Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 497/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 497
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.09.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen Ene Ecaterina vicepreședinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Pocovnicu Dumitru
- -- judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind judecarea reD.ui formulat de petenții-, -, -,împotriva deciziei penale nr.266/R din 26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții petenți și și intimata petentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursurilor declarate de petenți.
Petentul având cuvântul precizează că a declarat recurs deoarece nu știa dacă Tribunalul Bacău era sau nu competent să soluționeze reD.
Recurenții petenți, intimata și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Recurenții petenți și având cuvântul pe rând, solicită admiterea recursurilor formulate, considerând că sunt admisibile deoarece frauda este de câteva miliarde de lei și consideră că Tribunalul nu era competent să soluționeze cauza.
Intimata având cuvântul solicită respingerea recursurilor declarate de petenți.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca inadmisibile a recursurilor declarate de petenți.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra reD.ui penal de față constată următoarele;
Prin decizia penală nr. 266/R/26.03.2008 a Tribunalului Bacăus -a dispus:
În baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
S-a respins ca nefondat reD. acționarilor:, -, și.
În baza art. 192 alin. 2 Codul d e procedură penală.
A fost obligat fiecare acționar petent recurent la plata a câte 15 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bacăua reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 633/12 noiembrie 2007 Judecătoriei Moinești pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art. 278 alin. 8 lit. a din Codul d e procedură penală a fost respinsă plângerea petenților -, (), -, () -, -, formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 52/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în contradictoriu cu făptuitoarea, soluția procurorului de netrimitere în judecată fiind astfel menținută.
Ca efect a respingerii plângerii lor, petenții au fost obligați la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că în mod corect prin rezoluția nr. 52/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita, președintă a Consiliului de Administrație SC SA, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246, 215 alin. 2, 289, 291 cod penal, fiind respectate normele de drept substanțial precum și normele procesuale.
Petentul a formulat mai multe plângeri, care au constituit obiectul unor dosare de cercetare penală, împotriva numitei, președinta Consiliului de Administrație a (fila 15, 17).
Astfel, s-a reclamat că numita, în calitatea sa de președintă a Consiliului de Administrație a SC SA, a dispus în mod abuziv, vânzarea unor active ale societății, fiind încălcate clauzele cuprinse în contractul de vânzare încheiat între FPS B și Asociația.
Prin rezoluția nr. 736/P/1998 s-a dispus în temeiul art. 10 lit. a cod procedură penală, neînceperea urmării penale, față de numita.
Ulterior, prin rezoluția nr. 43/II/2/1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost infirmată soluția de neînceperea urmăririi penale dată în dosarul nr.736/P/1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești și s-a dispus completarea cercetărilor penale în cauză.
Prin rezoluția nr. 663/II/2/2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost infirmată soluția de neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 736/P/1998 privind pe numita, cauza fiind înregistrată sub nr. 52/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prin rezoluția nr. 52/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în baza art. 228, alin. 6 cu referire la art. 10 lit. a cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita, cercetată pentru infracțiunea prev. de art. 246, 289, 291cod penal.
Contrar afirmațiilor petentului, vânzările activelor și mijloacelor fixe s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 20 Legea 55/1995, ce statuează că "societățile comerciale prev. de art. 2 Legea 58/1991 (societăți comerciale pe acțiuni), au dreptul să vândă active și mijloace fixe din dotare la prețul de piață, prin licitație organizată potrivit reglementărilor în vigoare, sub condiția de a nu fi afectată eficiența realizării obiectului de activitate al societăților comerciale în cauză".
Așa cum concluzionează și expertul contabil, ce a efectuat expertiza contabilă în dosarul de cercetare penală (fila187), fiind societate comercială pe acțiuni, unitatea privatizată prin metoda, conform contractului de vânzare cumpărare pe acțiuni 38/31.01.1994 (fila 84 dosar) a avut dreptul să vândă la prețul pieții, cu aprobarea AGA și a Consiliului de Administrație, active și mijloace fixe din dotare, care nu mai făceau trebuință, conform reglementărilor menționate, fără a fi afectat bunul mers al societății.
De asemenea, petentul cât și grupul de acționari ai au susținut că numita prevalându-se de funcția de președinte al Consiliului de Administrație, a dispus înregistrarea în contabilitate a unor venituri nereale, denaturându-se astfel rezultatele financiare reflectate în bilanțurile contabile din perioadele respective.
Aceste aspecte au făcut obiectul actului de sesizare-rechizitoriul nr. 6/P/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a Judecătoriei Alexandria, care prin nr. 415/1999 în baza art. 25 raportat la art. 40 Legea 82/1991 și art. 289 cod penal, cu aplicarea art. 41, 42 cod penal, a inculpatei, la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 cod penal. Prin dec. pen. nr. 186/2000 a Tribunalului Teleorman, s-a dispus achitarea inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pentru faptele anterior menționate, decizie ce a rămas definitivă și irevocabilă prin dec. pen. nr. 1423/2000 a Curții de Apel București.
În considerentele deciziei s-a reținut, potrivit probelor administrate că înregistrarea directă a sumelor de bani în contabilitatea societății a fost efectuată de martorele, Tocilă, în calitate de contabili ai societății și în temeiul hotărârii de administrație, înregistrare ce s-a făcut în conformitate cu legea contabilității nr. 82/1991, în caz contrar s-ar fi înregistrat o pagubă de peste 1.800.000.000 lei ROL în dauna.
Instanța de control judiciar, a reținut că fapta de înregistrare inexactă în contabilitate, în mod continuu nu există și nu a putut fi reținută în sarcina celor 2 martore audiate de tribunal, pe cale de consecință rezultă că nici fapta de instigare la o asemenea infracțiune, nu poate fi reținută în sarcina inculpatei, întrucât îi lipsește latura obiectivă cât și latura subiectivă, respectiv intenția de a săvârși o astfel de faptă.
Petentul dar și un grup de acționari au menționat în plângerile penale formulate conform dispozițiilor art. 222 cod procedură penală și alte aspecte cu privire la activitatea desfășurată de numita în cadrul, aspecte ce au fost analizate și verificate de organele de urmărire penală.
Astfel, s-a învederat faptul că vânzarea activelor societății nu s-a făcut cu acordul tuturor acționarilor, însă așa cum rezultă din dispozițiile legilor susmenționate (Legea 55/1995, Legea nr. 58/1991), vânzarea activelor și mijloacelor fixe era condiționată de aprobarea și Consiliul de Administrație, aprobare care constă într-un cvorum prev. de art. 17 din Statutul societății (fila 51 dosar parchet). Aprobarea a existat, fapt ce rezultă din procesele - verbale, convocator (fila 61, 99). Așadar, potrivit Legii nr. 31/1990 - legea societăților comerciale - și art. 17 din Statutul, textele normative nu instituie ca și condițiile pentru vânzarea activelor societății, acordul tuturor acționarilor,ci acordul care "va hotărî cu majoritate absolută de voturi a celor prezentați, hotărârea fiind obligatorii chiar pentru acționarii absenți sau nereprezentați".
Totodată susținerile petentului în sensul că a fost exclus în mod abuziv și ilegal din cadrul nu au suport legal.
Astfel, la momentul anului 1998, acesta nu mai era încadrat în societate nici ca acționar, membru al Consiliului de Administrație și nici ca salariat.
Prin decizia nr. 17/1996, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 130 lit. a Codul Muncii, ca începând cu data de 13.07.1997 încetează contractul de muncă al numitului (133, ds. Parchet), decizie ce a rămas definitivă prin hotărârea judecătorească nr. 242/1997 a Curții de Apel Iași.(144, ds. Parchet).
Prin procesul - verbal din 10.04.1998, a hotărât ca neplată a trei rate să determine pierderea calității de acționar. Așadar, petentul împreună cu alți 6 acționari au pierdut calitatea de acționari prin neachitarea acțiunilor repartizate - respectiv trei rate - așa cum s-a reținut și în dispozițiile hotărârii nr. 4372/1998 a Judecătoriei Moinești. Hotărârea a fost luată în conformitate cu statutul societății art. 13 lit. o și art. 217 din Legea nr. 31/1990. Instanța nu poate primi apărarea petenților care arată că din vânzarea imobilelor proprietatea s-ar fi putut achita și ratele lor, întrucât această posibilitate este contrară legii, și ar fi angajat răspunderea penală a celor implicați în săvârșirea unei astfel de fapte.
De altfel, aspectele învederate în plângerea penală (vânzări de active,transporturi nejustificate, prejudicierea patrimoniului ) au făcut și obiectul dosarului civil (dosar nr.1474/1999 a Tribunalului Bacău ), în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 54/1999, prin care s-a respins acțiunea acționarilor prin care s-a solicitat angajarea răspunderii.
Totodată, prin expertiza contabilă efectuată în dosarul parchetului, s-a concluzionat (188) că din moment ce sumele rezultate din vânzarea de active și mijloace fixe au intrat în casieria unității sau în contul bancar al acesteia, nu se pune problema că ar fi fost însușite de la o anumită persoană iar utilizarea lor s-a făcut cu respectarea reglementărilor legale (Legea 55/1995, Legea 58/1991) pentru finanțarea activelor prevăzute în obiectul de activitate al societății.
Prin expertiza contabilă s-a stabilit că vânzarea activelor și mijloacelor fixe s-a făcut cu aprobarea Consiliului de Administrație și, sumele încasate din vânzarea acestora au fost reflectate în evidența contabilă a unității, raportându-se despre acest lucru la finele fiecărui an în fața - privind veniturile încasate, precum și sursele de venituri, inclusiv cele din vânzările menționate.
Potrivit art. 158, Legea 31/1990, comisia de cenzori a avut obligația legală de a verifica modul cum este gestionat patrimoniul societății.
Expertul contabil stabilit prin analiza raportărilor Consiliului de Administrație și comisiei de cenzori din fiecare an din perioada 1994 - 2000, nu rezultă că patrimoniul societății ar fi fost prejudiciat, aprobând aceste rapoarte, respectiv bilanțurile și conturile de profit și pierderi la finele fiecărui an, conform art. 1112a Legii nr. 31/1990.
Instanța consideră că nu poate primi cererea petenților de trimitere la Parchet în vederea efectuării unei noi expertize contabile raportat la faptul că din ansamblul probator nu rezultă săvârșirea infracțiunii. Expertiza contabilă ar avea drept scop primordial stabilirea unui prejudiciu în condițiile existenței unei fapte. Ori atâta timp cât nu există conturată o faptă de natură penală, instanța nu poate primi cererea petenților. S-ar fi impus această soluție în condițiile în care expertiza ar fi fost singura probă incriminatore, ori din punctul de vedere al instanței în cazul de față, existența faptei sau inexistența acesteia se probează cu înscrisuri care există la dosar, și sunt cunoscute de ambele părți.
De altfel se observă că parte din concluziile expertizei contabile efectuate la urmărirea penală se regăsesc în concluziile Gărzii Financiare Astfel prin nota de constatare nr. 30/2001 Garda Financiară B (fila 151) a stabilit că suma în casată din vânzarea acestora este de 5.566.384.028 lei ROL fiind de peste 55 de ori mai mare decât valoarea contabilă din evidențe de 100.794.524 lei ROL iar prin adresa nr. 1846/2001, aceeași autoritate au stabilit că sumele de bani încasate de către din vânzarea celor 14 active, au fost utilizate la plata obligațiilor fiscale, a salariilor, furnizorilor, iar controlul efectuat nu a condus la evidențierea vreunui prejudiciu produs bugetului administrației centrale de stat.
Față de cele arătate mai sus, prima instanță a apreciat că situația de fapt a fost corect stabilită de către organul de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs acționarii "".
ReD. a fost declarat în termen fiind și motivat în scris printr-un memoriu separat prin care a fost exprimată nemulțumirea că de 10 (zece) ani nu s-a făcut dreptate în cauză, dosarul fiind trimis de mai multe ori spre rejudecare.
Recurenții au criticat ți motivarea necorespunzătoare a hotărârilor întrucât judecătorii ar fi copiat unul de la altul și cu toții inspirându-se din considerentele soluției procurorului, pe care în mod greșit au confirmat-o; prin hotărârea pronunțată magistrații au aderat și sprijinit un grup infracțional periculos în opinia petenților.
Examinând sentința recurată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei se constată că dacă motivarea acesteia lasă de dorit, aceasta se datorează petenților a căror plângere a fost redactată în mod necorespunzător, folosind un stil încâlcit, confuz și stufos.
Petenții au solicitat trimiterea în judecată a intimatei pentru comiterea mai multor infracțiuni, fără a arăta în ce consta fiecare.
Faptele reclamate fiind comise în anul 1998, pentru multe din ele a intervenit prescripția (cele prevăzute de art. 246, 289 și 291 Cod penal).
Potrivit art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu mai poate fi executată dacă a intervenit prescripția.
prescripției nu a fost întrerupt întrucât nu a avut calitate de inculpată și nici măcar de învinuită.
Petenții au criticat hotărârea primei instanțe pentru că nu a aprobat efectuarea unei expertize.
Prin reD. lor petenții au solicitat desființarea soluției de netrimitere în judecată iar pe fond efectuarea unei expertize de către o comisie formată din 3 (trei) experți căreia îi vor pune la dispoziție obiectivele ce trebuiesc verificate. Or, obiectivele se propun înainte de aprobarea expertizei.
Expertiza solicitată s-a efectuat (filele 184, 189 dosar urmărire penală).
În mod corect nu s-a efectuat o contraexpertiză în condițiile în care petenții nu au indicat nici măcar în recurs ce inexactități cuprinde expertiza ec..
"" a luat ființă prin transformarea în societate comercială a fostei Întreprinderi Comerciale de Stat care s-a privatizat prin metoda, la începutul anului 1994. În practică însă, această metodă de privatizare, prevăzută de lege la data respectivă nu s-a dovedit a fi o rețetă de succes.
Din cauza dificultăților economice au apărut neînțelegeri între membrii Consiliului de Administrație ai "", în special între și -.
Acestuia din urmă în octombrie 1996 i s-a desfăcut contractul de muncă, măsura fiind confirmată în justiție (decizia civilă 942/19 septembrie 1997 Curții de Apel Iași ), în mod irevocabil - fila 144 - 146 dosar urmărire penală.
Susnumitul a pierdut și calitatea de acționar al "" SA (fila 141 dosar urmărire penală) definitiv și irevocabil (sentința civilă 4372/08.12.1998 a Judecătoriei Moinești, decizia civilă 54/22.03.1999 a Tribunalului Bacău și decizia civilă 143/19.11.1999 a Curții de Apel Bacău ); pe calea unei plângeri formulate în baza art. 271 indice 1 Cod procedură penală nu pot fi modificate hotărâri judecătorești civile, definitive și irevocabile.
Petenții (în special ) sunt nemulțumiți și de achitarea intimatei pentru fals în contabilitate de către instanțele din jud. T, unde au fost strămutate procesele.
Nici aceste critici nu pot fi luate în considerare întrucât exced prevederilor art. 278 indice 1 Cod procedură penală.
Chiar dacă petenții-recurenți și-au pierdut calitatea de acționar, în mod corect prima instanță nu le-a respins plângerea formulată în temeiul art. 278 indice 1 Cod procedură penală ca inadmisibilă întrucât au fost vătămați în interesele lor atâta vreme cât n-au primit niște despăgubiri pentru acțiunile care le-au avut în societate.
Din actele dosarului rezultă că în speță s-au comis și alte infracțiuni prevăzute de legea societăților comerciale privind ținerea registrelor societății, convocarea adunărilor generale însă și pentru acestea a intervenit prescripția.
Vânzarea activelor societății "" a început cu mult înainte ca să-și fi pierdut calitatea de acționar.
În perioada 1994 - 2000 au fost vândute un număr de 14 active (spații comerciale) și 18 mijloace fixe (tractoare, autoturisme, autofurgonete, chioșcuri, barăci metalice, remorci auto, etc.).
Nu s-a dovedit că acestea ar fi fost subevaluate și nici că în realitate s-ar fi vândut la un preț mai mare decât cel declarat și că diferența ar fi fost însușită de cineva anume.
Vânzarea spațiilor comerciale și a activelor societății a fost permisă de lege.
Potrivit art. 20 din Legea 55/1995, societățile comerciale de felul "" au avut dreptul să vândă activele și mijloacele fixe din dotare, la prețul de piață, prin licitație organizată potrivit reglementărilor în vigoare.
Potrivit expertizei efectuate în cauză, sumele obținute din vânzarea de active și mijloace fixe au intrat în casieria unității sau în contul acesteia.
Nu s-a dovedit că licitațiile ar fi fost trucate.
Prin urmare nu s-a dovedit că și-ar fi însușit vreo sumă din banii rezultați din vânzările efectuate.
Potrivit aceluiași act normativ (Legea 55/1995), sumele rezultate din vânzarea de active și mijloace fixe se lasă la dispoziția societății comerciale vânzătoare, putând fi utilizate și pentru finanțarea activităților prevăzute în obiectul de activitate al acesteia.
Aceasta fiind situația, chiar dacă banii obținuți din vânzări au obținut o altă întrebuințare decât cea dorită de către petenți, nu s-a încălcat legea.
Oricum, vânzările s-au făcut cu aprobarea și a Consiliului de Administrație, sumele încasate fiind reflectate în evidența contabilă a unității, raportându-se despre acest lucru la finele fiecărui an în fața, privind veniturile încasate precum și sursele de venituri, inclusiv cele vânzările menționate.
Comisia de Cenzori a avut obligația legală potrivit art. 158 din Legea 31/1990 de a verifica modul cum a fost gestionat patrimoniul societății.
Atât din raportările Consiliului de Administrație cât și al Comisiei de Cenzori din fiecare an (din perioada 1994 - 2000) nu rezultă că patrimoniul societății ar fi fost prejudiciat, (Adunarea generală a Acționarilor) aprobând aceste rapoarte, respectiv bilanțurile și conturile de profit și pierderi, la finele fiecărui an.
Totuși petenții au avut în mod cert câteva acțiuni pentru că altfel n-ar fi fost acționari ai "", fapt ce-i îndreptățește să primească de la societate niște bani însă acest lucru îl pot realiza prin mijloacele dreptului civil, bineînțeles în termenului de prescripție prevăzut de legea civilă.
Singura infracțiune pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale este ÎNȘELĂCIUNEA.
Potrivit declarației petentului recurent din 26 iulie 1999 (fila 103 - 106 dosar urmărire penală) această infracțiune constă în faptul că acționarii rămași în societate au primit salariile din sumele obținute din vânzarea activelor și mijloacelor fixe ale societății "" iar acționarii eliminați nu au primit nimic, cu toate că spațiile vândute au fost și ale lor, fiind în felul acesta înșelați.
Împotriva deciziei penale sus-menționată au declarat recurs petenții,-, -, -,pentru netemeinicie.
Analizând din oficiu decizia penală pronunțată, Curtea constată că reD. declarat este inadmisibil, întrucât nu pot fi supuse reD.ui decât hotărârile judecătorești prevăzute în art. 385 lit.a) -f) pr. pen. și încheierile prevăzute în același articol la alin. 2 pr. pen.
ReD. declarat împotriva deciziei penale prin care instanța de recurs a soluționat fondul cauzei este inadmisibil, întrucât deciziile pronunțate de instanța de recurs nu pot fi atacate cu recurs conform textului de lege invocat, art. 385/1 pr. pen.
Așadar pentru toate aceste considerente, curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. a pr. pen. va respinge ca inadmisibil reD. declarat împotriva deciziei penale nr. 266/R/26.03.2008 a Tribunalului Bacău.
Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. 2 pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a pr. pen. respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții-petenți -, -, -, și, împotriva deciziei penale nr. 266/R/26.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
În temeiul art. 192 alin.2 pr. pen. obligă recurenții să plătească statului fiecare câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.09 2008.
PREȘEDINTE,
- - -vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI,
- -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. S/
Red. CC/9.09.2008
Tehnored. PE/9.09.2008/2 ex
Președinte:Căliman Carmen Ene EcaterinaJudecători:Căliman Carmen Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru
