Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 5/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ Nr. 5
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit pronunțarea privind plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței nr.111/P/2007 din 11.02.2008 și a rezoluției nr.585/II/2/2008, date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din 7 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei penale de față;
La data de 17.06.2005 petentul a formulat plângere penală la Judecătoria Iași împotriva numiților G și, susținând că aceștia au comis mai multe infracțiuni în calitate de "falși" reprezentanți ai Asociației de proprietari "" din
Ulterior, petentul a solicitat și cercetarea penală a executorului judecătoresc pentru fapte având legătură cu cele reclamate în prima plângere.
Plângerile au fost trimise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, fiind înregistrate cu nr.1257/P/2006.
Ca urmare a schimbării competenței după calitatea persoanei prin Legea nr.79/2.04.2007, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, unde s-a înregistrat cu nr.111/P/2007.
După efectuarea actelor premergătoare, prin ordonanța din 11 februarie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru infracțiunile prev.de art.194 al.1; 205; 2481; 271; 281; 293 al.1; 323 al.1; 324 al.1-3; 265 al.1; 264; 247; 248; 214; 215 al.1; 2151al.1; 246; 286; 288 al.1, 2; 289 al.1; 290 al.1 și 291 Cod penal.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în vederea efectuării cercetărilor cu privire la numiții G și.
Pentru a da soluția de netrimitere în judecată, procurorul a reținut următoarele:
Numiții și, au fost proprietari unui imobil situat în I,-, -.6, Et. VII/45.
Întrucât, aceștia nu și-au îndeplinit obligația privind plata cheltuielilor de întreținere, asociația de proprietari i-a acționat în judecată, obiectul cauzei fiind o acțiune în pretenții ce a format dosarul 5769/2003 al Judecătoriei Iași.
Prin sentința civilă nr. 14531 pronunțată la data de 17.XII.2003, în dosarul susmenționat, instanța de judecată a admis în parte, acțiunea formulată și a obligat pârâții și să plătească reclamantei, Asociația de Proprietari "", suma de 50.782.646 lei reprezentând cheltuielile de întreținere restante; prin aceeași sentință, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata unei sume reprezentând cheltuieli restante și penalități.
Prin încheierea de ședință din data de 2.06.2005, sentința a fost investită cu titlu executoriu, iar apelul formulat împotriva acestei încheieri a fost respins prin decizia civilă 724 pronunțată la data de 19.2005 de Tribunalul Iași în dosarul 7025/2005.
În aceste condiții, a fost declanșată procedura executării silite realizată de executorul judecătoresc, care a dispus scoaterea la licitație a imobilului ce aparținuse debitorilor loan și (a se vedea publicațiile de vânzare imobiliară existente la dosar).
La data de 18.09.2006, apartamentul a fost adjudecat de numitul.
Împotriva acestei proceduri de executare silită, față de care numiții și au formulat contestație ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 6705/12.09.2005 a Judecătoriei Iași, sentință menținută și prin decizia civilă nr. 160/2.02.2006 a Tribunalului Iași, numitul a formulat plângere penală, apreciind faptul că, executorul judecătoresc a săvârșit o serie de abuzuri, ce au constat în comiterea infracțiunilor prev. de:
1) art.194 al. 1 Cod penal: executorul judecătoresc "a afișat pe
afișierul blocului, a emis și transmis acte false prin poștă, ce au avut drept scop
determinarea agravării bolii de inimă a lui, agravarea bolii lui . operată de tumoare la cap. având drept scop exterminarea familiei și prin deces.".
Aspectele semnalate nu se circumscriu nicidecum, în latura obiectivă a infracțiunii de șantaj care constă în "constrângereaunei persoane prin violență sau amenințări, să dea, să facă, să nu facă, să sufere ceva, dacă fapta este săvârșită în scopul dobândirii unui folos".
Chiar dacă acțiunile de "afișare, transmitere a unor acte apreciate "false" s-ar fi realizat, așa cum se susține, (deși investigațiile nu au confirmat această realizare), infracțiunea de șantaj nu subzistă, nefiind realizată prin "violență sau amenințare".
2) art. 205 Cod penal "executorul judecătoresc prin executarea haiducească a familiei, a insultat familia care au pregătire juridică-economică, a insultat magistrații din I prin faptul că se numește executor judecătoresc".
3) art. 2481Cod penal.
Dispozițiile acestui articol prevăd: "dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248, au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc.". Actele premergătoare efectuate în prezenta cauză nu au confirmat îngrădirea, de către executor, a exercițiului sau folosinței drepturilor conferite de legiuitor numitului sau crearea pentru acesta a unei stări de inferioritate pe temei de sex, rasă, opinie, etc. - pentru a exista infr. prev. de art.247 Cod penal și nici o neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu către același executor judecătoresc, acțiuni al căror rezultat să constea în tulburarea activității unui organ de stat, instituții, unități pentru a subzista infr. prev. de art. 248 Cod penal.
4) art. 271 Cod penal: "executorul judecătoresc nu a respectat și nu a aplicat hotărâri judecătorești"; respectiv încheierea 69/2000; sentința civilă 6705/2005; decizia civilă 160/2006; sentința civilă 14531/2003, etc.. travestindu-se în magistrat, având drept scop obținerea de foloase necuvenite prin vânzarea fictivă a apartamentului".".
Afirmația este, întrucât încheierea, sentințele, deciziile dădeau dreptul executorului judecătoresc să demareze procedura executării silite.
Încheierea 69/2000 la care se face referire, nu are legătură cu prezenta cauză, fiind o încheiere de ședință, prin care instanța a acordat personalitate juridică Asociației de Proprietari "" al cărei administrator era numitul.
Sentințele și deciziile civile la care se face referire, sunt tocmai cele în baza cărora numitul a fost obligat la plata dreptului de întreținere (sentința civilă 14531/2000); i s-a respins contestația la executare referitoare la procedura executării silite (sentința civilă 6705/2005) și i s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile 6709/2005 prin decizia civilă nr. 160/2006, ultimele două dând astfel dreptul executorului să continue procedura executării silite, corect demarată.
Având în vedere cele expuse, nu se poate vorbi de o nerespectare a hotărârilor judecătorești (care, din punct de vedere al laturii obiective, se circumscrie cu totul altor acțiuni: de împotrivire. de împiedicare. de împiedicare prin amenințare - ceea ce nu este cazul în prezenta speță
5) art. 281 Cod penal "executorul judecătoresc a exercitat funcția
fără a respecta și aplica disp. art. 15 lit. a-f din Legea 188/2000.".
Conform actelor existente la 101-103 dosar, cu ocazia efectuări publicațiilor de vânzare - imobiliară, executorul judecătoresc a consemnat: "eu, executor judecătoresc, numit prin ordinul Ministrului Justiției nr.685/C/4.04.2001.". Având în vedere faptul că executorul judecătoresc a fost numit, conform legii, printr-un ordin al Ministrului Justiției, rezultă că activitatea executorului s-a desfășurat și se desfășoară în condiții legale.
Art. 15 lit. a-f din Legea 188/2000 la care se face referire în plângere, privește condițiile pe care trebuie să se îndeplinească o persoană pentru a fi executor judecătoresc. Or, așa cum s-a expus, din moment ce a fost numit printr-un ordin al Ministerului Justiției, rezultă că, executorul judecătoresc îndeplinea condițiile cerute de legiuitor pentru exercitarea profesiei respective.
6) art. 293 alin.1 Cod penal "executorul judecătoresc a prezentat
acte false la investirea sa în funcție, inducând în eroare Ministerul Justiției.".
Afirmația este, nesusținută de suport probator, astfel încât în sarcina executorului judecătoresc nu poate fi reținută această infracțiune.
7) art. 323 alin. 1 Cod penal "executorul judecătoresc s-a asociat cu Ga.. având drept scop obținerea de acte false,. având drept scop vânzarea apartamentului familiei.etc.".
Investigațiile efectuate în cauză, nu au confirmat, săvârșirea din punct de vedere al laturii obiective, a uneia din următoarele acțiuni (care alcătuiește, fiecare în parte, elementul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 323 Cod penal): asociere, sprijinire, aderare, astfel încât, în cauză nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunii susmenționate.
8) art. 324 alin. 1-3 Cod penal: "executorul judecătoresc prin coruperea organelor de urmărire penală, prin atragerea în falsificarea actelor pe OG a." a pregătit executarea haiducească familiei.".
Neexistând o îndemnare a publicului "la nerespectarea legilor sau la săvârșirea unor fapte ce constituie infracțiuni - așa cum o cer disp. art. 324 Cod penal în cauză - nu poate fi vorba de infracțiunea susmenționată.
9) art. 264 Cod penal: "executorul judecătoresc. a favorizat pe
infractori. prin atragerea de partea sa pe infractori,. având drept scop
vânzarea fictivă a apartamentului familiei.".
În cauză, actele premergătoare nu au confirmat existența unui ajutor dat unor infractori (numiții G, nu au calitatea de infractori în accepțiunea legii penale), nu au confirmat o zădărnicire a urmăririi penale sau judecății, astfel încât nu poate fi vorba de infracțiunea de favorizarea infractorului.
Activitatea executorului judecătoresc, apreciată ca "nelegală" de către numitul și desfășurată, conform legii, împotriva acestuia din urmă, nu denotă săvârșirea acestei infracțiuni.
10) art. 265 alin. 1 Cod penal "executorul judecătoresc nu
sesizat organele de urmărire penală cu privire la actele întocmite în fals de falși
reprezentanți ai asociației "".
Infracțiunea se referă la fapta persoanei care nu aduce la cunoștință organelor judiciare împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept.
În consecință, infracțiunea se referă la împrejurări care ar duce la stabilirea nevinovăției unei persoane. și nu la fapta de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea anumitor așa cum este înțeleasă. greșit, în accepțiunea sa, de către numitul, această infracțiune.
Având în vedere cele expuse, infracțiunea prev. de art. 265 Cod penal nu există.
Infracțiunile mai sus expuse și analizate, au constituit obiectul plângerii și memoriului depus la 17.09.2007 de numitul, plângere și memoriu ce au constituit obiectul dosarului nr.111/P/2007.
La data de 17.06.2005, numitul s-a adresat instanței de judecată, cu o plângere prin care a sesizat săvârșirea, de către numiții G și, a infracțiunilor prev. de art. 194 Cod penal, art. 205 -206 Cod penal.
Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 6.2006 (a se vedea plângerea de la la dosarului 12041/2005 al Judecătoriei Iași, dosar ce a constituit ulterior obiectul dosarului 1257/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași ). La această dată, numitul loan a declarat că dorește să se judece și cu executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 214, 215 Cod penal.
În aceste condiții, prin sentința penală nr. 4310/6. 2005, instanța, în temeiul art. 285.pr.pen. a scos cauza de pe rol și a trimis-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în vederea efectuării de cercetări față de executorul judecătoresc, sub aspectul săvârșirii de către acesta, a infr. prev. de art. 214, 215, 2151( a se vedea hotărârea de la 114-115 dosar).
Având în vedere hotărârea instanței, în prezenta cauză, a dat soluție față de executorul judecătoresc și în ceea ce privește următoarele infracțiuni, nesesizate de numitul în plângerile depuse la organele de urmărire penală și care nu au făcut nici obiectul memoriului depus la data de 17.09.2007 (a se vedea memoriul de la 6-17 dosar), dar asupra cărora instanța s-a pronunțat prin sentința susmenționată:
1) art. 214, art. 215 alin. 1 și art. 2151alin. 1 Cod penal
Actele premergătoare administrate au stabilit faptul că, executorul judecătoresc nu a avut în administrare sau conservare bunuri ce aparțineau numitului sau Asociației "" (pentru a fi vorba de infr. de art. 214 Cod penal); nu a efectuat manopere dolosive pentru inducerea în eroare a unei persoane (pentru a exista infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin. 1 Cod penal); nu a însușit, folosit, traficat bani, valori, bunuri pe care le gestiona sau administra (pentru a exista infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151Cod penal).
2) art. 246 Cod penal constând în:
a) emiterea adresei de către executorul judecătoresc.
Prin întocmirea acestei adrese, numitul a considerat că executorul judecătoresc a săvârșit un abuz, întrucât "judecă plângerile formulate de partea vătămată ".
Examinându-se înscrisul la care se face referire, se constată că acesta reprezintă răspunsul, dat atât de executorul judecătoresc, unei petiții adresate de numitul. aspecte consemnate în răspunsul respectiv, care l-a nemulțumit pe numitul, nu constituie un abuz, executorul judecătoresc explicându-i de fapt susnumitului, temeiurile în baza cărora a efectuat formalitățile necesare punerii în executare a titlurilor executorii.
Având în vedere cele expuse, abuzul pretins comis în modalitatea sus expusă, nu se confirmă.
b) "executarea haiducească a familiei " s-a realizat de
același executor judecătoresc", și prin folosirea unei adrese "false", obținute de la Direcția de Control a Primăriei
Din investigațiile efectuate în cauză, a rezultat faptul că răspunsul a fost solicitat, Primăriei I, întrucât, în vederea derulării corecte a procedurii executării silite, executorul judecătoresc a dorit să verifice anumite aspecte semnalate de numitul prin numeroasele adrese înaintate biroului executorului judecătoresc.
Cum răspunsul dat de Primăria Municipiului I, infirmă susținerile numitului, executorul judecătoresc a continuat procedura executării silite.
Faptul că și acest răspuns al Primăriei I, l-a nemulțumit pe numitul, nu denotă un abuz al executorului susmenționat care a continuat punerea în practică a formelor de executare, astfel încât nu se poate vorbi de un abuz.
c) executorul judecătoresc, în baza adresei la care s-a făcut referire mai sus "a ținut în fals licitație publică" ce a avut ca finalitate vinderea apartamentului ce aparține familiei.
Investigațiile efectuate nu au confirmat faptul că adresa Primăriei I conținea date nereale, astfel încât afirmația potrivit căreia licitația a fost "falsă" deoarece s-a sprijinit pe un înscris fals - adresa de la 70 dosar "nu corespunde realității.
Faptul că toate demersurile executorului judecătoresc, in ce privește procedura executării silite, l-au nemulțumit pe numitul nu denotă așa-zise forme de abuz.
3) infr. prev. de art. 264 Cod penal și art. 271 Cod penal nu există din considerente deja arătate
4) art. 286 Cod penal
Actele premergătoare au infirmat falsificarea, de către executorul judecătoresc, a unui sigiliu, ștampile instrument de marcare pentru a fi vorba de infracțiunea susmenționată.
5) art. 288 -291 Cod penal
Investigațiile nu au atestat falsificarea de către executor a unui înscris oficial, prin modalitatea prev. de art. 288 al. 1 Cod penal; nu au confirmat atestarea unor date nereale de către executor, cu prilejul întocmirii de către acesta a vreunui înscris (pentru a exista infr. prev. de art. 289 al. 1 Cod penal); nu au confirmat falsificarea, de către același executor, a unui înscris sub semnătură privată (pentru a exista infr. prev. de art. 290 al. 1 Cod penal).
Ordonanța i-a fost comunicată petentului la data de 25.02.2008 (fila 137 dosar nr.111/P/2007), iar acesta a formulat plângere la data de 3.03.2008 la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr.704/8.04.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru a fi soluționată de procurorul general. Acesta, prin rezoluția din 14.07.2008, a dispus respingerea plângerii ca nefondată.
În termen legal, petentul a formulat plângere la instanța de judecată competentă, respectiv Curtea de Apel Iași, criticile formulate vizând soluția dată de procurorul ierarhic superior, despre care petentul afirmă în mod repetat că dă dovadă de rea-credință.
Prin încheierea nr.1668 din 8 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de petent și a dispus strămutarea judecării cauzei în favoarea Curții de APEL BACĂU.
În memoriile depuse la această din urmă instanță petentul nu a invocat aspecte concrete de nelegalitate și netemeinicie a soluției de neîncepere a urmăririi penale, ci a reiterat acuzații din plângerea penală, descriind faptele care în opinia sa constituie infracțiuni comise de executorul, G dar și de alte persoane, inclusiv un alt executor judecătoresc, persoane față de care însă nu s-au efectuat cercetări în dosarul nr.111/P/2007, nu s-a dat soluție de netrimitere în judecată, astfel încât nu fac obiectul prezentei cauze.
De asemenea, petentul a criticat aspecte din activitatea procurorului care a dat soluția de netrimitere în judecată, invocând chiar dispoziția unor înscrisuri care ar fi trebuit avute în vedere la soluționarea cauzei. Și-a exprimat de asemenea nemulțumirea și cu privire la soluția de disjungere a cauzei.
Verificând ordonanța de neîncepere a urmăririi penale pe baza lucrărilor dosarului, instanța constată că aceasta este legală și temeinică din considerentele ce se vor expune:
Din examinarea lucrărilor dosarului de urmărire penală rezultă în esență că nemulțumirile petentului sunt determinate de executarea silită pornită împotriva sa și care s-a finalizat cu vânzarea la licitație a apartamentului proprietatea sa și a soției.
În cauză, în cadrul actelor premergătoare, au fost depuse hotărârile judecătorești în baza cărora s-a declanșat executarea silită, respectiv sentința civilă nr.14531/17 dec.2003 care constituie titlu executor (fila 88), încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită (fl.96).
Este de precizat că nemulțumirile petentului nu sunt de fond, el invocând în principal că executorul judecătoresc nu a avut în vedere că G și nu aveau calitatea de reprezentanți ai creditoarei Asociația de Proprietari "", că acesta a afișat la afișierul blocului în care locuiește petentul înscrisuri false și că executorul exercită fără drept profesia.
Potrivit art.399 Cod pr.civilă împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Rezultă așadar că mijlocul procedural prin care se poate invoca orice nemulțumire privind modul cum se desfășoară procedura executării solite îl constituie contestația la executare.
În cauză, petentul a folosit acest mijloc o singură dată, dar nu în contradictoriu cu părțile din executarea silită, astfel că a fost respinsă contestația pentru lipsa calității procesuale pasive (fila 112).
După terminarea procedurii de executare silită sau chiar și în timpul acesteia, petentul a transferat nemulțumirile sale pe tărâmul dreptului penal, formulând plângeri penale, deși legea procesual civilă instituie suficiente mijloace de apărare împotriva unei executări pe care el a apreciat-o ca desfășurată cu încălcarea legii.
Evident că nu este exclusă de plano posibilitatea săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală cu ocazia executării silite, dar cu ocazia actelor premergătoare s-a constatat că intimatul nu a comis niciuna dintre infracțiunile indicate de petent, soluția dată de procuror fiind legală și temeinică.
În ce privește faptele reclamate de petent ca fiind comise de un alt executor judecătoresc, respectiv, acestea nu au făcut obiectul actelor premergătoare și nu pot fi puse în discuție pentru prima dată în calea de atac a plângerii.
Din considerentele arătate, în temeiul art.278/1 al.8 lit.a Cod pr.penală, se va respinge plângerea ca nefondată.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.2781al.8 lit.a Cod pr.penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în dosarul nr.111/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, la 11.02.2008.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă petentul să plătească statului 80 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, iar pentru intimat de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.sent.
Tehnored. - 2 ex.
22.01.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene
