Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 525/2008
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.141/26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul în stare de arest din Penitenciarul Aiud asistat de avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru petentul recurent, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul petentului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru petentul recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și a se trimite cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.267 Cod penal.
Învederează în susținere că există la dosar probe certe care atestă vinovăția intimaților respectiv certificatul medico legal precum și declarații de martori.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, întrucât în mod corect s-a apreciat de către procuror că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.267 Cod penal în sarcina intimaților.
Învederează că s-au audiat în cauză martori însă nu s-au confirmat leziuni traumatice săvârșite de intimați asupra petentului.
Petentul solicită admiterea recursului și a se admite plângerea în sensul condamnării intimaților pentru infracțiunea prev. de art.267 Cod penal, întrucât aceștia au exercitat rele tratamente asupra sa, constând în lovituri, intimidare, izolare. Învederează că el nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr.141/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, în baza art. 278/1 8 lit. a CPP, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul - deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba pronunțate în dos. p. 2/P/2007 și 65/II/2/2008, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în Ocna M, str. - -,. 49,. 11, A,. 3, jud. A, domiciliat în A, str. -, -. 12, jud. A, domiciliat în A,-, jud. A, domiciliat în A I,-,. 7A,. 22, jud. A, domiciliat în A,-, jud. A, domiciliat în A,-, jud. A, domiciliat în A, str. - -,. 14,. D,. 19, jud.
S-au menținut ca temeinice și legale rezoluțiile Parchetului.
În baza art. 192 al. 2 Cpp, a fost obligat petentul la plata în favoarea statului a sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată sub dosar nr-, petentul a solicitat desființarea soluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba în dosar penal nr. 2/P/2007 și 65/II/2/2008 și trimiterea plângerii la Parchet în vederea identificării celor doi agresori care au exercitat violențe în datele de 2.10.2005 și 30.01.2006, precum și în data de 29.06.2006.
În fața instanței de judecată la termenul din 26.05.2008 a arătat că nu mai înțelege să se plângă împotriva tuturor agenților care asigurau paza, ci doar împotriva celor doi, pe care nu îi poate nominaliza.
Până la acest termen de judecată, petentul s-a plâns împotriva agenților de pază de la Penitenciarul Aiud, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 267 Cp.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 23.01.2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba în dosar penal nr. 2/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunea prev. de art. 267 Cp.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut în fapt următoarele:
În cauză s-au efectuat cercetări împotriva agenților de pază sub aspectul săvârșirii infracțiunii de supunere la rele tratamente prev. de art. 267 Cp, întrucât din plângerea formulată de deținutul rezultă că, în data de 02.10.2005 și în 30.01.2006 a fost agresat de gardienii de serviciu, fiind lovit cu picioarele în zona coastelor și a membrelor inferioare, iar în data 20.06.2006 a susținut că a fost lovit de doi agenți de la grupa de intervenție, mai înainte de a fi prezentat la instanța de judecată.
În urma cercetărilor prealabile efectuate de procuror în cauză, nu s-au confirmat cele reclamate.
Astfel, din fișa medicală a deținutului nu rezultă elemente obiective care să ateste producerea vreunor traumatisme corporale. Potrivit documentației medicale, petentul se află în evidență cu "tulburare delirantă tip de persecuție, psihoză paranoidă pe fond structural", iar potrivit consemnărilor efectuate în data de 3.10.2005 și 4.10.2005 când a fost examinat, deținutul a acuzat subiectiv dureri, fără însă aec onstata semne de violență; în plus, se menționează că acesta a refuzat programarea la Spitalul Municipal A- Secția Chirurgie. De asemenea, pe baza radiografiei toracice, și de genunchi efectuate la data de 22.03.2006 în cadrul Spitalului Municipal A, i s-a stabilit următorul diagnostic: "fără leziuni acute pleuro pulmonare, cord cu bombarea arc II stâng, incipientă gonartroză bilateral (mai exprimat în dreapta) cu osteofite marginale".
În cauză, deținutul a fost examinat medico-legal în cadrul Serviciului de Medicină Legală A, iar potrivit raportului nr. 144/II/A/4 din 17.01.2008, nu prezintă leziuni traumatice corporale.
De asemenea, la solicitarea petentului, în cauză, au fost audiați A (fiul ) și (mama ), persoane față de care petiționarul susține că s-a plâns cu privire la actele de violență exercitate împotriva sa de către gardienii din penitenciar. Din declarațiile celor doi, rezultă însă o serie de contradicții cu privire la data pretinsei agresiuni, persoana agresorilor, contradicții ce pun la îndoială buna credință a acestora, dar și a deținutului.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, susținând că agenții de pază se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 267 Cp.
Prin rezoluția prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, în dosarul penal nr. 65/II/2/2008 s-a dispus respingerea plângerii petentului, apreciindu-se ca legală și temeinică rezoluția atacată.
Verificând soluțiile parchetului sub aspectul legalității și temeiniciei prin prisma dispozițiilor art. 278/1 Cpp și ținând cont de criticile petentului, instanța constată că plângerea este neîntemeiată.
În primul rând, petentul nu mai este consecvent în susținerile sale, întrucât nu se mai plânge împotriva tuturor agenților nominalizați mai sus.
Însă precizează că doar doi sunt agresori, cei care l-au lovit în timp ce se afla în refuz de hrană, fără putea preciza care sunt acești agenți, solicitând identificarea celor doi.
Câtă vreme susținerile petentului că fost agresat nu sunt dovedite cu nici o probă - act medical sau declarație de martor, corect procurorul a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru aceleași motive, respectiv că nu s-au constatat leziuni, nu se justifică solicitarea petentului de tragere la răspundere a celor doi agresori după identificarea lor.
În situația în care se confirma existența agresiunii sau a unor traumatisme care să poată data din perioadele indicate, atunci solicitarea petentului era justificată.
În lipsa unor leziuni constatate, plângerea sa este nefondată.
Corect a apreciat procurorul că faptele reclamate nu există.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen petentul, solicitând admiterea plângerii sale, în sensul condamnării intimaților pentru infracțiunea prev. de art.267 Cod penal, întrucât aceștia au exercitat rele tratamente asupra sa, constând în lovituri, intimidare, izolare. Învederează că el nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul petentului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză nu au confirmat susținerile petentului. Astfel, nu s-a făcut dovada că petentul ar prezenta semne de violență și cu atât mai puțin, nu s-a dovedit că intimații l-ar fi agresat în vreun fel pe petent, așa cum acesta susține.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b CPP, Curtea va respinge ca nefondat recursul petentului.
În temeiul art. 192 3 CPP, va fi obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului numit din oficiu, ce va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.141/26.05.2008 a Tribunalului Alba, în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului numit din oficiu, ce va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /7.11. 2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIREA PENALĂ NR.27 /R/CC/2008
Ședința camerei de consiliu din 14 octombrie 2008
Președinte: - judecător
- - judecător
- judecător
- - - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind soluționarea cererii de recuzare a judecătorilor - - -, - - și - - - formulată de petentul în dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA.
Cererea a fost examinată în conformitate cu dispozițiile art. 52 al. 2 Cod procedură penală, în ședința camerei de consiliu, fără citarea părților.
S -a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a cererii de recuzare ca fiind nefondată.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de recuzare de față,
Constată că prin cererea formulată în dosar penal nr- al Curții de APEL ALBA IULIA, petentul a formulat o cerere de recuzare a judecătorilor - - -, - - și - - - - membrii ai completului de judecată, pentru următoarele motive:
Judecătorul - - - - cu ocazia judecării unei alte cauze a dispus nejustificat evacuarea sa din sală.
Judecătorii - - și - - -, cu ocazia soluționării unei alte cauze au respins ca nefondat recursul declarat de petent.
Examinând cererea de recuzare formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât cele invocate de petent nu se încadrează în prevederile art.48 Cod Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE
Respinge ca nefondată cererea de recuzare a membrilor completului de judecată format din judecătorii - - -, - - - și - formulată de petentul recurent.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
- -
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Stanca Ioana Marcu
