Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 44/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.44/2008
Ședința publică din 02 aprilie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig judecător
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 20.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, dată în dosar nr.405/P/2007.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a comunicat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej dosarul cu nr.565/P/2006.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea plângerii.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată și menținerea ca legale și temeinice a rezoluțiilor atacate, deoarece acestea se bazează pe o analiză corectă a probelor și a stării de fapt. S-a dovedit că intimații și-au exercitat atribuțiile de serviciu și nu se poate reține în sarcina lor săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală. În consecință, solicită respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin rezoluția procurorului din 20 decembrie 2007, emisă în dosar nr. 405/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 249.pen.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că petentul, a formulat plângere penală împotriva numiților - prim procuror și - procuror, ambii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej - pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 pen. cu motivarea că, aceștia au efectuat în mod greșit cercetări sub aspectul infracțiunii prev. de art.292 pen. în dosarul nr. 565/P/2006 al acestui parchet, deși ar fi trebuit să trimită denunțul la organele competente potrivit Legii nr. 115/1996.
La data de 9 mai 2006, numitul a sesizat procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ asupra declarației de avere depusă de către numita G - șef administrație interimar la Administrația Finanțelor Publice D, arătând că între averea reală a acesteia și declarația de avere depusă există neconcordanță.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe baza acestei sesizări, nu a formulat însă cerere de cercetare către Comisia de cercetare a averilor, ci a trimis sesizarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care a transmis sesizarea mai departe, la Parchetul de pe lângă Judecătoria D e
Parchetul de pe lângă Judecătoria D e j, prin rezoluția nr. 565/P/2006, din 20 septembrie 2006, în temeiul art. 10 lit b Cod procedură penală, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărire penală în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev și ped de art. 292 din Codul penal, față de numita G.
Petentul, față de această soluție, a preferat să depună o plângere penală împotriva procurorului care a adoptat soluția, respectiv împotriva prim-procurorului care i-a comunicat soluția, arătând că, oricum, a considerat că soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej este ilegală.
Procurorul a apreciat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, deoarece fapta nu există, acesta pur si simplu comunicând o soluție adoptată de unul dintre procurorii aflați în subordine.
De asemenea, nu se impune începerea urmăririi penale față de numita pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 249 din Codul penal, deoarece lipsește latura obiectivă a infracțiunii, și anume încălcarea unor îndatoriri de serviciu, neîndeplinirea acestora sau îndeplinirea lor defectuoasă, întrucât sus numita a adoptat o soluție referitor la o infracțiune care se află în competența Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, în condițiile în care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, în calitate de organ competent (art. 9 alin 2 lit a din Legea nr. 115/1996) să sesizeze Comisia de cercetare a averilor, nu a sesizat comisia, considerând că cercetarea trebuie să fie efectuată de organele de urmărire penală.
Petentul nu a depus plângere împotriva soluției adoptate de, însă a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva numitului, fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ. De asemenea, petentul a sesizat și Comisia de cercetare a averilor, care prin ordonanța nr. 3/2006 (dosar nr. 2/2006) i-a respins sesizarea pe motiv că, a fost introdusă de o persoană fără calitatea de a sesiza comisia.
Prin rezoluția nr.5/II/2/2008 din 26.01.2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, a respins ca neîntemeiată, plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului din 20.12.2007, dată în dosar nr. 405/P/2007.
Urmând procedura reglementată de art.278/1 pr.pen. în termen legal, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din 20 decembrie 2007, la Curtea de APEL CLUJ, instanța competentă, potrivit legii, a judeca cauza în primă instanță.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că rezoluția atacată nu este motivată în drept; sesizarea sa din 09.05.2006 întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 115/1996, în mod nelegal a fost calificată ca o plângere penală și, soluționată ca atare, de procurorul, care nu era competent în materie. Sesizarea trebuia soluționată de Comisia de Cercetare a din cadrul Curții de APEL CLUJ.
Verificând rezoluția atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Sesizarea inițială a petentului, a fost adresată la 9 mai 2006 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, în virtutea dispozițiilor art.9 alin.3 din Legea nr. 115/1996 ( forma inițială) privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere - și se referă la declarația de avere a numitei G, pe care petentul a considerat-o necorespunzătoare adevărului.
Aceasta, deoarece prin Ordonanța nr.3 din 11 aprilie 2006 Comisiei de Cercetare a din cadrul Curții de APEL CLUJ, s-a respins cererea sa, pentru cercetarea averii numitei G, ca fiind introdusă de o persoană fără calitatea de a sesiza Comisia.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, nu a sesizat Comisia de Cercetare a de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, fără a arăta din ce motive ( neîndeplinirea condițiilor legale sau alte cauze), însă prin adresa nr. 461/VIII/1/12 mai 2006 i-a comunicat petentului că sesizarea sa a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunii reclamate ( fals în declarații ). Ulterior, sesizarea este trimisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej cu adresa nr. 515/VIII/1/2006, unde cauza este înregistrată sub nr. 565/P/2006, dosar în care este dată soluția de confirmarea propunerii organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292.pen. față de făptuitoarea G.
Potrivit art.249 pen. infracțiunea de neglijență în serviciu, constă în încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat sau al unei alte unități din cele la care se referă art.145 pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
În speță, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej -, la 20 septembrie 2006 comunicat petentului soluția dată de procurorul de caz - - neînceperea urmăririi penale față de G, precum și faptul că petentul are posibilitatea să atace soluția la instanță.
Este evident că, prin simpla comunicare a soluției dintr-un dosar, în modul mai sus descris, nu s-a realizat niciunul din elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, fapta reclamată deci, nu există, astfel că, în mod corect s-a constat de către procuror existența unui caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale - cel prev. de art. 10 lit.a pr.pen. și, pe cale de consecință, imposibilitatea începerii urmăririi penale față de pentru infracțiunea prev. de art.249 pen.
În ceea ce privește procurorul care a instrumentat cauza, respectiv cel care a făcut cercetări față de numita G sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în declarații, se constată că acesta a acționat în virtutea atribuțiilor de serviciu, dat fiind parcursul pe care l-a avut sesizarea petentului - procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Parchetul de pe lângă Judecătoria D e j, unde cauza a fost trimisă, în cele din urmă, spre competență soluționare sub aspectul infracțiunii de fals în declarații.
Pe de o parte, infracțiunea de fals în declarații, despre care face vorbire petentul în sesizare, este o infracțiune care se urmărește din oficiu, urmărirea penală este de competența Parchetului de pe lângă judecătorie, astfel că, potrivit și modului în care a fost învestită cu soluționarea cauzei, procurorul a acționat potrivit îndatoririlor sale de serviciu, iar prin aceasta, nu s-a dovedit că s-a adus o vătămare importantă intereselor petentului.
Pe de altă parte, faptul că cererii petentului, de sesizare a Comisiei de Cercetare a, nu i s-a dat curs, nu este imputabil procurorului de caz, această abilitate aparținând exclusiv procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ ( conform dispozițiilor legale în vigoare la data sesizării ), care nu a făcut acest lucru și, nici nu a motivat petentului decizia de a trimite cauza, cu o altă calificare, organelor de cercetare penală ierarhic inferioare.
De altfel, petentul a făcut ulterior plângere penală și împotriva procurorului general ( referat din 5 martie 2008, dosar 565/P/ 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej - fila 58).
Așa fiind, în mod corect, și față de procurorul de caz, s-a reținut existența unui caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale - cel prev. de art. 10 lit.d pr.pen. respectiv, lipsa laturii obiective a infracțiunii reclamate și, pe cale de consecință, imposibilitatea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de neglijență în serviciu. Procurorul nu a fost învestit prin sesizarea petentului - pentru a se putea vorbi de o soluționare defectuoasă a acesteia și, deci, îndeplinirea defectuoasă a unei atribuții de serviciu - ci prin adresa prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care se cereau cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în declarații.
Față de considerentele, mai sus expuse, Curtea constată că rezoluția atacată este temeinică și legală, iar plângerea petentului este nefondată, urmând a fi respinsă, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a pr.pen.
În baza art.191 alin.2 pr.pen. va fi obligat petentul să plătească 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul domiciliat în Comuna satul Mănăstirea nr. 3 județul C - împotriva rezoluției procurorului din 20 decembrie 2007, emisă în dosar nr.405/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Obligă petentul să plătească 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu petentul și intimații.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
3 ex./14.04.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig
