Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 44/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 44/PI/2008
Ședința publică din 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela Matei Monica președintele secției
Procuror: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petenta.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petenta personal și asistată de apărătorul său ales, av. și au lipsit intimații și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra plângerii.
Apărătorul petentului a solicitat admiterea plângerii, și, în urma reaprecierii probelor să se dispună desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi intimați, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, în vederea administrării probelor noi ce se impun și a efectuării expertizei grafologice. A arătat că, făptuitorul a dorit să cumpere un imobil în S-M, sens în care a luat legătura cu celălalt intimat, care este administratorul unei firme de intermedieri, cu care a făcut un contract pentru apartamentul proprietatea numitei, achitând ca și avans suma de 5.000 euro dar, pentru că s-a răzgândit, a pierdut avansul. Ulterior, intimatul a găsit-o pe petentă, care și ea dorea să achiziționeze un apartament și, i-au prezentat imobilului numitei, ulterior administratorul firmei de intermedieri imobiliare încheind cu petenta un antecontract de vânzare-cumpărare, petenta achitând un avans de 7.000 euro. La o zi distanță, intimatul a încheiat, la rândul său, o convenție cu petenta, prin care în vindea apartamentul, stabilind și ratele și termenele de plată, convenție pe care a întocmit-o și semnat-o personal. În aceste condiții, a apreciat că rezoluțiile atacate sunt netemeinice și nelegale, iar starea de fapt reținută în acestea este și denaturată. Mai mult de atât, intimatul a recunoscut chiar și în concluziile scrise că a luat cei 5.000 euro, condiții în care există și inducerea în eroare și prejudiciul. De altminteri, dacă între timp proprietara nu vindea imobilului unei alte persoane, petenta ar fi achitat toate ratele. Se încearcă să se inducă de către intimat ideea că ar fi încercat să facă o cesiune de creanță, dar acest lucru nu este real, câtă vreme intimatul nu era proprietarul imobilului. De asemenea, prin hotărârea civilă s-a confirmat că intimatul a primit banii, dar, nici până în prezent petenta nu a reușit să execute sentința, pentru că intimații și-au înstrăinat toate bunurile. A apreciat că, în cazul în care se va admite plângerea iar dosarul va fi trimis la procuror, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA este competent și în ceea ce-l privește pe intimatul.
Procurorul a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca fiind nefondată și menținerea rezoluției atacate precizând că plângerea petentei nu poate viza decât soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul, iar nu și soluția de disjungere privindu-l pe intimatul. A arătat că din actele premergătoare rezultă că nu există infracțiunea de înșelăciune, fapta comisă de intimatul necircumscriindu-se sferei ilicitului penal, din toate actele încheiate nerezultând că s-ar fi comis manopere dolosive. Din toate actele administrate și din declarația intimatului, rezultă că acesta nu este proprietarului imobilului și, cu toate acestea, petenta a fost de acord că încheie contractul. A apreciat că problema care se pune în cauză este recuperarea banilor, dar există în acest sens o sentință civilă a Judecătoriei Satu -M, prin care cei doi intimați au fost obligați în solidar să-i restituie petentei suma de 7.000 euro, iar problema executării acestei sentințe excede sfera ilicitului penal.
Petenta, în ultimul cuvânt a solicitat să se ia act de concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 4 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa dispus, în baza art. 228 alin. 4, 6 Cod procedură penală, art. 10 lit. b,c Cod procedură penală și art. 38 din Codul penal neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal și disjungerea cauzei privind pe și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu -M pentru continuarea cercetărilor.
În motivarea rezoluției s-a reținut că, prin plângerile formulate, petenta a solicitat efectuarea de cercetări față de intimați, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, comisă de cei intimați făptuitori, prin aceea că a cumpărat de la aceștia un apartament, aflând ulterior că aceștia nu erau proprietari.
S-a arătat că, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că numitul are profesia de avocat în Baroul București, dar că exercită această profesie în S-M și că acesta a avut intenția să cumpere un apartament în S-M, motiv pentru care a luat legătura cu reprezentantul SC SRL - firmă de intermedieri imobiliare -, numitul. În data de 21 ianuarie 2004, făptuitorul a încheiat, prin intermediul SC SRL, un antecontract de vânzare-cumpărare cu vânzătoarea, prin acesta obligându-se să cumpere apartamentul situat în S-M, str. -, - 10,. 1, cu prețul de 20.000 euro, achitând un avansa de 5.000 euro, urmând ca diferența de preț să o achite până la data de 1 martie 2004, iar vânzătoarea s-a obligat să ridice ipoteca, astfel ca apartamentul să nu fie gravat de sarcini.
Deoarece vânzătoarea nu a reușit să ridice ipoteca de care era grevat apartamentul până în data de 12 mai 2004, părțile au încheiat un nou antecontract, dar nici după această dacă nu s-a reușit perfectarea contractului din culpa vânzătoarei.
Astfel fiind, intimatul a reziliat unilateral contractul de vânzare-cumpărare, dar cum onorariul trebuia recuperat, a găsit o nouă cumpărătoare a apartamentului, în persoana petentei, numita.
Se reține că, în data de 21 august 2004, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare între SC SRL S-M, prin reprezentantul și cumpărătoarea, pentru vânzarea apartamentului, la prețul de 17.000 euro, predându-se un avans de 7.000 euro, imediat după încheierea acestei convenții, fiind anunțată despre vânzarea apartamentului.
Se susține în considerentele rezoluției că făptuitorul nu a avut cunoștință despre încheierea acestui antecontract, aflând mai târziu despre el și că tot ulterior s-a aflat că proprietara imobilului, numita a vândut apartamentul numiților și, astfel că petenta nu și-a mai putut recupera avansul plătit.
S-a mai reținut că, prin sentința civilă nr. 2116 din 3 iunie 2005 Judecătoriei Satu -M au fost obligați pârâții și SC SRL să plătească reclamantei, petenta din prezenta cauză, suma de 7.000 euro.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul și de disjungere a cauzei față de intimatul a fost menținută prin rezoluția din 3 martie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în motivarea acesteia susținându-se că nu se poate reține în sarcina intimatului faptul că acesta ar fi indus-o în eroare pe petentă în legătură cu apartamentul ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare și că, pentru a-și recupera suma de 7.000 euro plătită cu titlul de avans, petenta a introdus o acțiune civilă, care a fost admisă și că aceasta poate proceda la executarea silită.
Împotriva rezoluției din 4 februarie 2008 formulat plângere petenta, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi intimați, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
În motivarea plângerii s-a arătat că făptuitorul a dorit să cumpere un imobil în S-M, sens în care a luat legătura cu celălalt intimat, care este administratorul unei firme de intermedieri, cu care a făcut un contract pentru apartamentul proprietatea numitei, achitând ca și avans suma de 5.000 euro dar, pentru că s-a răzgândit, a pierdut avansul. Ulterior, intimatul a găsit-o pe petentă, care și ea dorea să achiziționeze un apartament și, i-au prezentat imobilului numitei, ulterior administratorul firmei de intermedieri imobiliare încheind cu petenta un antecontract de vânzare-cumpărare, petenta achitând un avans de 7.000 euro. La o zi distanță, intimatul a încheiat, la rândul său, o convenție cu petenta, prin care în vindea apartamentul, stabilind și ratele și termenele de plată, convenție pe care a întocmit-o și semnat-o personal. În aceste condiții, a apreciat că rezoluțiile atacate sunt netemeinice și nelegale, iar starea de fapt reținută în acestea este și denaturată. Mai mult de atât, intimatul a recunoscut chiar și în concluziile scrise că a luat cei 5.000 euro, condiții în care există și inducerea în eroare și prejudiciul. De altminteri, dacă între timp proprietara nu vindea imobilului unei alte persoane, petenta ar fi achitat toate ratele. Se încearcă să se inducă de către intimat ideea că ar fi încercat să facă o cesiune de creanță, dar acest lucru nu este real, câtă vreme intimatul nu era proprietarul imobilului. De asemenea, prin hotărârea civilă s-a confirmat că intimatul a primit banii, dar, nici până în prezent petenta nu a reușit să execute sentința, pentru că intimații și-au înstrăinat toate bunurile. A apreciat că, în cazul în care se va admite plângerea iar dosarul va fi trimis la procuror, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA este competent și în ceea ce-l privește pe intimatul.
Examinând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este netemeinică și nelegală, urmând a fi desființată ca atare, potrivit dispozitivului prezentei, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel, înșelăciunea în convenții constă, potrivit art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal în inducereasau menținerea în eroarea unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Elementul material constă din acțiunea de "inducere în eroare", deci de amăgire, de surprindere a încrederii persoanei față de care se efectuează această acțiune și se poate săvârși fie prin prezentarea ca adevărate a unei fapte mincinoase, fie prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate, ambele moduri de inducere în eroare constituind amăgiri, adică alterări ale adevărului prin care se provoacă în mintea unei alte persoane o falsă cunoaștere sau o ignorare a realității.
De asemenea, constituie amăgire și menținerea în eroare a unei persoane.
Nu are importanță dacă subiectul pasiv s-a lăsat prea ușor convins, legea pedepsind acțiunea ilicită a celor care induc pe alții în eroare cu scopul de a trage profit, tocmai pentru a apăra pe cei imprudenți și încrezători, fiindcă cei prudenți și diligenți se apără, în genere, ei singuri.
Pentru existența variantei prevăzute de art. 215 alin. 3 Cod penal se prevede ca o primă cerință esențială condiția ca inducerea în eroare să se producă cu prilejul încheierii sau executării unui contract, iar cea de-a doua cerință esențială tot pentru latura obiectivă este ca inducerea în eroare să se fi produs în așa fel încât, fără acea eroare cel amăgit nu ar fi încheiat sau nu ar fi executat contractul în condițiile stipulate, adică amăgirea să fi fost hotărâtoare pentru persoana înșelată (causa contractui).
Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, trebuie ca acțiunea de amăgire prin care s-a realizat elementul material să fi avut ca urmare imediată crearea unei situații de fapt contrară acelei care ar fi trebuit să existe dacă nu s-ar fi săvârșit acțiunea de amăgire. Pentru ca urmarea imediată să aibă eficiență în conținutul infracțiunii de înșelăciune, trebuie să fie îndeplinită o cerință esențială și anume urmarea imediată, respectiv să se fi pricinuit o pagubă.
Sub aspect subiectiv, acțiunea de amăgire, de inducere în eroare, trebuie să fie săvârșită cu voință și intenție. Intenția de a induce în eroare sau de a menține în eroare există atunci când făptuitorul își dă seama că acțiunea pe care o efectuează conduce la o amăgire, menită să provoace în mintea celui față de care este săvârșită o falsă cunoaștere a realității și prevede că datorită acestei alterări a adevărului, cel amăgit va lua o dispoziție care îi va pricinui o pagubă materială. Pentru realizarea laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune este nevoie ca intenția de a amăgi, de a induce în eroare să fie însoțită de o cerință esențială și anume inculpatul să fi efectuat acțiunea de amăgire în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă, fără putință de tăgadă, că intimatul a indus-o în eroare pe petentă, respectiv a menținut-o în eroare, susținând că este proprietar al apartamentului sens în care a și încheiat personal convenția din 22 august 2004, în care menționează că este coproprietar al imobilului situat în S-M, -, - 10,. 1, mai mult de atât, stabilind și modalitatea în care petenta urma să achite diferența de preț, în sumă de 10.500 euro.
De asemenea, chiar intimatul recunoaște că a primit de la intimatul suma de 5.000 euro, pe care acesta, la rândul său, a primit-o de la petentă.
Nu poate fi primită apărarea intimatului că nu ar fi avut cunoștință de modul în care intimatul a obținut suma de bani pe care i-a dat-o, câtă vreme, din actele dosarului, respectiv din declarația petentei (filele 14-17 din dosarul de urmărire penală) rezultă că inițial, administrator al societății de intermedieri imobiliare cu care petenta a luat legătura, i-a comunicat acesteia că proprietarul apartamentului pe care urma să-l achiziționeze este intimatul, care a cumpărat apartamentul de la proprietara tabulară, sens în care petenta a și încheiat o convenție. Ulterior, petenta s-a întâlnit cu intimatul, care a continuat acțiunea de inducere în eroare a acesteia, asigurând-o că este proprietarul apartamentului și încheind în acest sens convenția din 22 august 2004.
Din declarația petentei rezultă că intimatul a susținut că a cumpărat apartamentul de la proprietara și că el personal se va prezenta la notar pentru aoa juta să perfecteze vânzarea-cumpărarea cu proprietarul tabular al apartamentului.
Proprietara inițială a apartamentului, a precizat, în declarația dată, că după ce a primit prețul de la actualii proprietari ai apartamentului, respectiv de la familia, a dorit să-i restituie intimatului suma de 5.000 euro, pe care acesta o achitase inițial cu titlul de avans, în vederea radierii ipotecii, dar acesta a refuzat, susținând că și-a primit banii.
În dreptul penal român principiulnemo censetur ingorare legemeste expres consacrat de art. 51 alin. 4 Cod penal, potrivit căruia necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.
În cazul în speță, chiar și o persoană fără pregătire juridică procedând în modul în care a procedat intimatul, ar fi realizat că încalcă legea și normele penale, iar calitatea intimatului, aceea de avocat, nu face decât să agraveze gradul de pericol social al faptei. Nu poate fi primită apărarea intimatului și nici susținerea procurorului de ședință în sensul că petenta ar fi avut cunoștință despre faptul că intimatul nu era proprietarul tabular al apartamentului, faptul neavând relevanță pentru că este evident că, în cazul în care petenta nu ar fi avut încredere în cei doi intimați, nu ar fi încheiat contractul și nici nu ar fi achitat avansul.
Curtea apreciază că în cauză s-a făcut dovada atât obiectiv cât și subiectiv a conținutului incriminator al infracțiunii de înșelăciune în convenții, intimații, prin convențiile încheiate cu petenta având reprezentarea urmăririlor faptelor lor, respectiv că obțin de la petenta suma de bani plătită cu titlu de avans fără a fi proprietari ai imobilului și fără a face demersuri pe lângă adevăratul proprietar în vederea vinderii apartamentului către petentă, inducând-o și menținând-o în eroare pe aceasta prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, producându-i acesteia o pagubă de 7.000 euro.
În rezoluția atacată procurorul nu face nicio referire la convenția încheiată între petentă și intimatul în data de 22 august 2008, deși anterior, prin rezoluția procurorului general din 10 octombrie 2007, se admisese plângerea petentei, se infirmase rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și se dispusese continuarea cercetărilor, pentru a se clarifica împrejurările în care avocatul a vândut apartamentul proprietatea numitei petentei, în condițiile în care acesta reziliase precontractul pentru cumpărarea imobilului.
Cu toate acestea, ulterior infirmării acestei rezoluții, în cauză nu s-a mai administrat nicio probă, pronunțându-se ulterior rezoluția atacată, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. b din Codul d e procedură penală, se va admite plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 4 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 218/P/2007 care va fi desființată și se va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal, urmând ca procurorul să procedeze, în vederea stabilirii împrejurărilor concrete în care s-a încheiat convenția de vânzare-cumpărare între intimatul și petenta, la audierea petentei, a intimatului, precum și a numiților, și, precum și la administrarea oricăror alte probe necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele.
De asemenea, în măsura în care se va impune, se va proceda la efectuarea expertize grafologice care să stabilească dacă înscrisul numit "Convenție", încheiat la data de 22 august 2004 fost redactat și semnat de intimatul -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală,
ADMITE plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 4 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 218/P/2007 pe care o desființează și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal.
Urmează ca procurorul să procedeze, în vederea stabilirii împrejurărilor concrete în care s-a încheiat convenția de vânzare-cumpărare între intimatul și petenta, la audierea petentei, a intimatului, precum și a numiților, și, precum și la administrarea oricăror alte probe necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele.
De asemenea, în măsura în care se va impune, se va proceda la efectuarea expertize grafologice care să stabilească dacă înscrisul numit "Convenție", încheiat la data de 22 august 2004 fost redactat și semnat de intimatul -.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
red. sentință -
dact. 2 ex. 13.06.2008, pc
Președinte:Țarcă Gabriela Matei MonicaJudecători:Țarcă Gabriela Matei Monica
