Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 48/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ Nr. 48
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea Judecător
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc la data de 13 februarie 2008 și consemnate în încheierea de la acea dată, privind plângerea formulată de petentul și, împotriva Ordonanței nr.233/P/2007, din 6 noiembrie 2007, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Procedura completă.
CURTEA
Asupra plângerii de față, constată că:
La data de 9 ianuarie 2008, a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA plângerea înregistrată de petenții și, împotriva ordonanței nr.233/P/2007, din 6 noiembrie 2007, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, privindu-l pe intimatul.
În motivarea plângerii au arătat că intimatul în calitate de executor judecătoresc, a refuzat să execute, fără motiv, trei titluri executorii respectiv sentința civilă nr.5262 din 16 iunie 1998 pronunțată de Judecătoria Tg.J, sentința civilă nr. 10198 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Tg.J și sentința penală nr.3463 din 7 octombrie 1999 a Judecătoriei Tg.
Au mai arătat că intenția intimatului de a săvârși infracțiunea prevăzută de art.246 cod penal, rezultă și din faptul că prin sentința civilă nr.1200/2005 a Judecătoriei Tg.J, s-a dispus continuarea executării silite titlului executoriu al sentinței civile nr.5262 din 19 iunie 2998 al Judecătoriei Tg.J, ce face obiectul dosarului de executare nr.920/R/2001.
La solicitarea instanței a fost înaintat dosarul nr.233/P/2007 al parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 14 aprilie 2006, petenții și au solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece a refuzat să execute silit mai multe hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr.5262 din 16 iunie 1998 pronunțată de Judecătoria Tg.J, sentința civilă nr. 10198 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Tg.J și sentința penală nr.3463 din 7 octombrie 1999 a Judecătoriei Tg.
Prin ordonanța nr.233/P/2007 din 6 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 cod procedură penală, rap.la art.10 lit.a și d și art.11 pct.1 lit.b rap.la art.249 și art.10 lit. cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului ( 10 lit. cod procedură penală) pentru fapta privind sentința civilă nr.5262/1998 a Judecătoriei Tg.J, neînceperea urmăririi penale față de același învinuit (art.10 lit.a cod procedură penală) pentru fapta referitoare la sentința civilă nr.10198 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Tg.J, neînceperea urmăririi penale față de același învinuit, art.10 lit.d cod procedură penală ) pentru fapta privind sentința penală nr.3463 din 7 octombrie 1999 a Judecătoriei Tg.
În motivarea ordonanței s-a arătat că prin sentința civilă nr.5262/1998 a Judecătoriei Tg.J, pârâtul a fost obligat să predea reclamantei mai multe bunuri mobile atribuite acesteia prin sentința civilă nr.6175/1994 a Judecătoriei Tg. Totodată s-a dispus obligarea pârâtului către reclamantă la 50.000 lei daune pe fiecare zi de întârziere, până la executarea integrală a obligației, stabilită prin sentință, și la 28.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a titlului executoriu menționat, la data de 11 decembrie 2000 conform procesului verbal nr.354/E/2000, ocazie cu care au fost predate creditoarei, bunurile care au făcut obiectul sentinței civile nr.5262/1998 cu excepția unui cuier din stejar, unei mașini manuale pentru huroaie, unui sul din plasă de sârmă, care nu au fost găsite.
La acea dată, nu s-a predat creditoarei vreo sumă de bani.
De la 11 decembrie 2000 până la 27 octombrie 2001, când creditoarea a formulat o nouă cerere de executare silită sentinței civile nr.5262/1998 în cauză nu a mai fost efectuat niciun act de executare silită. Urmare cererii formulate, la data de 27 octombrie 2001 s-a format dosarul de executare silită nr.920/E/2001 înregistrat inițial la și preluat, după decesul acestuia, în cursul lunii martie 2004 de către executorul judecătoresc.
În ordonanță s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.246 cod penal, nefiind realizată latura subiectivă specifică acestei infracțiuni.
În motivare s-au invocat și parafrazat dispozițiile art.405 alin.1, 405 alin.2, 372,374 alin.1, 376,379 cod procedură civilă,în raport de care se poate constata că dreptul de a cere executarea silită a sentinței civile nr.3262/1998 a Judecătoriei Tg.J a luat naștere la 21 octombrie 1998 când a rămas definitivă prin neapelare și s-a prescris la data de 21 octombrie 2001.
S-a mai arătat că deși procesul verbal nr.354/E/2000 întocmit de executorul judecătoresc la 11 decembrie 2000, constituie un act care prin natura sa întrerupe cursul prescripției, întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la acest act de executare, fără a fi urmat de un alt act de executare silită, în cauză a intervenit perimarea, potrivit art.389 cod procedură civilă, fiind aplicabile dispoz.art.4052alin.3 cod procedură civilă, care prevăd că prescripția nu este întreruptă dacă " cererea de executare silită a fost respinsă, anulată, sau dacă s-a perimat ori cel care a făcut- a renunțat la ea".
S-a mai precizat că refuzul executorului judecătoresc de a executa titlul executoriu este justificat pe de altă parte, și de imposibilitatea efectuării executării, în condițiile în care parte din bunurile prevăzute în acel titlu nu mai există, iar creditorul nu a solicitat instanței de judecată să stabilească contravaloarea acestora, solicitarea persoanei vătămate în sensul de a fi avută în vedere valoarea stabilită prin sentința civilă nr.6175/1994 a Judecătoriei Tg.J, fiind lipsită de suport legal, câtă vreme nu această hotărâre constituie titlul executoriu.
Referitor la cel de-al doilea titlu executoriu - sentința civilă 10198 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Tg.J, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1010/A din 15 aprilie 1998 a Tribunalului Gorj, pârâtul a fost obligat să lase reclamantului în liniștită posesie și deplină proprietate două terenuri, în suprafață de 601 mp respectiv 3966 mp situate în comuna sat în punctul "La Aninii lui " și să ridice construcțiile și împrejmuirile aflate pe terenul respectiv, în caz contrar, reclamantul fiind abilitat să ridice aceste construcții pe cheltuiala pârâtului.
a solicitat executarea silită a acestei hotărâri, iar la data de 19 septembrie 2001 conform procesului verbal nr.188/E/2001 întocmit de executorul judecătoresc, acesta a constatat că se află în imposibilitatea de a executa dispozițiile titlului executoriu, fiind necesare obținerea devizului de demolare și angajarea de forță de muncă.
Conform procesului verbal nr.188/E/2001 din 15 noiembrie 2001, creditorul a fost pus în posesie cu suprafețele de teren stabilite prin titlul executoriu și s-a constatat că debitorul nu a demolat construcțiile existent.
De la această dată și până în prezent, în cauză nu s-au mai efectuat acte de executare silită, din acte rezultând că după preluarea dosarului de către executorul judecătoresc, acesta a invitat creditorul să se prezinte la sediul său pentru a purta discuții în legătură cu dosarul de executare nr.188//E/2001, creditorul a refuzat constant, singurul mod prin care acesta a înțeles să comunice cu executorul judecătoresc reprezentându-l formularea unor cereri scrise, prin care solicita continuarea executării.
În ordonanță s-a apreciat că nefinalizarea executării silite, obiect al dosarului nr.188/E/2001, nu este rezultatul relei credințe al executorului judecătoresc, deoarece creditorul nu s-a prezentat în vederea lămuririi tuturor aspectelor legate de executarea silită, nu a pus la dispoziția executorului sumele necesare executării, deși potrivit art.371 cod procedură civilă, avea aceeași obligație.
Cu privire la sentința penală nr.3463 din 7 octombrie 1999 a Judecătoriei Tg.J, definitivă prin nerecurare, prin care inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate sumele de 283.400 lei despăgubiri civile și 350 lei cheltuieli de judecată, s-a arătat că s-a întocmit dosarul de executare silită nr.177/E/2001 al care în cursul lunii octombrie 2001 a emis somație conform art.387 cod procedură civilă.
Până la 10 ianuarie 2003 când creditorul a solicitat emiterea unei noi somații, în cauză nu a mai fost efectuat vreun act de executare fiind emise somații la datele de 01 februarie 2003, 21 februarie 2003, 14 noiembrie 2003, de către executorul judecătoresc, iar la data de 17 august 2007, de către executorul judecătoresc.
În ordonanță s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.389 cod procedură civilă, intervenind perimarea, și implicit se poate constata că s-a prescris și dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu menționat, deoarece potrivit artr.4052alin.3 cod procedură civilă, somația emisă în cursul lunii octombrie 2001, nu a întrerupt cursul prescripției.
Prin urmare, s-a constatat că nu este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.246 cod penal, lipsind latura subiectivă.
Împotriva acestei ordonanțe, au formulat plângere petenții, fiind respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.2481/II/2/2007 din 14 decembrie 2007, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Analizând întreg materialul probator existent la dosar, Curtea apreciază că plângerea formulată de petenții și este nefondată pentru următoarele motive:
Petenții sunt nemulțumiți că executorul judecătoresc nu a procedat la executarea silită titlurilor executorii constând în sentința civilă nr.5262 din 16 iunie 1998 pronunțată de Judecătoria Tg.J, sentința civilă nr. 10198 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Tg.J și sentința penală nr.3463 din 7 octombrie 1999 a Judecătoriei Tg.
Este cert că de la data când hotărârile respective au devenit susceptibile de a fi executate și până în prezent a trecut o perioadă mare de timp, dar acest fapt nu este suficient pentru se concluziona că executorul judecătoresc a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 cod penal.
Se poate spune că o persoană a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.246 cod penal, numai dacă sunt întrunite elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, în sensul că trebuie să se stabilească cu certitudine dacă subiectul activ a acționat " cu știință".
Ori, în raport de împrejurările și de motivele pentru care intimatul nu a finalizat executarea silită a titlurilor executorii, Curtea apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii subiective ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 cod penal.
Astfel, intimatul a preluat dosarele de executare silită de la biroul executorului judecătoresc, în cursul lunii aprilie 2004.
Intimatul i-a invitat pe petenți să se prezinte la biroul său pentru a stabili cauzele pentru care nu a mai fost continuată executarea silită a sentinței civile 5262/1998 a Judecătoriei Tg.J, și pentru a preciza care este locul în care pot fi găsite cele trei bunuri care nu au fost predate la data de 11 decembrie 2000, însă aceștia nu au dat curs invitației limitându-se doar a trimite cereri scrise.
Deși executorul judecătoresc avut cunoștință de sentința civilă nr.1200 din 8 martie 2005 a Judecătoriei Tg.J, definitivă prin nerecurare, prin care s-a dispus continuarea executării silite a titlului executoriu nr.5262 din 19 iunie 1998 a Judecătoriei Tg.J, acest aspect nu este suficient pentru a se concluziona că intimatul nu a procedat la continuarea executării "cu știință", în condițiile în care acesta i-a invitat pe creditori la biroul său pentru a preciza unde se găsesc bunurile care nu au fost predate la data de 11 decembrie 2000, dar aceștia nu s-au prezentat.
În condițiile în care bunurile respective nu mai există, continuarea executării sentinței civile nr.5262/1998 a Judecătoriei Tg.J a devenit practic imposibilă, în condițiile în care creditorii nu au solicitat instanței să stabilească contravaloarea acestora.
Privitor la sentința civilă nr.10198 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Tg.J modificată prin decizia civilă nr.1010/A din 15 aprilie 1998 a Tribunalului Gorj, instanța constată că intimatul l-a invitat pe creditorul la biroul său pentru a stabili anumite aspecte privitoare la continuarea executării silite în dosarul nr.188/E/2001, aspecte referitoare la cheltuielile necesare desfășurării activității de demolare a construcțiilor existente pe terenul debitorului, dar creditorul nu a pus la dispoziția executorului judecătoresc sumele necesare, deși avea această obligație potrivit art.371 cod procedură civilă.
O bună colaborare între creditor și executorul judecătoresc se impunea în condițiile în care activitatea de demolare a unor imobile presupunea îndeplinirea unor condiții prealabile de natură administrativă cum ar fi obținerea autorizației de demolare și angajarea de forță de muncă.
Referitor la executarea sentinței penale nr.3463 din 7 octombrie 1999 a Judecătoriei Tg.J, definitivă prin nerecurare, pentru care s- întocmit dosarul de executare silită nr.177/E/2001 Curtea constată că intimatul nu a continuat executarea având ferma convingere că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu menționat, în condițiile în care de la data emiterii primei somații - luna octombrie 2001 - până la 10 ianuarie 2003, când a fost emisă următoarea somație, au trecut mai mult de 6 luni fără să se fi efectuat alte acte de urmărire silită.
În consecință, nu sunt realizate elementele constitutive sub aspectul laturii subiective ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor prev.de art.246 cod penal, motiv pentru care în baza art.2781alin.8 lit.a cod procedură penală, plângerea va fi respinsă ca nefondată și va fi menținută ordonanța nr.233/P/2007 din 6 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenții și domiciliați în Tg.J,- Județul G, ca nefondată și menține ordonanța nr.233/P/2007 din 6 noiembrie 2007, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA privindu-l pe intimatul domiciliat în Tg.J, Str.- - bloc 3,.35 județul
Obligă pe fiecare dintre petenți la câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru petenți și intimat.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2008.
Președinte
- - -
Grefier
- -
S/25.02.2008
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea
