Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 48/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINTA PENALA Nr. 48
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 25 martie 1972, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I ( arestat în altă cauză), împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 5 ianuarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.383/P/2008, menținută prin rezoluția din 18 februarie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.53/II/2/2009.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă petentul, lipsă fiind intimații - și -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, petentul susține că își menține plângerea formulată și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum este formulată în scris, arătând că înțelege să critice rezoluția din 5 ianuarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul penal nr.383/P/2008 și menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI din 18.02.2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că cei doi magistrați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 266 și 268 Cod penal.
Susține petentul că, mandatul de executare a pedepsei a fost emis înainte ca hotărârea prin care a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare să rămână definitivă. Susține că mandatul de executare a pedepsei a fost emis la data de 9 iunie 2007 iar hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 4 martie 2008.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că prin rezoluția din data de 5 ianuarie 2009, emisă în dosarul penal nr.383/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a dispus, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 și art.10 lit.a Cod procedură penală a nu se începe urmărirea penală față de magistrații judecători - și - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.266 și 268 Cod penal.
Solicită a se observa că, prin plângerea pe care petentul a înțeles să o formuleze a invocat împrejurarea că, judecătorul a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în acest mod încălcându-și atribuțiile de serviciu, iar în ceea ce-l privește pe magistratul judecător, a susținut că în mod abuziv a dispus arestarea sa preventivă în această cauză. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat în mod incontestabil că ambii judecători au dispus, primul condamnarea inculpatului, cel de-al doilea arestarea preventivă, în baza probelor administrate cu respectarea dispozițiilor procesual penale. Soluțiile dispuse au rămas definitive, susținerea petentului fiind verificată în căile de atac exercitate de acesta conform dispozițiilor procedurale în materie.
Apreciază procurorul că rezoluția este legală și temeinică, susținerile nefondate, motiv pentru care pune concluzii de respingere a plângerii.
Petentul, având din nou cuvântul, mai susține că magistratul care a pronunțat hotărârea de condamnare nu a audiat toți martorii propuși arătând că leziunile externe identificate pe corpul victimei, au fost produse în timpul transportului cadavrului în portbagajul unui autoturism, de la locuința sa la spital.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față;
Petentul a formulat plângere penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în 5 ianuarie 2009, în dosar nr. 383/P/2008, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Petentul motivează că în dosarul penal în care a fost cercetat instanța și- depășit atribuțiile puterii judecătorești. S-a emis împotriva sa un mandat de arestare preventivă și a fost eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Susține că a fost condamnat pe nedrept în acel dosar penal, victima decedând din cauza frigului, conform actului medico-legal. Solicită să se ia o decizie legală privind arestarea sa abuzivă.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din 5 ianuarie 2009, procurorul dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul -, judecător la ribunalul Iași, în ce privește infracțiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 Cod penal, întrucât fapta nu există.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul, judecător la Tribunal în ceea ce privește infracțiunea de arestare nelegală, prevăzută de art. 266 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Pentru a pronunța rezoluția, procurorul a reținut:
"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 33/P/2003 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în stare de arest preventiv, pentru comiterea unei infracțiuni de "omor calificat", prev. de art. 174-175 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se faptul că în noaptea de 11/12 01 2003, pe fondul consumului de alcool, acesta a agresat-o pe sa, cauzându-i leziuni interne care au condus la decesul acesteia în aceeași noapte.
Prin sentința penală nr. 677/21.09.2004 a Tribunalului Iași (dosar nr. 7479/2003) s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 10 ani, fiind totodată revocată măsura suspendării condiționate a executării unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată anterior inculpatului, urmând ca acesta să execute în final, prin cumulare, 18 ani și 6 luni închisoare.
S-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul locuia împreună cu mama sa, în com., jud. I, iar în cursul zilei de 11.01.2003 la locuința acestora a venit vizită numita, sora mamei inculpatului. Cei trei au consumat băuturi alcoolice ( 3 litri votcă într-un interval de 2-3 ore), iar victima a rămas să doarmă peste noapte în locuința rudelor sale, în aceeași încăpere cu mama inculpatului.
-se în jurul orelor 0400, mama inculpatului a constatat ca victima nu se mai află în patul în care se culcase seara, iar becul din camera era spart. Victima era decedată și se afla căzută pe podea, cu partea inferioară a corpului dezbrăcată, în preajma sa fiind împrăștiate articolele de îmbrăcăminte pe care le purtase în timpul zilei. a constatat și faptul că becul din camera în care dormea inculpatul era aprins. În timpul nopții nu pătrunseseră alte persoane în locuință, ușa acesteia fiind asigurată prin interior, cu două bare metalice.
La îndemnul mamei sale, inculpatul a mers să anunțe decesul numitei. organelor de poliție din localitate. La solicitarea acestora corpul victimei a fost transportat la Spitalului Municipal
In raportul de necropsie medico-legală întocmit de I s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă fracturilor costale multiple, pneumotoraxului stâng, pe fondul unei miocardoscleroze. S-a precizat că leziunile externe identificate pe corpul victimei (multiple echimoze) s-au putut produce prin lovire - comprimare, emițându-se opinia că, față de zonele în care sunt dispuse, indică o posibilă agresiune sexuală. Raportul medico-legal a fost avizat de Comisia de avizare și control din cadrul
Pe parcursul urmăririi penale și al judecății inculpatul a negat că ar fi agresat-o pe sa. A declarat că nu cunoaște împrejurările în care a fost lovită victima, precizând însă că în timpul nopții în locuință s-au aflat doar el, mama sa și victima, ușa de acces fiind bine asigurată pe interior.
Inculpatul a contestat în cursul judecății concluziile raportului de necropsie, motivând ca leziunile constatate pe corpul victimei au putut fi produse fie prin cădere (datorită stării avansate de ebrietate în care se afla aceasta), fie în timpul transportului cadavrului spre spital (care s-a efectuat în condiții improprii, în portbagajul unui autoturism, pe un drum accidentat).
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 677/21.09.2004 a Tribunalului Iași, apel care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 186/10.05.2005 a Curții de APEL IAȘI. S-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpatului, iar referitor la aprecierile medicilor legiști, cum că leziunile constatate asupra victimei s-au putut produce cu 6-12 ore înaintea decesului, s-a subliniat că acestea susțin concluzia asupra cauzei morții, deoarece victima s-a aflat în locuința inculpatului în această perioadă, fiind exclusă ipoteza unui accident rutier.
Inculpatul a declarat recurs în termen legal, pentru nelegalitatea și netemeinicia ambelor hotărâri, susținând ca a fost condamnat doar pe baza unor supoziții și că nu există nici o probă concludentă din care să reiasă că ar fi ucis victima.
Prin decizia nr. 5560/03.02.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a admis recursul declarat de inculpat, a casat ambele hotărâri atacate și a trimis cauza spre rejudecare la ribunalul Iași, fiind revocată totodată și măsura arestării preventive a inculpatului. Motivele de casare expuse de se referă, în esență, la deficiențele actelor medico-legale și la omisiunile acestora de a răspunde la toate obiectivele fixate de organele judiciare, nefiind realizată o expunere pertinentă a dinamicii producerii leziunilor, cât și la lipsa de rol activ a instanțelor, care ar fi trebuit să dispună efectuarea unei noi expertize medico-legale în cauză.
La rejudecarea cauzei de către Tribunalul Iași completul de judecată a fost alcătuit din doamna judecător -, care a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale la. " Minovici"
La primele termene de judecată inculpatul nu a fost prezent, dar din analiza dosarului cauzei rezultă că procedura de citare a fost corect îndeplinită, instanța dispunând citarea acestuia, atât la domiciliu, cât și la sediul consiliului local (a se vedea încheierile de ședință din 30.01.2006 și 27.02. 2006 - în xerocopii la filele 14-17 din acest dosar). La termenul de judecată din data de 27.03.2006 inculpatul a fost prezent în sala de judecată (fila 18), apoi a formulat o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător (filele 20-22). Ulterior nu s-a mai prezentat la judecată, iar potrivit art. 291 alin 3 din Codul d e procedură penală citarea sa nu a mai fost necesară.
În raportul de expertiză nr. AS/2746/2006 al B, avizat de Comisia Superioară Medico-Legală (aviz nr. E -) s-a precizat că leziunile traumatice ale victimei au fost foarte grave și au condus la deces, indiferent de patologia preexistentă, de expunerea la frig și de nivelul alcoolemiei, neexistând elemente obiective care să excludă producerea leziunilor în noaptea decesului. A fost totodată exclusă posibilitatea producerii leziunilor prin cădere. Comisia Superioară Medico-Legală a subliniat faptul că morfologia și gravitatea leziunilor indică o supraviețuire de scurtă durată - maxim 6 ore ( I apreciase o durata de supraviețuire mai mare, de 6 -12 ore), ceea ce indică cu certitudine producerea lor în intervalul de timp în care s-a aflat în locuința inculpatului. S-a precizat că leziunile traumatice constatate la autopsie au avut caracter vital, fiind exclusă posibilitatea producerii acestora ulterior decesului, indiferent de modalitatea de transport a cadavrului.
Instanța de judecată a constatat că întreg materialul probator administrat în cauză - raportul Poliției Municipiului P, raportul de necropsie al I, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 12.01.2003 întocmit de organele de poliție, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 13.01.2003 întocmit de procuror, planșele foto întocmite cu ocazia acestor cercetări, declarațiile martorilor, B -, B, raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat al inculpatului, declarațiile inculpatului, raportul de expertiza nr. AS/2746/2006 al B avizat de Comisia Superioara Medico-Legală (aviz nr. E -) - conduc la concluzia certă că inculpatul a agresat-o în noaptea de 11/12 2003 pe sa, cauzându-i numeroase leziuni interne care au determinat, în cele din urmă, decesul acesteia, astfel încât, prin sentința penală nr. 323/14 05 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași (filele 23-33) 1-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de "omor calificat", prev. de art. 174-175 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, aplicându-i o pedeapsă de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal pe o durată de 10 ani. De asemenea s-a revocat măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată anterior inculpatului, urmând ca acesta să execute în final 18 ani și 6 luni închisoare, prin cumularea celor două pedepse. S-a dedus perioada de arest preventiv și s-a menționat că hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare (fila 33).
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 155/27 09 2007 Curții de APEL IAȘI, iar recursul său a fost respins prin decizia penală nr. 5787/04 12 2007 înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția penală,
tot ca nefondat, în motivarea hotărârii reținându-se că din examinarea actelor și lucrărilor din dosar rezultă că instanțele inferioare au reținut temeinic situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu întregul probatoriu administrat în cauză, făcând o corectă încadrare juridică a faptei, fără să existe echivoc în ceea ce privește vinovăția inculpatului.
De menționat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a respins, prin decizia nr. 778/04 03 2008, contestația în anulare formulată de împotriva deciziei penale nr. 5787/04 12 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție -secția penală (filele 67-70).
Deși numitul solicită angajarea răspunderii penale a doamnei judecător - sub aspectul comiterii infracțiunii de "favorizare a infractorului" prev. de art. 264 Cod penal, față de motivul invocat de acesta (pronunțare a unei hotărâri nelegale împotriva sa, de condamnare, deși este o persoană nevinovată de uciderea victimei, cu consecința favorizării adevăratului autor al infracțiunii de omor, indicat ca fiind, fiul victimei) și fața de calitatea specială a persoanei împotriva căreia a fost îndreptată plângerea (magistrat judecător abilitat cu judecarea cauzei) fapta imputată doamnei judecător trebuie analizată prim prisma dispozițiilor art. 268 Cod penal, care incriminează infracțiunea de "represiune nedreaptă", calificarea juridică a faptei fiind atributul organelor judiciare. Nu există însă nici un indiciu că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul ar fi fost comisă de o altă persoană, față de aspectele prezentate mai sus rezultând ca doamna judecător a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, fiind autorul faptei pentru care a fost condamnat. Prezenta cauză nu poate constitui un cadru legal pentru repunerea în discuție a probatoriului administrat pe parcursul judecării cauzei și avut în vedere la condamnarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta nu aduce nici o dovadă în susținerea vinovăției altei persoane.
În ceea ce privește infracțiunea de "arestare nelegală" prev. de art. 266 alin 1 Cod penal, referitoare la condițiile în care a fost emis mandatul de executare a pedepsei, din actele și lucrările dosarului nr- al Tribunalului Iași rezultă ca mandatul de executare nu a fost emis de magistratul care a judecat cauza și a pronunțat hotărârea, ci de judecătorul delegat la Biroul de executări penale al Tribunalului Iași, în conformitate cu dispozițiile art. 419 din Codul d e procedură penală.
Astfel, comunicarea hotărârii de condamnare (sentința penală nr. 323 din 14 05 2007) a avut loc la data de 22. 05. 2007, fiind primită chiar de inculpat, conform mențiunilor din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 34).
La data de 04.06.2007 judecătorul delegat la Biroul de executări penale al Tribunalului Iași, magistratul -, a emis mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea nr. 401 (filele 36-37), în baza căruia, la data de 09.06.2007, a fost arestat (fila 40) iar la data de 19.06.2007 a fost depus în Penitenciarul Iași (fila 41).
După ce inculpatului i s-a comunicat la data de 22.05.2007 sentința penală nr. 323/14.05.2007 prin care a fost condamnat, acesta a declarat, în termenul legal, apel, prin poștă (fila 45), respectiv la data de 24.05.2007, conform ștampilei poștei (filele 46-47). Cererea de apel nu a fost adresată însă instanței care a pronunțat hotărârea atacată, așa cum prevede art. 367 alin 1 din Codul d e procedură penală, ci la instanța care urma să judece calea de atac, respectiv la Curtea de APEL IAȘI. Această instanță a primit cererea pe data de 28.05.2007 (a se vedea rezoluția de pe cerere) și i-a restituit-o acestuia cu adresa din data de 29.05.2007 (fila 48 din acest dosar). Inculpatul a expediat apoi prin poștă la ribunalul Iași cererea de apel, la data de 04.06.2007 (conform ștampilei poștei - fila 50), fiind înregistrată la această instanță la data de 07.06.2007 (a se vedea ștampila Tribunalului Iași de pe declarația de apel - fila 45 dosar).
Desigur că sesizarea cu cererea de apel a altei instanțe decât cea prevăzută de art. 367 alin 1 din Codul d e procedură penală nu a avut ca rezultat respingerea apelului ca tardiv introdus, instanța de apel constatând că acesta a fost introdus în termen. Inculpatul nesesizând însă în termenul de apel Tribunalul Iași, judecătorul delegat de la Biroul de executări penale al acestei instanțe nu a avut cunoștință de exercitarea căii de atac în termenul legal și, cu bună-credință, a constatat că hotărârea a devenit executorie la expirarea termenului de 10 zile de la comunicare, conform art. 416 alin 1 pct. 1 lit. a din Codul d e procedură penală.
Art. 420 alin. 2 din Codul d e procedură penală prevede că mandatul de executare a pedepsei se emite "în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanța de fond". Sentința penală de condamnare nr. 323/14 05 2007 rămas definitivă la data de 02.06.2007, astfel că, emițând mandatul de executare a pedepsei la data de 04.06.2007, magistratul judecător - nu a încălcat dispozițiile legale în materie, ci a pus în executare o hotărâre penală definitivă.
Condamnatul nu poate invoca pentru angajarea răspunderii penale a organelor judiciare propria sa culpă procesuală, constând în trimiterea cererii de apel altei instanțe decât cea prevăzută expres în art. 367 alin 1 din Codul d e procedură penală, judecătorul delegat de la Biroul de executări penale al Tribunalului Iași neavând de unde să cunoască împrejurarea ca s-a declarat apel și că astfel hotărârea nu a rămas definitivă față de persoana condamnată. Pentru remedierea imediată a acestei situații condamnatul a avut posibilitatea să formuleze la data încarcerării o contestație la executare, conform dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală, cale de atac de care însă acesta nu a uzat."
Împotriva rezoluției, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 Cod procedură penală, aceasta fiind respinsă prin rezoluția din 18 februarie 2009, dată în dosar nr- de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul a reținut:
"Prin rezoluția din data de 05.01.2009, emisă în dosarul penal nr. 383/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a Cod procedură penală a nu se impune urmărirea penală față de magistratul judecător - din cadrul Tribunalului Iași, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor "favorizarea infractorului" și "arestare nelegală" prev. de art. 264 și art. 266 Cod penal.
Magistratul judecător - a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în urma plângerii formulate de numitul, care a susținut că persoana reclamată i-a cauzat cu intenție o vătămare a intereselor sale legale cu ocazia administrării probelor și soluționării dosarului penal nr- al Tribunalul Iași întrucât 1-a condamnat pe nedrept pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, favorizându-1 pe adevăratul autor.
Soluția a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că magistratul și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile specifice funcției cu ocazia soluționării dosarului penal sus-menționat și a pronunțat soluția legală, bazată pe probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Împotriva soluției dispuse în dosarul penal nr. 383/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa formulat plângere, în termen legal, numitul care a susținut că rezoluția prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de magistratul judecător - este nelegală și netemeinică întrucât persoana cercetată nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu iar soluția este bazată pe "presupuneri", nefiind efectuate în cauză cercetări.
Analizând actele și lucrările dosarului penal nr. 383/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, constat că rezoluția prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală este legală și temeinică și nu se impune a fi infirmată.
Din analiza actelor de cercetare penală rezultă că magistratul judecător - și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile specifice funcției cu ocazia administrării probelor și soluționării dosarului - al Tribunalului Iași iar soluția de condamnare la pedeapsa de 18 ani închisoare a inculpatului a fost menținută (ca fiind legală și temeinică) de instanțele de control judiciar care au reanalizat cauza la solicitarea numitului.
Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în motivarea deciziei penale nr. 5787/2007, că situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt în mod corect stabilite, în acord cu întreg materialul probator."
Plângerea de față este nefondată.
Curtea reține ca fiind temeinică și legală rezoluția atacată.
Situația de fapt redată în rezoluție corespunde probelor cauzei efectuate în faza actelor premergătoare.
Petentul pretinde în plângere că a fost condamnat pe nedrept și s-a dispus punerea în executare hotărârii înainte ca acesta să fi rămas definitivă.
Relativ la soluția de condamnare pronunțată în prima instanță de judecător - în rejudecare după casare se reține că aceasta a rămas definitivă prin respingerea apelului și a recursului exercitate de petent în cauză, în care a formulat aceleași apărări și critici ce au fost evaluate în cadrul jurisdicțional al judecării cauzei în fazele procesuale ordinare.
Soluția pronunțată în cauză de judecător este motivată și fundamentată de probele cauzei. Este definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul exercitându-și drepturile procesuale și formulându-și apărări în cadrul procesului penal.
Contestarea rezoluției de condamnare nu atrage răspunderea penală a judecătorului care a pronunțat-o pentru nici o infracțiune din Codul penal, pronunțarea unei soluții în cadrul competențelor materiale și funcționale cu respectarea tuturor drepturilor părților angajate în proces, fundamentată pe probele cauzei a căror evaluare și analiză judecătorul este chemat să o facă nu se circumscriu sferei ilicitului penal. Pentru actul de justiție înfăptuit cu bună credință magistratului nu i se poate antrena răspunderea penală. Hotărârea pronunțată ori soluția dispusă în activitatea jurisdicțională, chiar dacă este de natură să nemulțumească partea, nu constituie acte judiciare abuzive, iar în situația în care sunt nelegale pot fi cenzurate în căile de atac prevăzute de lege.
Referitor la emiterea mandatului de executare a pedepsei, acesta a fost emis la data la care s-a împlinit termenul de apel, iar conform registrelor Tribunalului în cauză nu se declarase apel. Apelul declarat de inculpat a fost adresat instanței superioare prin poștă, fiindu- restituită petentului cu adresă, cerere de apel pe care acesta a expediat- prin poștă la ribunalul Iași unde a fost înregistrată la data de 7 iunie 2007.
Judecătorul delegat la Biroul de executări penale a emis mandatul de executare a hotărârii cu bună-credință și în acord cu dispozițiile legale, art. 416 alin. 1 lit. a, art. 420 alin. 2 Cod procedură penală, la data de 4 iunie 2007, în lipsa înregistrării la instanța de condamnare a cererii de apel petentului care a sesizat o altă instanță decât cea competentă.
În consecință, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații judecători - și - pe temei că faptele imputate nu există, prevăzută de art. 10 lit. a Cod procedură penală este legală și temeinică.
Așa fiind, plângerea de față și criticile formulate prin plângere sunt nefondate și nesusținute de actele premergătoare administrate în cauză și conform art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală va fi respinsă și va fi menținută rezoluția atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 5 ianuarie 2009 dată în dosarul nr.383/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, menținută prin rezoluția din 18 februarie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, în dosarul nr.53/II/2/2009 pe care o menține.
Obligă pe petent să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.05.2009
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu
