Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 48/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.48//2008
Ședința publică din 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Matei Monica
Procuror: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare cauza penală în primă instanță privind pe petentul, născut la data de 18.04.1970, deținut în Penitenciarul Oradea, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit dispozițiilor art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, lipsă fiind intimații G și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se și că la dosarul cauzei s-a atașat dosarul nr.407/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul asupra plângerii.
Petentul solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate, arătând că aceasta nu are nici o legătură cu plângerea sa și că în rechizitoriu s-au reținut împrejurări care nu corespund adevărului.
Procurorul apreciază că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, motiv pentru care pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin plângerea înregistrată la instanță la data de 13.05.2008, petentul a solicitat desființarea rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA dată în dosar nr.217/II.2/2008 prin care s-a menținut rezoluția dată în dosar nr.407/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
În motivarea plângerii formulate petentul a arătat că rezoluțiile atacate nu au nici o legătură cu plângerea sa și că în rechizitoriu s-au reținut împrejurări care nu corespund adevărului.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 17.12.2007, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva procurorului G, care a efectuat urmărirea penală față de el în dosar nr.555/P/2006 având ca obiect infracțiunea de omor calificat prev. de art.174-175 lit.c Cod penal cauză în care a fost emis rechizitoriul din 15 decembrie 2006 prin care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură preventivă luată prin mandatul Tribunalului Bihor nr.109/2006 în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală. Totodată această plângere face referire și la magistratul judecător, care a pronunțat în primă instanță în calitate de președinte sentința penală nr.327/P/2007 prin care a fost condamnat la 17 ani închisoare cu aplicarea art.71 și 64 din Codul penal.
Prin această plângere partea vătămată a solicitat cercetarea celor doi magistrați în contextul mai sus stabilit pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor publice și înșelăciune invocând în drept prevederile art.289, 248/1 și 215 Cod penal.
În data de 13 martie 2008, partea vătămată a fost audiată pentru a preciza plângerea sa, prilej cu care a arătat că, în esență motivele formulării acestei plângeri rezidă în aceea că, actul de sesizare întocmit de către procurorul G este lipsit de fundament probațional sprijinindu-se doar pe suspiciuni, prezumții și deducții, fără a include probe de certă factură care să stabilească comportamentul agresiv al inculpatului în raport cu victima și deci, nu există raport de cauzalitate directă sau indirectă cu decesul victimei, un argument considerat deosebit de important de petent fiind acela că actele medicale de internare a victimei conțin cu totul alte date aflate în contradicție cu actele medico-legale reținute de procuror la urmărirea penală și întocmirea actului de inculpare.
Partea vătămată mai învederează că această discordanță între înscrisurile cu caracter medical și starea de fapt reținută de procuror în rechizitoriu sunt dovada relei credințe a procurorului și sunt consecința dovedită a unui fals intelectual evident, care nu a fost cenzurat de către instanță. Mai mult, partea vătămată presupune că în concordanță cu autorul rechizitoriului magistratul judecător dând dovadă de ignoranță față de contraprobele sale a preluat în mod subiectiv doar acele părți din actele de cercetare judecătorească care pledează în acuzarea sa.
Conform aceleiași declarații, partea vătămată pretinde de la aceste acte de cercetare penală să stabilească vinovăția celor doi magistrați, pentru ca în consecință să poată demonstra în căile de atac faptul că probatoriul din fața instanței de fond este fals și totodată nul, iar astfel, după înlăturarea învinuirii, să se stabilească nevinovăția petentului.
Prin rezoluția din 10 aprilie 2008 dată în dosarul nr.407/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror G de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și magistratul judecător de la Tribunalul Bihor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.248/1 Cod penal, art.289 Cod penal și art.215 Cod penal.
În motivarea rezoluției se arată că, materialul de urmărire penală conține suficiente probe în susținerea acțiunii penale spre demonstrarea vinovăției inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și că, potrivit art.202 Cod procedură penală, organul de urmărire penală este îndatorat să aibă un rol activ în strângerea probelor și un unic scop al aflării adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a cauzei. Organul de urmărire penală a dovedit rolul său activ în cadrul competenței sale, adunând probe atât în favoarea inculpatului cât și în defavoarea sa.
De asemenea a fost recunoscut dreptul inculpatului la apărare și i s-a deschis posibilitatea să dovedească netemeinicia învinuirii ce i s-a adus.
Susținerea părții vătămate că instanța nu a combătut învinuirea stabilită de urmărirea penală este greșită, deoarece aspectele interpretate în acest sens eronat de către inculpat sunt în realitate expresia îndatoririlor instanței regăsite în Titlul II al Codului d e procedură penală și care prevede care sunt normele procedurale care guvernează această fază a procesului penal.
Ceea ce parte vătămată consideră a fi"o copiere a actului de sesizare"este în fapt obligația la respectarea formei hotărârii judecătorești impusă în art.354 Cod procedură penală.
Drept urmare, partea din hotărârea de condamnare a inculpatului, preluată din rechizitoriul organului de urmărire penală, este o exigență a normei de procedură penală și nu o dovadă a relei credințe, abuzului, ori dorinței de inducere în eroare a inculpatului într-o cauză penală.
În ceea ce privește contradictorialitatea unor înscrisuri de natură medicală sau alte mijloace de probă, care în accepțiunea petentului trebuiau înlăturate și nicidecum reținute de instanță se arată că din reținerea vinovăției inculpatului se bazează pe convingerea instanței realizată pe o sumă de probe din care doar cele coroborate cu realitatea pot fi acceptate ca mijloace cu forță probantă.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere în baza art.278 Cod procedură penală, ce a fost respinsă prin rezoluția din 30 aprilie 2008 din dosarul nr.217/II.2/2008.
Examinând plângerea formulată, se constată că aceasta este nefondată astfel că urmează a fi respinsă în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
În mod corect s-a apreciat de către reprezentantul parchetului că nu există faptele pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi magistrați.
Astfel, în cauză nu există date că magistratul procuror ar fi administrat probele cu rea credință, acesta desfășurându-și activitatea în limita cadrului legal, dovedind rolul său activ conform art.202 Cod procedură penală și adunând probe atât în favoarea inculpatului cât și în defavoarea sa.
Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit atât de soluția de trimitere în judecată cât și de soluția instanței de fond, nu poate conduce în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.
Interpretarea și evaluarea probelor administrate este atributul completului de judecată, iar împotriva unor hotărâri considerate ca nelegal sau netemeinice atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale, prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac în afara celor prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva procurorilor care instrumentează dosare penale și împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate.
Magistrații se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiesc justiția în numele legii, fiind independenți de părți iar hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Cum din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea magistraților reclamați, curtea urmează să respingă plângerea formulată de petiționarul.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 18.04.1970, din Penitenciarul Oradea, împotriva rezoluției din 10 aprilie 2008 emisă în dosar nr.407/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și a rezoluției din 30 aprilie 2008 dată în dosarul nr.217/II.2/2008 de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu petentul în Penitenciar și intimații lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.hot./-
În concept - 8.07.2008
Tehnored.hot./
5 ex./8.07.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Matei Monica
