Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 48/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE FOND
SENTINTA PENALĂ NR.48
Ședința publică de la 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la 17 februarie 2010, încheiere ce face corp comun cu prezenta sentință penală, privind udecarea plângerii formulată de petenta, împotriva rezoluției nr.745/P/2009 din 25 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, privind pe intimatele și.
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Prin rezoluția nr.745/P/2009 din 25 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, în baza art.228 alin.6 rap.la art.10 lit.d și a Cod pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, avocați în cadrul Baroului O, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.260 alin.1 Cod penal.
În motivarea rezoluției s-au arătat următoarele:
În dosarul nr.138/P/2009, petenta a reclamat faptul că, judecătorul și grefierul din cadrul Judecătoriei Caracal, județul O, au sustras din dosarul nr-, declarația numitului, audiat în calitate de martor la data de 21 ianuarie 2008.
Prin ordonanța din 19 iunie 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.272 Cod penal, cu motivarea că fapta nu există, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în ceea ce o privește pe grefiera, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal.
În dosar au fost audiate cu privire la acest aspect numitele și - avocați în cadrul Baroului O, care avea calitatea de apărători aleși ai pârâților și.
Numita, într-o primă declarație la data de 26 mai 2009 susținut că a observat când instanța a procedat la audierea în calitate de martor a numitului, pentru ca, ulterior la 4 iunie 2009 să revină și să susțină că nu își mai aduce aminte dacă susnumitul martor a fost sau nu audiat de instanță.
Numita a dat o singură declarație la data de 26 mai 2009, în cuprinsul căreia a afirmat că, datorită intervalului de timp scurs de la momentul respectiv, nu își mai amintește dacă numitul a fost sau nu audiat de instanță în calitate de martor.
Petenta susține că ambele avocate au depus mărturie în mod mincinos, întrucât au fost prezente în instanță și au observat personal când instanța a audiat în calitate de martor pe.
Fiind reaudiate, numita și-a menținut declarația dată în dosar nr.138/P/2009, iar numita și-a menținut ultima declarație dată în acel dosar, ambele susținând în continuare că nu își aduc aminte dacă a fost sau nu audiat în calitate de martor.
Făptuitoarea și-a motivat contradicțiile existente între declarațiile date în dosar nr.138/P/2009, prin aceea că, inițial a făcut o confuzie, întrucât îl observase pe în sala de judecată și a presupus că a și fost audiat de instanță, însă ulterior, consultându-și concluziile scrise pe care le întocmise, cât și dosarul aceleiași cauze, și-a dat seama de eroare și a revenit asupra declarației inițiale.
De reținut este și faptul că în adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr.138/P/2009, procurorul a avut în vedere nu doar declarațiile celor două avocate, ci un ansamblu de probatorii: declarația grefierei, notele de ședință întocmite de grefier, concluziile scrise formulate de avocatul, conținutul motivelor de recurs depuse de petenta și conținutul încheierii de admitere în principiu a acțiunii ce a formulat obiectul dosarului nr-.
În raport de actele premergătoare efectuate, s-a reținut că prima declarație dată de făptuitoarea în dosar nr.138/P/2009 la data de 26 mai 2009 este necorespunzătoare adevărului. În sarcina sa nu poate fi reținută infracțiunea de mărturie mincinoasă, nefiind întrunite sub aspect subiectiv elementele constitutive ale acesteia. Astfel, este evident că făptuitoarea nu a acționat cu intenția de induce în eroare organul de urmărire penală ci, datorită intervalului de timp scurs de la evenimentul despre care a fost întrebată a făcut o confuzie.
În ceea ce o privește pe numita nu sunt rezultate sau indicii concludente care să conducă la concluzia că declarația dată de aceasta în dosarul nr.138/P/2009 este neconformă cu realitatea, context în care în sarcina acesteia nu poate fi reținută infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Prin rezoluția nr.1787/II/2/2009 din 26 octombrie 2009, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă.
Petenta a formulat plângere potrivit art.2781Cod pr.penală, fiind înregistrată sub nr-, iar la solicitarea instanței a fost atașat dosarul nr.745/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că rezoluția este nelegală, cele două intimate nu au vrut să declare adevărul și au influențat soluția dată în dosarul în care au fost audiate ca martori.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Curtea apreciază că plângerea este nefondată pentru următoarele motive:
Cele două intimate au fost audiate în calitate de martori în dosarul nr.138/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, în care petenta a formulat plângere penală împotriva judecătorului și grefierului, din cadrul Judecătoriei Caracal, județul O, petenta susținând că aceștia au sustras din dosarul nr-, declarația numitului, audiat în calitate de martor, la data de 21 ianuarie 2008.
Intimata de câte ori a fost audiată a susținut că nu-și amintește dacă a fost audiat sau nu de instanță în calitate de martor, iar intimata în declarația dată la 26 mai 2009 arătat că a fost ascultat în calitate de martor, dar ulterior la data de 4 iunie 2009, intimata a revenit, precizând că nu-și mai amintește dacă persoana respectivă a fost sau nu audiată de instanță, poziție pe care a menținut-o și ulterior.
Intimata a arătat că în momentul când a dat prima declarație a făcut o confuzie, deoarece îl observase pe numitul în sala de judecată.
Susținerile celor două intimate, potrivit cărora nu-și mai amintesc dacă a fost audiat sau nu de instanța de judecată și ce s-a întâmplat în data de 21 ianuarie 2008, sunt justificate ținând cont de durata mare de timp scursă până în momentul audierii acestora în cauza înregistrată sub nr.138/P/2009 și de faptul că în această perioadă, dată fiind profesia celor două intimate - avocați, acestea au participat la multe ședințe de judecată, la diferite instanțe, context în care este imposibil ca cele două intimate să-și amintească cu exactitate ce s-a întâmplat în ședința ce a avut loc la 21 ianuarie 2008, cu ocazia soluționării cauzei nr- aflată pe rolul Judecătoriei Caracal.
Totodată, la soluționarea dosarului nr.138/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, pe lângă declarațiile celor două intimate, au fost avute în vedere și alte probe - declarația grefierei, notele de ședință, încheierea de admitere în principiu, concluziile scrise, conținutul motivelor de recurs.
În acest context, faptul că inițial intimata a arătat că a fost audiat în calitate de martor la 21 ianuarie 2008, dar ulterior intimata a revenit susținând că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat la acea dată, nu realizează elementele constitutive sub aspectul laturii subiective ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 alin.1 Cod penal, intimata neavând intenția de a denatura adevărul, de a induce în eroare organele judiciare, ci în prima declarație dată la 26 mai 2009 făcut o confuzie, de care și-a dat seama mai târziu și a revenit asupra ei.
În altă ordine de idei, nici intimata nu a săvârșit o faptă de natură penală, deoarece aceasta a susținut în permanență că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat în ședința respectivă, susținere justificată de scurgerea timpului.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.2781alin.8 lit.a Cod pr.penală, plângerea va fi respinsă ca nefondată și se va menține rezoluția nr.745/P/2009 din 25 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Respinge ca nefondată, plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluției nr.745/P/2009 din 25 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, privind pe intimatele și.
Menține rezoluția nr.745/P/2009 din 25 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Obligă petenta la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică de la 24 februarie 2010.
- - -
Grefier,
- -
PS/4.03.2010
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea
