Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 525/
Ședința publică de la 27 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte secție minori și familie
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind judecarea recursului formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 312 din 12.06.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal au lipsit recurentul- petent și intimații, -, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că din probele existente la dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței de fond, rezultă că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică. Din probe nu rezultă intenția făptuitorilor de a săvârși fapte atât de grave, așa cum a reclamat petentul și instanța de fond a adat interpretarea corectă tuturor probatoriilor administrate în cauză.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 312/F/12.06.2009 a Tribunalului Galați, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentul împotriva ordonanței nr. 644/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui și obligarea acestuia la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr- la data de 29.12.2008, petentul a solicitat instanței desființarea ordonanței din 07.11.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui în dosarul nr.644/P/2008 și a rezoluției de menținere a acesteia, rezoluția nr.801/II/2/05.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu consecința începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor, -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 pen. rap.la art.174-175 lit.a și h pen. art.182 alin.2 pen. art.246 pen. art.189, art.291 și art.292 pen. precum și împotriva făptuitorilor și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.260 pen.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui în care au fost emise ordonanța și rezoluția mai sus menționate, dosarul nr.644/P/2008.
În cursul cercetării judecătorești, întrucât prin încheierea nr.440/06.03.2009 dată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală a admis cererea petentului de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Vaslui și a strămutat această cauză la Tribunalul Galați -, prin încheierea de ședință din 11.03.2009, Tribunalul Vasluia dispus scoaterea cauzei de pe rol, în aceste condiții fiind înregistrată prezenta acțiune penală pe rolul Tribunalului Galați.
Analizând și coroborând materialul probator administrat cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui la data de 22.09.2008, petentul a sesizat organele de cercetare penală cu privire la făptuitorii, - și, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat( prev. de art. 20.pen. rap.la art.174-175 lit.a și h pen), vătămare corporală gravă( prev. de art.182 alin.2 pen.), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor( prev. de art.246 pen.), fals intelectual și uz de fals( prev. de art.289 și art.291 pen.), fals în declarații( prev. de art.292 pen.), precum și cu privire la făptuitorii și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de disp.art.260 pen. în forma instigării în privința numitului.
În motivarea plângerii formulate, a arătat petentul că la data de 22.06.2007 a înregistrat sub nr.20286 la Casa Județeană de Pensii V cererea sa de pensionare de invaliditate, tipizată, în conformitate cu modelul anexă din normele de aplicare a Legii nr.19/2000, aprobate prin ordinul - nr.340/2001,așa cum au fost modificate, însoțit de dosarul conținând toate actele necesare; această cerere era grefată pe Decizia de încadrare în grad de invaliditate nr.560/15.06.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză medicală și Recuperare a Capacității de muncă din jud. Casa Județeană de Pensii V avea obligația de a emite o decizie de pensionare de invaliditate în termen de 30 de zile de la data solicitării, cu atât mai mult cu cât, arată petentul, se impunea o revizuire medicală la data de 10.06.2008.
Împotriva prevederilor legale care reclamau caracterul urgent la procedurii ( art.86 din Legea nr.19/2000), conducerea executivă a Casa Județeană de Pensii V a refuzat nejustificat, fără nicio explicație, să-i acorde petentului dreptul la o pensie de invaliditate, situație care a continuat mai multe luni până la acționarea Casei Județene de Pensii V în judecată civilă la 08.11.2007( dosar civil nr- al Tribunalului Vaslui ).
A arătat în continuare petentul că, după ce pârâții au primit acțiunea de chemare în judecată civilă, aceștia au antedatat în mod nelegal o decizie de pensionare de invaliditate nemotivată cu nr.95993 din 09.11.2007, cu toate că, la calculator era înregistrată corect data întocmirii - 14.11.2007.
, prin adresa nr.33716/14.11.2007 i-a fost comunicat petentului faptul că nu poate beneficia de pensie de invaliditate pentru magistrați întrucât, conform disp.art.27 din OUG nr.27/2006, modificată și aprobată prin Legea nr.45/2007, acesta nu a făcut dovada că pierderea parțială a capacității de muncă nu-i imputabilă.
La data de 27.02.2008, Casa Județeană de Pensii V a emis o nouă decizie de pensionare de invaliditate, incompletă, motivată pe prevederile OUG nr.27/2006, prin care a fost stabilit un cuantum eronat al drepturilor de asigurări sociale cuvenite ( o pensie brută lunară diminuată cu circa 25%, avându-se în vedere o adeverință emisă de Tribunalul Vaslui privind veniturile realizate de petent în luna mai 2007- adeverința nr.404/A din 20.02.2008).
În cursul lunii martie 2008, petentul a solicitat cu data de 01.04.2008 acordarea pensiei de serviciu după împlinirea vârstei prevăzute de art.82 din Legea nr.303/2004 cu modificările la zi, la data de 10.04.2008 fiind emisă decizia nr.95993 care i-a fost comunicată abia la 05.05.2008, petentul neprimind nici un drept până la 27.08.2007.
A apreciat totodată petentul, prin motivația plângerii sale, că grupul conducerii Casei Județene de Pensii V a continuat abuzurile având ca scop intenționat a-i împiedica tratamentul, recuperarea, de a-i induce o stare de stres continuă cu consecințele unor afecțiuni serioase; că aceiași petenți au săvârșit și infracțiunea de instigare asupra experților și, desemnați consecutiv în cauza civilă aflată pe rolul Tribunalului Vaslui pentru efectuarea unei expertize contabile, determinându-i să săvârșească infracțiunile de mărturie mincinoasă, respectiv instigare la această infracțiune.
Organele de cercetare penală au procedat în faza actelor premergătoare la audierea făptuitorilor, -, - și iar prin ordonanța nr.644/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vasluis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor calificat( prev. de art. 20.pen. rap.la art.174-175 lit.a și h pen), vătămare corporală gravă( prev. de art.182 alin.2 pen.), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor( prev. de art.246 pen.), fals intelectual și uz de fals( prev. de art.289 și art.291 pen.), fals în declarații( prev. de art.292 pen.).
S-a dispus totodată disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui cu privire la cei doi experți- numiții și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, respectiv mărturie mincinoasă prev. de art.260 pen.
Soluția dispusă de procuror prin rezoluția mai sus menționată a fost menținută de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui prin rezoluția nr.801/II/2/05.12.2008, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției inițiale.
Analizând materialul probator administrat cauzei, în conformitate cu disp.art.2781alin.7 pr.pen. instanța a apreciat ca fiind legală și temeinică ordonanța nr.644/P/2008 din 07.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.
În opinia instanței, organele de urmărire penală au reținut în mod judicios că făptuitorii nu au acționat cu intenția- în calitate de reprezentanți ai V- de a săvârși infracțiunile reclamate.
Astfel, făptuitorul are calitatea de director executiv al Casei Județene de Pensii V, este consilier juridic la aceeași unitate, este director executiv adjunct, - șef serviciu stabilire pensii iar - - șef serviciu plăți pensii la.
Urmare deciziei de încadrare în grad de invaliditate cu nr.560/15.06.2007 mai sus menționată, petentul devenea pensionabil pe caz de boală din funcția de magistrat pe care o avea( singurul magistrat din V care a solicitat pensie de invaliditate în temeiul Legii nr.45/2007, aceasta constituind o situație nouă pentru angajații V, întrucât actul normativ menționat nu avea elaborate Norme metodologice de aplicare, nefiind prevăzute expres afecțiunile neimputabile persoanei în cauză care permit accesul la o astfel de pensie și nici persoana care să stabilească și să facă dovada caracterului imputabil sau neimputabil al afecțiunii).
Deoarece dispozițiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi sociale prevăd obligația depunerii de către persoana solicitantă a cererii de pensie, împreună cu toate actele doveditoare a îndeplinirii tuturor condițiilor, iar Legea nr.45/2007 face trimitere la dispozițiile Legii nr.19/2000, s-a considerat că petentul trebuie să depună la dosarul de pensie și acte cu care să dovedească faptul că starea sa de invaliditate nu îi este imputabilă, lucru pe care l-a aflat la momentul depunerii și înregistrării cererii sale de pensionare.
Față de situația nou creată, în luna iunie 2007, petentul a mers să discute cu -, directorul executiv al Casei Județene de Pensii V, discuția purtându-se în biroul acestuia din urmă.
Pentru lămurirea situației, - a chemat-o în biroul său pe - șef serviciu stabilire pensii la Casa Județeană de Pensii V, care i-a comunicat verbal lui cele arătate mai sus, în sensul că este necesar să depună la dosar, pentru soluționarea cererii sale de pensionare, și acte medicale din care să rezulte că starea sa de invaliditate nu îi este imputabilă.
- și au rămas, la plecarea lui, cu impresia că acesta a înțeles, că va aduce actele medicale solicitate sau că va aștepta să apară norme metodologice de aplicare a Legii nr.45/2007, astfel că cererea de pensionare pe care acesta a înregistrat-o la data de 22.06.2007 nu a mai fost soluționată în termenul legal de 30 de zile, existent la momentul iunie 2007 ( termen modificat ulterior, în sensul prelungirii sale la 45 de zile), deoarece se așteptau și lămuriri legislative.
Nu rezultă că ulterior datei de 22.06.2007, ar fi existat o rea intenție și de aceea nu a fost soluționată în termenul de 30 de zile cererea de pensionare pe caz de invaliditate pe care a depus-o, după cum nu rezultă nici împrejurarea că s-ar mai fi prezentat la Casa Județeană de Pensii V, pentru a depune noi acte la dosarul de pensionare.
Abia la data de 17.10.2007, Casa Județeană de Pensii V a primit, prin registratură, o cerere pentru recalcularea pensiei formulată de, înregistrată sub nr.30906, cu care acesta a depus o adeverință emisă de Tribunalul Vaslui, privind sporurile de salariu de care a beneficiat în perioada 1992-2006.
La începutul lunii noiembrie 2007, respectiv 08.11.2007, deoarece era depășit termenul în care Casa Județeană de Pensii V trebuia să soluționeze ( pozitiv sau negativ) cererea de pensionare înregistrată de la data de 22.06.2008, acesta a acționat în judecată Casa Județeană de Pensii V( dosar nr- al Tribunalului Vaslui ).
Acest lucru s-a aflat de îndată de reprezentanții Casei Județene de Pensii V, care au stabilit ca imediat să se stabilească pensia solicitată de, pe baza actelor depuse de acesta la dosarul de pensie.
Astfel, apreciindu-se că nu a depus acte medicale cu care să dovedească faptul că starea sa de invaliditate nu îi este imputabilă, nu i s-a stabilit pensia și pe baza Legii speciale nr.45/2007, ci doar pe baza Legii cadru 19/2000.
Ca urmare, s-a emis decizia nr.95993/09.11.2008 privind acordarea pensiei de invaliditate, în baza Legii nr.19/2000( fără a fi calculate drepturi sporite conform Legii nr.45/2007), care a fost comunicată lui.
Pentru emiterea acestei decizii, a fost urmat cursul unui dosar de pensie, în sensul că dosarul s-a repartizat de către - șef serviciu stabilire pensii, unui inspector care a întocmit decizia, un alt inspector a verificat-o( în speță numitele și ), după care decizia a fost semnată de directorul executiv adj. și trimisă la serviciul plăți pensii, unde șefă a acestui serviciu este -, pentru a fi trimisă în plată, ceea ce s-a și întâmplat.
Prin plângerea sa, a susținut că s-a comis un fals la emiterea deciziei de pensionare mai sus arătate, în sensul antedatării sale cu data de 09.11.2007, tocmai pentru că acționase deja în judecată Casa Județeană de Pensii V, iar ca dovadă ar fi faptul că pe decizia de pensie, calculatorul a imprimat automat data de 14.11.2007, ca dată a procesării.
Legat de acest aspect, este de reținut că decizia de pensie este lucrată practic de două persoane, din care mai întâi un inspector, operator de date, întocmește decizia, culege datele necesare și datează decizia cu ziua în care face acest lucru, dată care este și data ședinței de punere în plată a deciziilor de pensionare, iar ulterior, posibil la o dată diferită, un alt inspector, verificator, verifică decizia sub aspectul corectitudinii stabilirii pensiei și scoate un exemplar al deciziei la calculator, exemplar care poartă data verificării, imprimată automat de calculator.
De aceea, și decizia de pensie nr.95993/09.11.2007 privindu-l pe poartă și data verificării, respectiv 14.11.2007, imprimată automat de calculator, și nu se poate vorbi de o antedatare a deciziei.
Tot la data de 14.11.2007, decizia fiind întocmită și apoi verificată, întocmește adresa nr.33716, contrasemnată apoi și de directorul executiv adjunct, prin care îl înștiințează pe că, datorită faptului că, după depunerea cererii de pensionare nr.20286/22.06.2007, la data de 17.10.2007 a mai depus la dosar doar o adeverință cu sporurile permanente de care a beneficiat și nu a făcut dovada că starea sa de invaliditate nu îi este imputabilă, i s-a stabilit pensia doar în baza Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi sociale, și nu în baza OUG nr.27/2006 aprobată și modificată prin Legea nr.45/2007.
Pe parcursul procesului ce s-a derulat, a depus însă la dosarul cauzei două scrisori medicale, de la medicul de familie și de la medicul diabetolog, prin care acești medici își exprimau poziția, în sensul că bolile de care suferă nu îi sunt imputabile.
În aceste condiții, instanța a încercat o soluționare amiabilă a litigiului, Casa Județeană de Pensii V pretinzând depunerea celor două scrisori medicale, în original, la dosarul de pensie și, ca urmare, la data de 25.02.2008, cu cerere înregistrată sub nr.10621, a depus aceste acte, în original, la Casa Județeană de Pensii
În aceste condiții, Casa Județeană de Pensii V a emis pentru o nouă decizie de pensionare pe caz de invaliditate, nr.95993 din data de 27.02.2008, prin care se făcea aplicarea dispozițiilor art.27 din OUG nr.27/2006, modificată și aprobată prin Legea nr.45/2007 și se stabilea un alt cuantum lunar al pensiei, respectiv mai mare.
La emiterea acestei noi decizii de pensionare și la calcularea cuantumului lunar al pensiei, a fost avută în vedere adeverința nr.404/A din 20.02.2008 emisă de Tribunalul Vaslui, prin care se atesta că acesta realizat în luna mai 2007 următoarele venituri:
-indemnizație de încadrare brută lunară- 4.210 lei.
-salariu de bază- 5.263 lei.
Deoarece la stabilirea pensiei se are în vedere îndemnizația brută lunară, și inspectorii săi au întocmit și verificat noua decizie, s-au raportat la suma de 4.210 lei, așa cum apărea în adeverința de mai sus, ca adeverință de încadrare brută lunară, considerând că acest cuantum trebuie luat în calcul, de vreme ce angajatorul l-a denumit indemnizație de încadrare brută lunară, deși în realitate, în această indemnizație trebuia inclus și sporul de 25%( 4.210 lei x 125%=5.263 lei).
Pe de altă parte, a considerat că trebuia luat în calcul cuantumul de 5.263 lei, denumit în adeverință, nu cel mai corect, salariu de bază, astfel că a atacat în instanță și noua decizie de pensionare ce i-a fost emisă, sub aspectul cuantumului pensiei.
Nu se poate aprecia ca fiind un exercițiu abuziv al atribuțiilor de serviciu din partea petenților în stabilirea cuantumului pensiei, reprezentanții Casei Județene de Pensii V neacționând cu intenția de a-i vătăma interesele petentului ci, apreciind că răspunderea datelor comunicate revine angajatorului, aceștia au preluat cuantumul îndemnizației brute lunare din adeverința emisă de angajator fără a observa că acesta nu include și sporul de 25%.
În final însă, instanța i-a dat satisfacție lui, iar prin sentința civilă nr.803/22.07.2008 i-a fost admisă în parte acțiunea formulată, a fost stabilit cuantumul pensiei de invaliditate ce i se cuvenea, având în vedere și sporul de 25%, i-au fost acordate daune materiale, respectiv dobânzi la sumele de folosința cărora a fost lipsit, în sumă de 35.600 lei ca și la daune morale în cuantum de 10.000 lei.
Sentința instanței a fost pusă de îndată în executare de reprezentanții Casei Județene de Pensii V iar lui i s-au plătit drepturile bănești restante, cu titlu de pensie, care i-au fost acordate.
Ulterior, prin decizia nr.102/06.02.2009 a Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost admis recursul promovat de Casa Județeană de Pensii V împotriva sentinței penale nr.803/2008 a Tribunalului Vaslui care a fost modificată în parte, în sensul ca pârâta-intimată Casa Națională de pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a fost obligată să modifice decizia din 27.02.2008, astfel încât pensia de invaliditate brută lunară cuvenită petentului este de la data de 01.07.2007 în cuantum de 5.526 lei.
A fost obligată pârâta-intimată să achite acestuia diferențele drepturilor de pensie rezultate din aplicarea acestui cuantum și cele încasate efectiv- actualizate în raport de indicele de inflație la momentul plății efective.
A fost înlăturat din dispozitivul sentinței recurate mențiunile privind majorările punctului de pensie survenite pe parcurs, la partea din pensie din sistemul public de asigurări sociale, reținerile din pensie și pensia netă prevăzută în nota de calcul varianta a II
A fost totodată înlăturată mențiunea privind obligarea Casa Județeană de Pensii V la plata daunelor materiale în sumă de 35.600 lei precum și a cheltuielilor de judecată( 134 lei).
Prin plângerea promovată, petentul a apreciat că reprezentanții Casei Județene de Pensii V au urmărit să-i suprime viața cu premeditare și pentru a ascunde alte infracțiuni; totodată, a apreciat petentul că, în aceleași condiții, prin conduita profesională, aceștia, lipsindu-l de drepturi bănești și de posibilitatea unor tratamente, au comis și infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Așa cum s-a menționat mai sus, celor cinci făptuitori le-a lipsit elementul volitiv, element esențial în comiterea infracțiunii prev. de art.174 alin.1-art.175 alin.1 lit.h pr.pen.( indiferent de forma de participație).
De asemenea, pentru ca o activitate să caracterizeze latura obiectivă a acestei infracțiuni, este necesar să posede o anumită forță distructivă, să fie aptă să provoace moartea unei persoane în anumite condiții; ori făptuitorul deși incontestabil pus într-o situație stresantă și nefirească pentru situația sa, îi erau cunoscute lacunele și inconsecvența legislativă actuală.
Pentru aceleași considerente, instanța a opinat că punerea în primejdie a vieții petentului- ca element constitutiv al conținutului juridic al infracțiunii de vătămare gravă, nu a avut o atitudine subiectivă caracteristică și în consecință, s-a da eficiență disp.art.2781alin.8 lit.a pr.pen. și s-a respins ca nefondată acțiunea penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul invocând faptul că plângerea sa nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege și nici nu este corespunzător motivată.
Recursul declarat petent este nefondat și urmează a fi respins.
Verificând sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate de petent dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856al. 3 Cod pr. penală, Curtea reține că în mod justificat a dispus instanța de fond respingerea plângerii formulate de petent și menținerea ordonanței nr. 644/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Astfel Curtea constată că în mod corect s-a apreciat că în cauză nu poate fi angajată răspunderea penală a intimaților pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva vieții, a integrității corporale și sănătății câtă vreme nu se poate stabili o legătură de cauzalitate, fie și indirectă, între activitatea intimaților de determinare a pensiei la care avea dreptul petentul și punerea în primejdie a vieții petentului ori deteriorarea stării de sănătate a acestuia.
În speță este vorba despre o chestiune litigioasă legată de modalitatea de stabilire și cuantumul pensiei de invaliditate de care putea beneficia petentul, tranșată în cele din urmă de instanța de judecată și nicidecum de o intenție directă sau indirectă din partea intimaților de suprimarea a vieții petentului ori de vătămare a integrității corporale sau sănătății acestuia.
Și în cazul celorlalte infracțiuni reclamate de petentul(abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații)se constată că în mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor fapte prevăzute de legea penală.
Astfel în cursul cercetărilor s-a stabilit că cererea de pensionare a petentului înregistrată la data de 22.06.2007 a fost soluționată cu depășirea termenului legal însă această depășire a fost determinată de împrejurări obiective, respectiv neclaritatea Legii nr. 45/2007 și lipsa Normelor metodologice de aplicare a acestei legi ceea ce a condus la aprecierea de către intimați că petentul trebuie să facă dovada faptului că starea de invaliditate nu îi este imputabilă.
Faptul că intimații nu au acționat cu știință în scopul de a cauza o vătămare a intereselor legale ale petentului este dovedit și de împrejurarea că, atunci când petentul a depus scrisorile medicale din care reieșea că bolile de care suferă nu îi sunt imputabile, reprezentanții Casei Județene de Pensii V au eliberat petentului decizia de pensionare pe caz de invaliditate nr. 95993/27.02.2008.
Cât privește faptul că cuantumul pensiei stabilite de reprezentanții CJP Vaf ost mai mic decât cel acordat de instanță acest aspect nu poate de asemenea duce la reținerea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal fiind vorba despre o chestiune litigioasă, ce viza interpretarea prevederilor legale în materie și care a fost lămurită abia prin deciziile pronunțate în cauză de instanțele de judecată.
În ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual și uz de fals s-a apreciat în mod corect că acestea nu pot fi reținute datorită imprimării automate de calculator a datei verificării pe decizia de pensionare.
Tot astfel s-a apreciat în mod justificat că apărările făcute în scris de către reprezentanții CJP V, prin care aceștia și-au exprimat poziția procesuală, nu pot conduce la reținerea infracțiunii defals în declarațiirespectivele afirmații reprezentând mijloace de apărare la care fiecare parte le are la îndemână într-un litigiu dedus judecății.
În sfârșit, referitor la criticile formulate de petent față de sentința recurată, Curtea reține că termenul de soluționare prevăzut de art. 2781al. 12 Cod pr. penală este un termen de recomandare astfel încât nu se poate dispune casarea hotărârii pronunțate cu depășirea acestuia și că motivarea instanței de fond este corespunzătoare atât în drept cât și în fapt contrar susținerilor petentului.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de petentul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul formulat de petentul domiciliat în V,-,. F,. 2,. 9, jud.V, CNP - -, împotriva sentinței penale nr. 312 din 12.06.2009 a Tribunalului Galați.
Obligă pe recurentul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red./15.09.2009
Tehnored./15.09.2009/2 ex. Grefier,
Jud.fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Liviu Herghelegiu, Aurel
