Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 44/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 44/2008
Ședința publică de la 03 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 210/P/2007.
La apelul nominal făcut în cauză s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care s-a constatat că s-a primit de la ÎCCJ în copie xerox, dosarele de cercetare penală nr. 210/P/2007 și plângerea ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției atacate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Constată că prin plângerea formulată și înregistrată al această C sub dosar penal nr- petiționarul a solicitat desființarea rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la 23 mai 2007 în dosarul nr. 210/P/2007 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor, și G sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289, 291, 246, 247 și 264 cod penal.
În expunerea scrisă a motivelor plângerii sale, petiționarul relevă, în esență, următoarele:
- procurorii nu au efectuat nici un act de urmărire penală și nu au administrat vreo probă în acest sens;
- procurorul nu s-a pronunțat în legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 247 cod penal;
Verificând rezoluția atacată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi depuse, Curtea constată că plângerea este vădit neîntemeiată pentru considerentele ce vor urma:
Prin rezoluția emisă la 23 mai 2007 în dosarul 210/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus în temeiul art. 228 alin.4 raportat la art.10 lit.d pr.penală neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289, 291 și 264 cod penal față de făptuitorii, G și, ofițer și respectiv subofițer de poliție judiciară în cadrul IPJ Sibiu.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a reținut următoarele:
În cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mai sus, urmare plângerii formulată de către persoana vătămată din B M, str. -,. 2,. 35, jud. M, prin care se menționează că:
În efectuarea cercetării la fața locului a evenimentului rutier produs în data de 25 februarie 2005 pe raza municipiului Sibiu, soldat cu avarierea autoturismelor implicate și cu vătămarea corporală a celor doi conducători auto, lucrătorii de poliție judiciară susmenționați au falsificat fotografiile judiciare efectuate și au întocmit, prin aceasta, în fals, procesul verbal de cercetare la fața locului, favorizând prin aceasta pe conducătorul auto, implicat în producerea evenimentului rutier.
în argumentarea plângerii, invocă concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 268 din 27 decembrie 2006 expertului dr. ing., prin care se constată că două dintre fotografiile judiciare incluse în planșa fotografică anexă a procesului-verbal de cercetare la fața locului a evenimentului rutier din data de 25 februarie 2005 nu sunt autentice, ele fiind create în data de 26 februarie 2005 și nu în data de 25 februarie 2005, când a avut loc accidentul.
Din conținutul materialului probator administrat în dosarul cauzei rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva lucrătorilor de poliție judiciară, pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor prev. de art. 289, 291, 246 și respectiv 264 din penal, fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lit. d din pr. penală, deoarece:
a). Argumentul adus de către persoana vătămată în susținerea plângerii sale nu contrafacerea fotografiilor judiciare ci autenticitatea acestora sub aspectul datei creării fișierelor și nu a datei efectuării efective a fotografiilor;
b). În sensul celor de mai sus converge și atitudinea persoanei vătămate care, în probațiunea din cauza privind stabilirea vinovăției persoanelor implicate în accident, leită a se efectua o nouă expertiză tehnică, în vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului, pe baza unor fotografii care reprezintă fotografiile incriminate dar mărite, acestea fiind considerate ca fiind reale;
c). De altfel s-a stabilit că fotografiile nu sunt trucate iar din conținutul lor rezultă fără putință de tăgadă, că ele surprind aspecte ale evenimentului rutier din data de 25 februarie 2005 și au fost efectuate cu referire la acest eveniment rutier, fapt consemnat în procesul-verbal de cercetare la fața locului, contrasemnat de martorul asistent.
d). Raportat la cele menționate mai sus, rezultă faptul că, prin conținutul acestora, fotografiile judiciare incriminate nu afectează modul de fixare în spațiu a poziției în care cele două autoturisme s-au aflat în momentul efectuării fotografiilor iar stabilirea distantelor metrice, în fixarea în teren a celor două autovehicule, reprezintă consecința unor acțiuni manuale, efective, distanțele nefiind stabilite prin raportarea acestora la fotografiile judiciare.
Raportat la cele de mai sus rezultă că în sarcina lucrătorilor de poliție nu se poate reține săvârșirea de către aceștia a vreunei fapte prevăzută de legea penală.
2. Prin rezoluția adoptată în 21 iunie 2007 în dosarul nr. 479/II/2/2007 Procurorul general la Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa respins ca neîntemeiată plângerea petiționarului împotriva rezoluției sus arătate, argumentând că actele premergătoare sunt complete și s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale care garantează aflarea adevărului.
3. Curtea reține, la rândul său, că rezoluția atacată se fundamentează în mod obiectiv pe actele și probele științifice din dosar, astfel încât acuzațiile petiționarului în sensul lipsei oricărui act premergător sunt vădit nefondate, negăsindu-și corespondent în materialul cauzei.
4. Critic adusă de petiționar în sensul că procurorul nu procedat la strângerea probelor este neîntemeiată, din lucrările dosarului reieșind fără echivoc faptul că în cauză au fost analizate, examinate și supuse expertizării tehnice probele care fac obiectul acuzațiilor de față.
Astfel, reiese fără dubiu, conform lucrărilor de expertiză, că, ilustrațiile din planșele fotografice "corespund imaginilor din cele II fișiere comune CD - urilor 1, 2, 3, respectiv fișierelor numerotate 1-11 în tabelele 1- 3". Chiar dacă 15 fișiere de pe cele 3 CD - uri au fost create a 2-a zi, iar două fișiere reprezintă "rezultatul unei operațiuni de editare", descărcarea imaginilor a doua zi după evenimentul rutier, respectiv efectuarea unor operațiuni de editare în cazul a două fișiere nu reprezintă "falsificare" a procesului verbal de cercetare la fața locului în accepția legii penale, atâta timp cât imaginile au fost efectiv realizate la locul evenimentului rutier.
Rezultă, fără dubiu, că fotografiile surprind situația existentă la momentul efectuării lor și poziționarea în spațiu a autoturismelor.
Stabilirea distanțelor simetrice între obiectele principale s- efectuat atât prin operațiune de măsurare distincte de cele ale lucrătorilor de poliție consemnate în procesul verbal cât și prin metoda fotografiei metrice conform fig. 9-11 și 16-17 din planșele fotografice.
În acest context, în sarcina făptuitorilor intimați nu pot fi reținute acte materiale specifice infracțiunii de fals.
5. Revenind la critica adusă rezoluției, Curtea arată, așa cum a precizat mai sus că procurorul a depus diligențele necesare în cadrul legal stabilit pentru adoptarea unei soluții legale și temeinice, neputându-se reține fără echivoc, lipsa oricăror acte premergătoare.
6. Referitor la nepronuțarea asupra infracțiunii prev. de art. 246 cod penal, Curtea arată că în cauză este vorba despre o simplă omisiune întrucât din expunerea argumentelor rezoluției atacate, reiese fără dubiu că această faptă a fost supusă examinării (pct.I din rezoluția 2510/P/2007). că această faptă a fost supusă examinării (pct.I din rezoluția 2510/P/2007).
7. Față de cele ce preced, Curtea apreciind, la rândul său că rezoluția atacată este legală și temeinică, va respinge, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit.a pr.penală plângerea petiționarului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciar către stat conform art. 192 alin.2 penală.Cod Penal
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la 23 mai 2007 în dosar nr. 210/P/2007.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă petiționarul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.
Dact. VV 2 ex/14.04.2008
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu
