Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.513/
Ședința publică din data de 06 August 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de petenții (cu domiciliul în sat, oraș, județul B) și (cu domiciliul în sat, oraș, județul B) împotriva Deciziei penale nr.156/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (dosar fond - al Judecătoriei Făurei - Încheiere pronunțată la data de 17.02.2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-petent G, personal, în nume propriu și pentru recurentul-petent, lipsă, în calitate de procurist. Au lipsit: intimatul și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată acordat în recursul promovat de petenții și G împotriva Deciziei penale nr.156/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de recurs nr-; la data de 31.07.2009, recurentul Gad epus concluzii în completarea "contestației împotriva soluției pronunțate la termenul din 5 iunie 2009 în dosarul penal - ", după care;
Curtea constată că, inițial, recurentul a formulat o plângere împotriva soluției dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei; prin Încheierea pronunțată la data de 17.02.2009, Judecătoria Făureia dispus scoaterea de pe rol a cauzei întrucât petenții nu au formulat o plângere inițială la primul-procuror și a dispus trimiterea plângerii la primul procuror pentru aos oluționa; împotriva acestei sentințe, petenții au formulat o cale de atac, intitulată "contestație", Tribunalul Brăilaa intitulat-o recurs, conform legii, și, prin Decizia penală nr.156/05.06.2009, a respins recursul ca nefondat. Împotriva acestei decizii date în recurs, petenții au formulat o nouă cale de atac. Pune în vedere petentului G să precizeze cum intitulează această nouă cale de atac: recurs sau contestație.
Recurentul-petent G, personal, învederează că la Judecătoria Făureis -a încălcat procedura, iar în prezent a venit la o instanță superioară, Curtea de Apel Galați, și are dreptul să conteste din instanță în instanță, până la Înalta Curte de Casație și Justiție. Arată că a formulat o contestație iar dacă un termen este exprimat greșit, instanța, fiind mai presus de orice, trebuie să ii dea curs.
Arată că a precizat că a formulat contestație împotriva deciziei date la soluția nr.156 a Tribunalului Brăila.
Curtea întreabă părțile și participanții la proces dacă au alte cereri sau excepții de formulat.
Recurentul-petent G, personal, arată că nu are nicio excepție de invocat, urmând a i se acorda cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de inadmisibilitate a căii de atac promovate de către G, ca și recurs, întrucât recursul poate fi promovat doar împotriva deciziilor pronunțate de către tribunal ca instanță de apel. iar împotriva unei hotărâri definitive, cum de altfel s-a și menționat în Decizia 156/2009, este inadmisibil.
Petentul G solicită ca reprezentantul Ministerului Public să formuleze precizări și asupra contestației formulate.
Curtea pune în discuție excepția de inadmisibilitate invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Petentul G, personal, arată că nu este de acord cu excepția invocată și solicită eliminarea acesteia. Procurorul nu vrea să se pronunțe asupra contestației. Solicită ca instanța să nu se "lovească" de termeni, lucruri mărunte în raport cu importanța cauzei. A formulat o contestație. Învederează că procurorul nu semnează sentințele. Curtea de Apel Galați, fiind instanță superioară are toată răspunderea. Solicită să i se dea cuvântul pe fond.
Curtea urmează a se pronunța asupra excepției o dată cu fondul cauzei. acordă cuvântul și pe fond.
Petentul G, personal, arată că a arătat și în scris că sunt 7 dosare conexe cauzei 1029, pornită încă de la început cu încălcarea procedurilor judiciare. Susține că, în loc să se dea curs cererii de chemare în judecată, s-a inventat o plângere prealabilă, ajungând astfel dosarul la parchet. Au fost inversați termenii cu plângere împotriva societății comerciale și nu a pârâților persoane fizice, fiind încălcări ale procedurilor judiciare.
Pe fondul lucrării, arată că dosarul este voluminos, niciun act nu este semnat, și a arătat în scris precizările sale. Solicită ca în contestație, analizând toate încălcările procedurilor judiciare de către judecători, procurori, grefieri, inculpatul și-a făcut fapta și este în complicitate cu unii dintre ei, persoane publice din administrația publică și instituții. Curtea de Apel, fiind instanță superioară, poate să decidă că s-a încălcat legea, să admită contestația și să dispună desființarea sentințelor date de instanțele din F și B și să dispusă trimiterea dosarului la Judecătoria Făurei pentru judecarea fondului cauzei.
Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 17.02.2009 dată în dosarul nr. -/2008 al Judecătoriei Făureis -a dispus s-a dispus scoaterea de rol a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenții și G în contradictoriu cu făptuitorii și, împotriva rezoluției nr. 517/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei.
Pentru a dispune în acest mod instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, petenții G și au formulat plângere împotriva rezoluției procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei sub nr. 517/P/18.07.2008.
Din economia dispozițiilor art. 278 și 2781Cod Procedură penală reiese că plângerea împotriva rezoluțiilor procurorului se adresează inițial procurorului ierarhic superior. Ulterior, în măsura în care și acesta respinge cererea petentul se poate adresa instanței de judecată.
În speța de față rezoluția atacată este dată de un procuror de la Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei. Procurorul ierarhic superior care potrivit legii poate soluționa plângerea este Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria
S-a apreciat că în mod eronat petenții au adresat cererea direct instanței.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul G în nume personal și în calitate de procurator al petentului.
Prin motivele de recurs, depuse la dosarul cauzei la data de 04.06.2009 (fila 44 dosar) petentul invocă motive de fond ale cauzei, respectiv existența unei infracțiuni de tulburare de posesie.
Prin decizia penală nr. 156/05.06.2009 a Tribunalului Brăilaa fost respins ca nefondat recursul declarat de petentul G în nume propriu și în calitate de procurator pentru petentul și obligarea recurenților la plata de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele:
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele potrivit prevederilor art. 3856al. 3 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, potrivit prevederilor art. 2781al. 1 Cod procedură penală, plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror se poate face la instanța competentă numai după soluționarea plângerii adresată la prim-procurorul parchetului.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiției -Secțiile Unite prin Decizia nr. XIII/21.11.2005 care a admis "recursul în interesul legii, care a stabilit că plângerea adresată direct instanței de judecată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penaledate de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din Codul d e procedură penală, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă".
Referitor la motivele de recurs invocate de petent cu privire la fondul cauzei, respectiv existența sau inexistența infracțiunii de tulburare de posesie, s-a arătat că aceste aspecte urmează a fi avute în vedere de organele judiciare competente.
Așa fiind, neconstatându-se temeiuri care să atragă casarea hotărârii, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a respins recursul ca nefondat și a menținut hotărârea atacată.
Dispunând în acest mod, în baza art. 192 Cod procedură penală, tribunalul a obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimați.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Brăila petentul, în nume propriu precum și în numele lui G, a formulat o cale de atac pe care a intitulat-ocontestație/recurssolicitând casarea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Făurei și de Tribunalul Brăila și trimiterea dosarului la Judecătoria Făurei pentru judecarea fondului cauzei.
Cu privire la calificarea căii de atac promovate Curtea reține că aceasta nu poate fi interpretată decât ca unrecursși nu ca o contestație sau contestație în anulare dat fiind că în procedura penală nu este prevăzută calea de atac a contestației iar contestația în anulare se poate face doar în anumite cazuri limitativ prevăzute de art. 386 Cod procedură penală și se soluționează de instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Ori câtă vreme petentul a promovat o cale de atac la instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, tinzând la analizarea legalității hotărârilor pronunțate atât de Tribunalul Brăila cât și de Judecătoria Făurei, Curtea nu poate califica decât carecursaceastă cale de atac.
Recursul declarat petent este inadmisibil și urmează a fi respins.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 361 al. 1 lit. a cu prevederile art. 3851al. 2 Cod procedură penală, rezultă că hotărârile prin care instanța de dezînvestește pot fi atacate doar cu recurs, cale de atac pe care petentul a utilizat-o împotriva încheierii din 17.02.2009 dată în dosarul nr- al Judecătoriei Făurei și care a fost respinsă prin decizia penală nr. 156/05.06.2009 a Tribunalului Brăila.
În consecință un nou recurs promovat împotriva deciziei penale pronunțate de tribunal în calea de ataca a recursului( recurs la recurs)apare ca fiind o cale de atac inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare, cu obligarea persoanelor care au declarat-o la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Văzând și prevederile art. 38516pct. 1, lit. a, teza a II-a Cod procedură penală și cele ale art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petenții (cu domiciliul în sat, oraș, județul B) și (cu domiciliul în sat, oraș, județul B) împotriva Deciziei penale nr.156/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (dosar fond - al Judecătoriei Făurei - Încheiere pronunțată la data de 17.02.2009).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent-petent la câte 30 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 august 2009.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - -
- A în O A în
Conf. art.312 alin.2 PP Conf. art.312 alin.2 PP
Președinte complet Președinte complet
JUDECĂTOR - - JUDECĂTOR - -
- -
Grefier,
Red. /14.08.2009
Tehnored. / 2 ex./17.08.2009
Fond: /Recurs:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Ion Avram, Petruș
