Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 504/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 504/R
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26 din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 4 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, când:
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97 din 25.11.2008, Judecătoria Lipova, în baza art. 246.Cod Penal l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II-a și b Cod penal.
În baza art. 81.Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a pedepsei, stabilind în baza art. 82.Cod Penal un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 4.Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83.
Cod PenalÎn baza art. 346.C.P.P. a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 9135,3 lei despăgubiri.
A respins cererea de acordare a daunelor interese moratorii în cuantum de 2.000 lei.
L-a obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 21.03.2005, numita a solicitat intabularea sentinței nr. 827/1997 a Judecătoriei Lipova în CF 3620 și 1794. În aceeași zi, inculpatul, având funcția de asistent registrator a OCPI L, prin încheierea nr. 761/2005, a dispus rectificarea suprafeței. În baza acestei încheieri, s-a procedat la reducerea cu 145. a suprafeței din CF 3620, de la 1889. la 1744. și mărirea suprafeței din CF 1794 de la 436. la 581. Această operațiune a fost întocmită în baza de Proprietate întocmit de SC SRL.
Cu toate că viza o operațiune privind CF-ul 3620, această încheiere nu a fost comunicată părților vătămate, care aveau la acea dată calitatea de proprietari ai imobilului dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 477/2003 la BNP, potrivit art. 52 din Legea nr. 7/1996.
În baza acestei noi situații privind suprafața, proprietara tabulară din CF 1794, numita, a promovat o acțiune în grănițuire în contradictoriu cu părțile vătămate, care formează obiectul dosarului nr. 1441/2005 al Judecătoriei Lipova, în care s-a efectuat o expertiză topografică raportată la noile suprafețe din cartea funciară. Cu ocazia acestei acțiuni în justiție, părțile vătămate au constatat că li s-a redus suprafața de teren din Ulterior, între părți s-a promovat un șir de procese civile, prin care părțile vătămate încercau să-și recupereze suprafața de 145. deținută anterior.
-ul 3620 cu nr. top. 1040-1041/2, în care este individualizat imobilul aparținând părților vătămate, este adus din 1794, potrivit deciziei civile nr. 1062/2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA, hotărâre prin care s-a stabilit și suprafața acestui imobil ca fiind de 1889. cea din 1794 fiind stabilită la 436.
Sentința civilă nr. 827/1997 a Judecătoriei Lipova are ca obiect stabilire masă succesorală, nu face vorbire de nici o rectificare de suprafață a CF-ului 3620 (nici nu avea cum, câtă vreme acest CF a fost deschis abia la 25.06.2002, când s-a intabulat decizia civilă nr. 1062 Curții de APEL TIMIȘOARA ). Această sentință a fost intabulată o dată în CF 1794 la 15.06.1999 (B 6, 7, 8, 9, 10) și nu mai putea fi intabulată încă o dată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi sentințe, prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. în sensul că faptei săvârșite de inculpat îi lipsește unul din elementele constit6utive ale infracțiunii, respectiv intenția directă, cerută de disp. art. 246.Cod Penal, în sensul că pentru a se îndeplini condițiile ca o faptă să fie încadrată în acest articol, trebuie ca aceasta să fie săvârșită "cu știință".
În motivarea apelului s-a arătat că din probele administrate în cauză se poate reține doar o eventuală culpă a inculpatului, prin îndeplinirea sarcinilor de serviciu în mod defectuos, chiar cu unele elemente de neglijență, fără să existe vreun element care să ducă la convingerea că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, respectiv cu știință, așa cum cer disp. art. 246.
Cod PenalCu privire la necomunicarea încadrării de CF s-a arătat că aceasta nu poate duce la concluzia reținerii unor elemente de intenție directă, ci tot la îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, datorate unor evidente lipse de personal (2 asistenți registratori), care își puneau amprenta asupra executării acestor sarcini de serviciu, față de volumul mare de activitate care în prezent este realizat de 5 asistenți registratori.
Cu privire la latura civilă, s-a solicitat respingerea pretențiilor părților vătămate, deoarece nu există un raport de cauzalitate între aceste pretenții și fapta inculpatului. S-a arătat că valoarea nejustificat de mare a pretențiilor civile este în raport de cauzalitate directă cu îndeplinirea în mod defectuos a unor atribuții de serviciu ale avocaților angajați de partea vătămată pentru restabilirea situației anterioare.
Prin decizia penală nr. 26 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 97/25.11.2008, pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-, inculpatul fiind obligat la 35 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză, și căreia i-a dat o încadrare juridică corectă.
Astfel, fapta inculpatului, așa cum s-a reținut de către prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.
Cod PenalProbatoriul administrat în cauză a relevat vinovăția inculpatului sub forma intenției directe și nu a culpei acestuia, dat fiind că hotărârea judecătorească în baza căreia s-a operat în cartea funciară nu dispunea nimic cu privire la reducerea suprafeței înscrisă în CF 3620.
Privitor la necomunicarea încheierii de CF părților, apărarea inculpatului în sensul că nu a avut timp la dispoziție, a fost considerată neîntemeiată de către instanța de apel, sens în care în mod corect prima instanță nu a ținut seama de aceasta.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu respectarea dispozițiilor art. 72.Cod Penal, iar aplicarea disp. art. 81, 82.Cod Penal este pe deplin justificată.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod legal de către prima instanță, având în vedere faptul că acțiunea inculpatului este cea care a generat litigiile ulterioare purtate de către părțile vătămate pentru revenirea la situația anterioară de carte funciară, raportul de cauzalitate fiind dovedit în cauză.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
În motivare se arată că inculpatul a fost în eroare în momentul în care a operat în coala CF nr. 3620 un conspect de proprietate, întrucât schița de proprietate pe care trebuia să o opereze avea o vădită aparență de legalitate, iar inculpatul nu avea nici calitatea și nici pregătirea profesională de a verifica exactitatea datelor din această schiță, ea fiind întocmită de o firmă autorizată și avizată de către un inspector din cadrul OCPI A, unitate în care inculpatul avea calitatea de subordonat.
Din probele administrate nu se poate reține că inculpatul a acționat cu intenție, astfel că sub aspectul laturii subiective, lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246.
Cod PenalSub aspectul laturii civile se cere respingerea pretențiilor părților civile, deoarece nu există nici un raport de cauzalitate între aceste pretenții și fapta inculpatului.
În completarea motivelor de recurs, inculpatul a mai arătat că ambele hotărâri sunt nelegale și pentru motivul că s-a dispus condamnarea sa fără ca acțiunea penală să fi fost pusă vreodată în mișcare.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510al. 21.C.P.P. se constată următoarele:
Părțile vătămate și au formulat o plângere penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246.Cod Penal, pe motiv că acesta în calitate de registrator la Biroul eritorial d e cadastru L, a efectuat o rectificare în Cartea funciară nr. 3620- prin care li s-a diminuat suprafața de teren cu 145 mp.
Prin Ordonanța din 21 martie 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova din dosarul nr. 46/P/2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative de 1000 lei.
Împotriva acestei ordonanțe, petenții au formulat plângere, care a fost respinsă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova.
Această ordonanță a fost atacată în instanță de părțile vătămate, în condițiile prev. de art. 2781.C.P.P. însă plângerea formulată a fost respinsă de Judecătoria Lipova prin sentința penală nr. 44/2008.
Recursurile declarate de părțile vătămate împotriva sentinței menționate mai sus au fost admise de Tribunalul Arad, care prin decizia penală nr. 215/R/2008 a casat hotărârea recurată și în rejudecare a admis plângerea petenților, a desființat ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală nr. 46/P/2008 și a trimis cauza Judecătoriei Lipova pentru judecarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.
Cod PenalÎn baza deciziei Tribunalului Arad, instanța de fond - Judecătoria Lipova - a procedat la judecarea cauzei pe fond și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246.
Cod PenalExaminând excepția invocată de inculpat, respectiv constatarea nulității celor două hotărâri pe motiv că nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, se constată că aceasta este nefondată.
Atât Tribunalul Arad cât și Judecătoria Lipova au procedat în mod legal, din punct de vedere a respectării procedurii de admitere a plângerii părților vătămate și de judecare pe fond a cauzei.
Procedura de soluționare a cauzelor în situația admiterii plângerilor împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este prev. de art. 2781al. 8, lit. c C.P.P. în care se arată că judecătorul admițând plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit.
Prin urmare, față de conținutul prev. mai sus menționate, în cauze de acest gen, pentru judecarea cauzei pe fond nu mai este necesară punerea în mișcare a acțiunii penale, deoarece legea nu prevede o asemenea posibilitate și nici nu există cadrul procesual pentru astfel de activitate.
Așadar, în asemenea cazuri, prin conținutul lor, dispozițiile art. 2781alin. 8 din Codul d e procedură penală operează și o modificare asupra exercitării funcțiilor procesuale de urmărire penală și de judecată, deoarece încheierea de reținere a cauzei spre judecare, în urma admiterii plângerii îndreptate împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, devine astfel actul de sesizare al instanței și de punere în mișcare a acțiunii penale.
Situațiile în care se pune în mișcare acțiunea penală sunt prev. în mod expres de lege și sunt de regulă atributul procurorului în faza de urmărire penală, care prevede și modalitatea în care se face o asemenea activitate.
Codul d e procedură penală prevede o singură situație în care instanța pune în mișcare acțiunea penală prin încheiere, respectiv cea prev. de art. 336 al. 2.C.P.P. când se pune problema extinderii procesului penal și pentru alte fapte, și procurorul nu participă la ședința de judecată.
În ce privește fondul cauzei, atât decizia recurată cât și sentința instanței de fond prin care inculpatul a fost condamnat, sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Din probatoriul administrat se reține că inculpatul, în calitate de registrator la Biroul eritorial d e Cadastru L, a efectuat o rectificare în Cartea funciară nr. 3620-, prin care s-a diminuat suprafața de teren aparținând părților vătămate cu 145 mp.
Vinovăția inculpatului rezultă din modul în care a acționat cu ocazia rectificării cărții funciare nr. 3620-. Astfel, deși sentința civilă 827/1997, pronunțată de Judecătoria Lipova, a vizat soluționarea litigiului dintre numiții și privind stabilirea succesiunii după defunctul, inculpatul deși nu avea nici un temei, a dispus rectificarea cărții funciare, reducând suprafața aflată în proprietatea părților vătămate cu 145 mp. Se mai reține că această sentință a mai fost intabulată anterior în CF la poziția 4, însă totuși inculpatul a dispus intabularea acesteia, fără temei, încă o dată la poziția 15.
În condițiile în care sentința menționată mai sus nu prevedea o dispoziție de rectificare a suprafeței de teren menționată în cartea funciară, nu poate fi reținută apărarea inculpatului că a fost în eroare pentru că a avut la dispoziție o schiță avizată de către un inspector din cadrul OCPI
Vinovăția inculpatului mai rezultă și din omisiunea acestuia de comunica actul în baza căruia s-a dispus rectificarea cărții funciare, care era obligatorie potrivit prev. Legii 7/1996.
În ce privește latura civilă a cauzei, se reține că pretențiile civile ale părților vătămate au fost corect acordate, având în vedere cheltuielile pe care au fost nevoiți să le facă pentru recuperarea terenului și pentru lipsa de folosință a terenului, astfel că în mod întemeiat s-a reținut că există un raport de cauzalitate între activitatea inculpatului de reducere abuzivă a terenului aparținând părților vătămate și cheltuielile ocazionate pentru recuperarea acestuia.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 38515pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. /20.05.2009
Tehnored./2 ex./22.05.2009
Prima instanță:; Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 504/R
Ședința publică din 12 mai 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
