Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 55/
Ședința publică din 27 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judecător
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță plângerile formulate de petiționarii -PRIN PROCURATOR G, - PRIN PROCURATOR - și, domiciliați în Râmnicu V,-, - 80,.B,.3, jud. V, împotriva rezoluției nr.109/P/2005 din data de 18 noiembrie 2005, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI privind pe intimatul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 20 mai 2008, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, deliberând constată:
La data de 19.12.2005, petiționarii, și G s-au adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 278/1 Cod de procedură penală, solicitând desființarea rezoluției nr. 109/R/18.11.2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul G, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.
În motivarea plângerii, au arătat petiționarii că magistratul sus-numit a pronunțat sentința civilă nr. 6587/30.06.1994 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea cu încălcarea dreptului lor la apărare, iar punerea în executare a acestei hotărâri s-a făcut pe terenul aparținând altei persoane.
Consideră petenții că în mod greșit procurorul a făcut aplicațiunea art. 10 lit. g) din Codul d e procedură penală, constatând prescrisă răspunderea penală în speță, în opinia acestora termenul de prescripție fiind întrerupt de plângerile formulate anterior împotriva aceluiași magistrat, până la soluționarea lor.
În susținere, au fost depuse la dosar, în copii xerox, hotărâri judecătorești, adrese ale parchetului, declarații date de martori în dosarul civil nr. 9051/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, planșe fotografice și extrase din legislația referitoare la cadastru și la publicitatea imobiliară.
În ședința publică din data de 23.03.2006, a fost admisă de către instanța ă cu soluționarea plângerii excepția lipsei competenței materiale și a fost declinată cauza Curții de APEL PITEȘTI.
Sentința penală nr. 159/23.03.2006, de declinare a competenței, a fost atacată cu recurs de către petenți, formându-se un nou dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu nr. 6677/I/2006, dosar soluționat prin decizia nr. 271/03.07.2006 a acestei instanțe, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul.
Și această din urmă hotărâre a fost atacată cu recurs de petiționari, iar prin decizia penală nr. 579/04.12.2006 completul de 9 judecători a hotărât din nou respingerea recursurilor ca inadmisibile, întrucât au fost declarate cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale Codului d e procedură penală vizând hotărârile ce pot fi atacate cu recurs (dosar nr- al ).
Nemulțumiți de această soluție, petiționarii au uzat și de calea extraordinară de atac a revizuirii, iar cererea lor a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 254/02.04.2007 (dosar nr- al ).
La data de 31.03.2008, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, având în anexă dosarul nr. 109/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Deși legal citați, petiționarii nu s-au prezentat la termenul de judecată fixat.
Analizând probatoriul administrat în cauză, curtea reține următoarele:
La data de 28.02.2005, cei trei petenți au formulat plângere penală împotriva intimatului G, judecător la udecătoria Râmnicu Vâlcea, care a pronunțat sentința civilă nr. 6587/1994, pe motiv că această hotărâre judecătorească afectează grav actul de justiție.
Au susținut aceștia că în dosarul civil finalizat prin respectiva sentință nu s-a procedat la citarea legală a pârâtului, iar în practicaua sentinței ar fi menționat în mod nereal că ar fi fost prezent și că ar fi declarat că este de acord cu admiterea acțiunii promovate împotriva sa.
Efectuând acte premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, procurorul a constatat că sentința civilă la care se face referire a fost pronunțată în anul 1994, fiind împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 122 alin. 1 lit. d) din Codul penal.
Au fost verificate și actele de proprietate ce au generat litigiul civil, din acestea rezultând că numiții, și au solicitat judecătoriei ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se constate că între părți a intervenit un contract de vânzare - cumpărare a unei suprafețe de teren și să fie pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
S-a stabilit că acțiunea civilă a fost admisă astfel cum a fost formulată însă, întrucât vânzătorul înstrăinase aceeași suprafață de teren și petenților, aceștia din urmă au organele de cercetare penală, susținând că magistratul reclamat, ce a făcut parte din completul de judecată, a comis un abuz și că le-a adus grave prejudicii.
în conformitate cu art. 278 Cod de procedură penală cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, prim - procurorul parchetului a dispus, prin rezoluția nr. 81/II/2/2006 din 20.12.2006, respingerea plângerii ( 407 - 409 dosar ).
Din examinarea actelor aflate la dosar reiese că, în adevăr, la data de 30.06.1994 s-a hotărât de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în complet de 2 judecători (din care a făcut parte și magistratul reclamat), admiterea acțiunii civile formulate de reclamanții, și împotriva pârâtului și s-a constatat că între părți a intervenit o convenție de vânzare - cumpărare având ca obiect o suprafață de teren ( 25, 26 dosar parchet).
Se consemnează în preambulul acestei hotărâri că "pârâtul, având cuvântul, arată că este de acord cu acțiunea reclamanților, întrucât a primit prețul, iar de la data încheierii convenției reclamanții au intrat în posesia terenului".
De menționat că, deși împotriva sentinței civile nr. 6587/1994 au fost exercitate căile de atac prevăzute de lege de către pârât, aceasta a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 146/15.01.1999 a Tribunalului Vâlcea și prin decizia civilă nr. 6070/1998 a Curții de APEL PITEȘTI.
Întrucât terenul a fost înstrăinat de vânzător și petenților, ulterior au fost declanșate procese civile și penale, fiind administrată proba cu expertiză criminalistică ( 174 și urm. dosar ), iar experții au concluzionat că înscrisul intitulat contract de vânzare - cumpărare, datat 4 apr. 1994, nu a fost scris de ( 178 dosar ).
S-a solicitat punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva făptuitorilor, și pentru comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și înșelăciune însă, prin rezoluția procurorului nr. 6664/P/1999, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni ( 309, 365 dosar ).
Ulterior, cei în cauză s-au îndreptat cu plângeri și memorii împotriva judecătorului G, acuzându-l că ar plătit vânzătorului suma de 1.000.000 lei vechi, reprezentând o parte din prețul pentru terenul în litigiu, însă verificările efectuate nu au confirmat aceste acuzații ( 188 dosar ).
Plângerea penală soluționată prin rezoluția atacată cu plângerea ce face obiectul prezentului dosar, îndreptată împotriva aceluiași judecător, a fost înregistrată, așa cum s-a mai arătat, la data de 28.02.2005.
Potrivit art. 122 alin. 1 lit. d) din Codul penal, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.
Fapta reclamată de petenți, aceea de abuz în serviciu, este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cum în speță nu a fost începută urmărirea penală, intimatul având calitatea de făptuitor, dispozițiile art. 123, referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, invocate de petiționari, nu sunt aplicabile, așa încât rezoluția procurorului, dată în baza art. 10 lit. g) din Codul d e procedură penală, este legală și temeinică.
Ca situație de fapt producătoare de consecințe juridice, prescripția apare, în dreptul penal, ca o cauză care înlătură incidența legii penale, făcând să înceteze raportul penal de conflict.
Ținând seama de temeiurile sale politico - penale, prescripția penală apare ca o instituție cu caracter de generală aplicațiune, care operează totdeauna în mod obligatoriu și din oficiu, iar efectele sale se produc din momentul împlinirii termenului, iar nu din momentul în care acesta se constată ca fiind împlinit.
Față de aceste considerente, urmează a fi pronunțată o soluție de respingere a plângerii, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a) Cod de procedură penală, menținându-se rezoluția atacată.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 din același cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a ) Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarii, prin procurator și, menținând rezoluția nr.109/P/2005 din data de 18 noiembrie 2005 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Obligă pe fiecare petiționar la câte 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
2 ex./16.06.2008
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu
