Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 483/ DOSAR NR-
Ședința publică din 16 iulie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea interesată G, împotriva sentinței penale nr. 216/S din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în fond în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 8 iulie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 216/29 aprilie 2009 Tribunalului Brașovs -a dispus admiterea plângerii formulate de petenta împotriva ordonanței procurorului din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov cu nr. 723/P/2008 din 09.02.2009 menținută prin ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov cu nr. 243/II-2/2009 din 26.03.2009, privind pe învinuitul
A fost desființată ordonanța atacată numai în ceea ce privește dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de G relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. Cod Penal și constată că în cauză este începută urmărirea penală împotriva aceluiași făptuitor pentru fapta ce a format obiectul dispoziției de neîncepere a urmăririi penale desființată mai sus, căreia i s-a dat încadrarea prevăzută de art. 180 al. 2 și al. 21Cod Penal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin ordonanța procurorului nr. 723/P/2008 din 09.02.2009 în temeiul art. 228 al. 4 Cod Procedură Penală raportat la art. 10 lit. d Cod Procedură Penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod Penal reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni câtă vreme făptuitorul nu a acționat cu scopul de a suprima viața petentei, ci sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "loviri sau alte violențe" pentru care competența de instrumentare aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov unitate în favoarea căreia s-a dispus declinarea competenței.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere adresată procurorului ierarhic superior petenta.
Prin ordonanța din 26.03.2009 dată în lucrarea nr. 243/II-2/2009, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașova respins plângerea formulată și menținută ordonanța atacată, apreciindu-se că ordonanța este legală și temeinică.
Petenta a atacat ordonanța procurorului prin plângere adresată Tribunalului Brașov în temeiul art. 2781Cod Procedură Penală. În motivarea plângerii petenta a arătat, în esență, că aprecierea procurorului cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a formulat plângere este greșită și că din analiza circumstanțelor reale ale faptei și personale ale făptuitorului rezultă că fapta comisă este aceea de tentativă la infracțiunea de omor calificat. S-a subliniat că făptuitorul Gaî ncercat de trei ori să o lovească în zona capului cu un topor și numai faptul că a reușit să se ferească și să fugă din apartament a împiedicat producerea rezultatului letal al faptei, aspect ce nu modifică intenția cu care a acționat făptuitorul, care suferă de tulburări de personalitate și a mai avut antecedente de violență.
Petenta a formulat o "reclamație" înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. 723/P/2008 prin care solicita tragerea la răspundere penală a soțului său, G pentru faptul că în data de 29.01.2008, în jurul orei 20,30 lovit-o de mai multe ori cu un topor în zona capului (fila 12 ).
Au fost efectuate acte de cercetare și prin ordonanța din 10.11.208 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov procurorul de caz, apreciind că față de obiectul vulnerant, zona afectată de lovitură și împrejurările comiterii faptei în cauză ar putea exista indicii privind săvârșirea de către învinuitul Gai nfracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod Penal, fără a proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a început urmărirea penală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
După înregistrarea cauzei pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov au fost efectuate alte acte de urmărire penală în urma cărora a fost pronunțată ordonanța de neîncepere a urmăririi penale față de G pentru infracțiunea de tentativă la omor, fiind declinată competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov pentru soluționarea cauzei privind infracțiunea prevăzută de art. 180al.2, al. 21Cod Penal.
Tribunalul Brașova constatat că soluția adoptată de Parchetul de pe lângă este în opinia instanței contrară legii, pe considerentul că potrivit art. 2781al. 11 Cod Procedură Penală "n situația prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în 10".
Prin urmare, soluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov creează premisa imposibilității urmăririi penale a învinuitului pentru fapta pentru care s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, indiferent de încadrarea juridică pe care fapta o poate avea sau primi ulterior, textul de lege precizat menționând că persoana nu mai poate fi urmărită pentru "aceeași faptă", nu pentruaceeași infracțiune.
S-a susținut în considerente că nu poate fi primită teza susținută de procurorul de ședință potrivit căreia interpretarea dată cuvântului "faptă" în acest context trebuie să fie echivalentă noțiunii de "infracțiune", întrucât legiuitorul penal operează cu noțiuni precise, cărora nici instanța de judecată și nici procurorul nu le poate schimba sensul.
În realitate, prin ordonanța atacată cu plângere în prezenta cauză, aceeași faptă a primit două soluții din partea procurorului: una de neîncepere a urmăririi penale și una de declinare a competenței în favoarea parchetului ierarhic inferior care urmează să continue cercetările privind aceeași faptă sub o altă încadrare juridică urmând să pronunțe o altă soluție, care, teoretic, poate fi de trimitere în judecată, scoatere de sub urmărire penală, etc.
Problema supusă analizei procurorului este, în fapt, aceea a încadrării juridice a faptei unice cu care petenta a învestit organele de urmărire penală, iar această problemă nu poate fi tranșată pe calea adoptată de procuror, prin pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei, rezolvarea corectă fiind dată prin intermediul instituției schimbării încadrării juridice sau a declinării de competență. Dacă, prin ipoteză, instanța, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod Penal, ar respinge plângerea și hotărârea ar rămâne definitivă, în lipsa unor elemente noi, instanța învestită să soluționeze cauza având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe ar fi împiedicată în primul rând să pronunțe o hotărâre pe fondul pricinii de dispozițiile art. 2781al. 11 Cod Procedură Penală, iar dacă ar trece peste aceste dispoziții imperative, s-ar afla în imposibilitatea de a analiza oportunitatea schimbării încadrării juridice a faptei, întrucât ar opera autoritatea de lucru judecat, astfel încât rolul instanței de judecată ce soluționează fondul cauzei cu toate garanțiile procedurale instituite de lege prin reglementarea procedurii judecății în primă instanță, ar fi diminuat nejustificat.
Pe de altă parte, instanța competentă să soluționeze plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod Procedură Penală are numai competența de a cenzura soluțiile de "neîncepere a urmăririi penalei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror", nu și celelalte dispoziții cuprinse în ordonanțe sau rezoluții, cum sunt cele de declinare a competenței, spre exemplu. Dacă instanța învestită cu plângerea împotriva ordonanței procurorului ar aprecia că se impune începerea urmării penale pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, parchetul s-ar afla în situația de a cerceta simultan aceeași faptă sub două încadrări juridice diferite. Instanța remarcă în acest context că urmărirea penală este completă, și restituirea cauzei la procuror nu poate fi justificată prin necesitatea administrării unor noi mijloace de probă.
Constatând că în speță urmărirea penalăeste începută(prin rezoluția procurorului din carul Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov din 15.02.2008, sub încadrarea juridică prevăzută de art. 180 al. 2, al. 21Cod Penal) pentru fapta analizată în ordonanța contestată și în același timp fapta a primit soluția deneîncepere a urmăririi penale, tribunalul apreciază că se impune admiterea plângerii în baza art. 2781al. 8 lit. b Cod Procedură Penală și desființarea dispoziției de neîncepere a urmăririi penale. valabilă dispoziția de declinare a competenței, - nesupusă cenzurii instanței - urmărirea penală își va continua cursul, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fapta învinuitului G sub încadrarea de "lovire sau alte violențe" și în măsura în care în cursul urmăririi penale sau judecății se va aprecia de către procuror sau instanță că se impune schimbarea încadrării juridice, se va proceda în consecință.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea interesată
Ministerul Publica criticat soluția pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit s-a admis plângerea și s-a dispus desființarea ordonanței, instanța pronunțând o soluție ce nu este prevăzută de legea penală, deoarece ambele ipoteze de desființare a rezoluției/ordonanței trebuie să fie urmate obligatoriu de continuarea cercetărilor, fie de procuror, fie de instanță.
S-a mai arătat că analizând succesiunea măsurilor procesuale dispuse, în final, procurorul a constatat că este necesară trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea examinării indiciilor de ordin obiectiv ce ar putea conduce la reținerea încadrării juridice prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c Cod penal și că fără a opera vreo schimbare a încadrării juridice, procurorul de la unitatea superioară de parchet a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii mai grave și a trimis cauza prin declinare de competență la parchetul de inferior. Ministerul Publica arătat că din acest punct de vedere, raționamentul instanței, dacă r fi acceptat, ar conduce la o serie de conflicte de competență, ceea ce ar împiedica desfășurarea cercetărilor, iar art. 278/8 alin. 11 Cod procedură penală pe care se întemeiază soluția instanței vizează menținerea rezoluției/ordonanței, susținând, în plus, că motivarea și soluția instanței este ambiguă.
Partea interesată și-a însușit concluziile promovate de Ministerul Public și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și menținerea ordonanței atacate.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs și sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că recursurile sunt fondate, dar pentru următoarele considerente:
Prima observație ce se impune a fi făcută în cauză este aceea că petenta a formulat o "reclamație" înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. 723/P/2008 prin care solicita tragerea la răspundere penală a soțului său, G pentru faptul că în data de 29.01.2008, în jurul orei 20,30 lovit-o de mai multe ori cu un topor în zona capului (fila 12 ).
Au fost efectuate acte de cercetare și prin ordonanța din 10.11.208 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov procurorul de caz, apreciind că față de obiectul vulnerant, zona afectată de lovitură și împrejurările comiterii faptei în cauză ar putea exista indicii privind săvârșirea de către învinuitul Gai nfracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod Penal, fără a proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a început urmărirea penală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
După înregistrarea cauzei pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov au fost efectuate alte acte de urmărire penală în urma cărora a fost pronunțată ordonanța de neîncepere a urmăririi penale față de G pentru infracțiunea de tentativă la omor, fiind declinată competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov pentru soluționarea cauzei privind infracțiunea prevăzută de art. 180al.2, al. 21Cod Penal.
Se mai impune precizarea că starea de fapt este aceeași, doar că s-a pus problema încadrării juridice, în sensul dacă este vorba de o infracțiune de lovire sau alte violențe ori de infracțiune de tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Se constată așadar că motivarea oferită de Tribunalul Brașov este ambiguă și nu oferă o soluție legală pricinii, cu atât mai cu cât și soluția procurorului este discutabilă, dar nu reprezintă o soluție de netrimitere în judecată pentru a putea face obiectul plângerii potrivit art. 278/1 Cod procedură penală.
Astfel, se constată că prin neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșii infracțiunii de tentativă la omor și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe, procurorul nu a pronunțat o soluție asupra fondului cauzei, chiar dacă în considerentele ordonanței acesta a formulat aprecieri cu privire la lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece partea vătămată are posibilitatea ca la momentul reluării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe să solicite administrarea de probe, precum și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor calificat și nu există nici un impediment ca procurorul ce instrumentează cauza, în măsura în care apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, să procedeze la schimbarea încadrării juridice și să decline competența către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
În aceste condiții, soluția corectă era aceea a respingerii plângerii ca prematură, deoarece în lipsa unei soluții asupra fondului cauzei, nu se poate formula plângere împotriva ordonanței de netrimitere în judecată.
Această soluție se impune din economia textului ce reglementează instituția plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată potrivit art. 278/1 Cod procedură penală, care în primul alineat prevede că "după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate formula plângere".
Analizând plângerea prin prisma acestui text legal, rezultă cu evidență că plângerea poate fi formulată numai atunci când procurorul, prin soluția adoptată, nu a dispus trimiterea în judecată a persoane împotriva căreia s-a formulat plângerea, or, în speța dedusă judecății, chiar dacă procurorul, în mod greșit a dispus neînceperea urmăririi penale și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, se constată că nu a pronunțat o soluție asupra fondului cauzei, deoarece procurorul ce va instrumenta cauza sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe, va avea posibilitatea, în măsura în care probele confirmă, să dispună schimbarea încadrări juridice și să decline cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Așa fiind, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a și art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea interesată G, se va casa sentința atacată și rejudecând, se ba respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 9 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 723/P/2009.
În baza art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea interesată G împotriva sentinței penale nr. 216/29 aprilie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o casează și rejudecând:
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 9 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 723/P/2009.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Manuela Filip
GREFIER,
Red. 29.07.2009
Dact.30.07.2009
3ex.
Jud fond
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Manuela Filip, Simona Franguloiu
