 Cod penal;
- începerii urmăririi penale față de intimata pentru infracțiunea prevăzută de art.260 Cod penal.
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge plângerea formulată de petentul,. în M,-, jud.B împotriva ordonanței din 30 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, dată în dosarul nr.236/P/2007 și a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din data de 7 noiembrie 2008, dată în dosarul nr.577/II.2/2008.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la 150 RON cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
hotărâre - jud.- -
În concept - 27.04.2009
hotărâre - - -
2 ex./27.04.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina
