Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 580/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.580/R/2008
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Crișan vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Adela Condrovici
JUDECĂTOR 3: Daniela Sotoc
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenta,. în Câmpulung M,-, județul S, împotriva deciziei penale nr.112/R din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit petenta recurentă și intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului.
Procurorul solicită admiterea excepției invocate și, pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, hotărârea atacată fiind rămasă definitivă prin decizia Tribunalului Satu Mare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.303/05.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în baza art.278 ind.1 pct.8 lit.a Cod procedură penală, a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului, formulată de petenta, intimați fiind și, ca nefondată și a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare conform art.192 pct.3 alin.1 Cod procedură penală la suma de 25 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile din cauză sunt rude, locuind la aceeași adresă, respectiv în Câmpulung M,-.
Autorii părților, numiții și, au procedat la închirierea unui teren în suprafață de 2000 mp de la Primăria Câmpulung M, pe care cei doi soți și-au edificat o gospodărie, respectiv casă și anexe. Ulterior decesului soților, cei doi copii, respectiv intimatul și au împărțit masa succesorală rămasă după părinți și în care se includea dreptul de folosință asupra terenului.
La apariția Lg.nr.18/1991, cei doi frați au solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care se afla edificată gospodăria, în acest sens fiind emise adeverințele nr.4/1992 și nr.540/1992.
Prin aceste adeverințe, s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea numitului, pentru suprafața de 100 mp teren, iar pentru, pentru suprafața de 250 mp, diferența de teren până la suprafața de 2000 mp, rămânând în administrarea primăriei.
Așa fiind, prin decizia nr.406/1991, s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp teren, în favoarea numitului.
Prin sentința civilă nr.1231/15.06.1998, aflată la fila 37 din dosar -, s-a admis acțiunea numitului în contradictoriu cu - și soțul său, numitul, cu consecința anulării adeverinței 340/12.03.1992 a Comisiei mun.Câmpulung M de aplicare a Lg.18/1991 și a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui, pentru suprafața de 924 mp teren, identic cu parte din parcelele 4391/1 din CF 1773 com.cad.Câmpulung M, fiind respinse cererile de intervenție formulate de și.
Împotriva acestei sentințe, intervenienții au declarat recurs, respins conform deciziei 2503 Tribunalului Suceava, ca nefondat.
Acesta a fost momentul în care au apărut relațiile conflictuale între părți, care au generat numeroase alte litigii. Astfel, în anul 2000, a promovat o acțiune având ca obiect predare teren și ridicare gard, în contradictoriu cu și, iar prin sentința civilă nr.1314/30.10.2000, s-a admis în parte acțiunea, în sensul că, alături de ceilalți pârâți, au fost obligați să recunoască și să respecte dreptul de proprietate al reclamantului și să predea acestuia, suprafața de 674 mp teren, identică cu parte din parcela nr.4391/1 din CF 1773 com.cad. De asemenea, și au fost obligați să ridice gardurile construite pe terenul proprietatea reclamantului.
Apelul declarat de pârâți a format obiectul dosarului nr.915/2002 a Tribunalului Iași, care a procedat la efectuarea unei expertize tehnice, conform raportului depus la fila 23 din dosar urmărire penală.
Ulterior, Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr.507/2003 a obligat Comisia mun.Câmpulung să pună în posesie pe cu suprafața de teren de 924 mp, conform sentinței civile nr.1231/25.06.1998 a acestei instanțe și la eliberarea procesului-verbal de punere în posesie.
În acest sens, la data de 14.10.2004, comisia municipală s-a deplasat în teren pentru a proceda la punerea în posesie cu terenul, în favoarea numitului.
Imediat după emiterea acestor hotărâri, a formulat plângere penală pentru comiterea infracțiunii de insultă și calomnie, de către, prin decizia 511/2000 a Tribunalului Suceava respingându-se recursul lui împotriva sentinței de condamnare la pedeapsa amenzii penale.
Apoi, au urmat o serie de alte plângeri penale, având ca obiect nerespectarea hotărârii judecătorești, tulburare în posesie, așa cum rezultă din copiile depuse la dosar.
O nouă plângere penală, vizând comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, a format obiectul dosarului nr.490/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, respectiv dosarul nr.2362/2005 al instanței, în care s-a efectuat proba cu cercetarea la fața locului, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu această ocazie, aflat la filele 25,26 dosar parchet.
Prin rezoluția emisă de parchet în dosar nr.490/II/2005, s-a constatat că se impune efectuarea unei noi puneri în posesie.
Cert este că, în faza de cercetare penală în prezenta cauză, la data de 29.01.2007, organele de poliție, împreună cu un specialist topo din cadrul Primăriei Câmpulung M, s-au deplasat în teren, la momentul respectiv neidentificându-se vreun semn de hotar care să delimiteze cele două proprietăți, așa cum s-a stabilit prin procesul-verbal din 14.10.2004. Mai mult, organele de cercetare penală au procedat la audierea martorilor și G, unchi ai părților din prezenta cauză, care au declarat în sensul că nu au cunoștință de existența vreunui semn de hotar între proprietățile părților litigante.
Situația expusă este de natură a demonstra că, în faza de cercetare și urmărire penală, s-au administrat atât probe cu înscrisuri, cât și declarații de martori, efectuându-se și cercetare la fața locului, care au fost interpretate coroborat, unele cu altele, și prin prisma susținerilor făcute de părți.
Așa fiind, corect s-a concluzionat că în cauză nu este dată acțiunea de ocupare a suprafeței de teren în litigiu, lipsind elementul material al infracțiunii de tulburare în posesie; probele administrate nu demonstrează că intimații au procedat la vreo acțiune de ocupare a imobilului, cu intenția de a-l poseda, cât timp proprietatea acestora și cea a petentei nu este delimitată de semne de hotar.
În fața instanței de fond, ambele părți au mai depus înscrisuri, al căror conținut a fost descris pe larg.
Cât despre însușirea parțială a fânului de pe această parcelă și despre tentativa de distrugere de care s-a făcut vorbire în plângere, nici actele depuse, nici martorii audiați nu au confirmat aceste susțineri.
Coroborând înscrisurile cu materialul probator descris, instanța de fond a apreciat că rezoluția din 13.08.2007, nr.211/II/2 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, rezoluție emisă la data de 04.05.2007 nr.1333/P/2006, sunt temeinice și legale, corect dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare în posesie, prev. și ped. de art.220 Cod penal, în conformitate cu art.10 lit.d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Față de aceste aspecte, în conformitate cu prev. art.278 ind.1 pct.8 lit.c Cod procedură penală, a fost respinsă plângerea petentei ca nefondată.
Împotriva prezentei sentinte penale, a declarat recurs în termenul legal recurenta petenta solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si în rejudecare sa se dispuna admiterea plângerii reiterand motivele invocate anterior în plingerea initială si în fața instantei de fond.
Prin decizia penală nr.20/18.01.2008 pronuntata de Tribunalul Suceava în dosar nr-, a fost respins ca nefondat recusul declarat de catre recurenta petenta împotriva sentintei penale nr. 303/2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Ulterior pronunțării deciziei instanței de recurs, prin încheierea nr.164/29.01.2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație si Justiție în dosar nr- a fost admisă cererea de strămutare formulată de petitionara în privința dosarului nr- a Tribunalului Suceava și drept consecintă s-a dispus strămutarea judecarii cauzei la Tribunalul Satu Mare, menținându-se actele îndeplinite la instanță de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Ca urmare a admiterii strămutării, la data de 29.02.2008 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr-.
Decizia penală nr.20/2008 a Tribunalului Suceavaa fost desființată de drept ca urmare a admiterii cererii de strămutare.
Cu ocazia rejudecarii recursului, petiționara recurentă a depus la dosar notă de ședință - filele 11, 19 și mai multe acte referitoare la situația juridică a terenului în litigiu filele 20-38.
Intimații și au depus la rândul lor la dosar, note de sedințe filele 43-45 și un set de acte în susținerea intereselor lor procesuale - filele 46-55.
Trecând la soluționarea recursului declarat de către recurenta prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a constatat că recursul este nefondat și în concecință l-a respins pentru urmatoarele considerente:
Prima instanță, cu ocazia soluționării plângerii petentei, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității și a constatat în mod corect că în cauză, sunt incidente dispozițiile art.10 lit.d Cod procedură penală, faptei în concret săvârșite lipsindu- elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal.
Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză, coroborând probele cu înscrisuri existente la dosar cu declarațiile martorilor audiați, precum și cu împrejurările reliefate cu ocazia cercetării la fața locului, se constată că în cauză nu s-a putut proba ca intimații și au realizat vreo acțiune de ocupare a imobilului fără drept cu intenția de a-l poseda, cât timp la fața locului, imediat după introducerea sesizării penale nu au fost identificate semne de hotar care să delimiteze proprietatea intimaților de cea a petentei.
Se reține totodată faptul că, martorii si G, rude apropiate ale ambelor părți, cu ocazia audierii lor în faza de urmărire penală, au declarat că nu au cunostință de existența vreunor semne de hotar între proprietățile părților în litigiu.
Câtă vreme situația juridică a terenului în litigiu nu a fost pe deplin lămurită între părți, parcelele nefiind strict delimitate prin semne de hotar și în cauză nu s-a dovedit realizarea de către inculpați a unei acțiuni de ocupare fără drept, cu intenție infracțională, iar pe de altă parte, că recurenta nu a probat existența vreunui drept legitim care să atragă protecția juridică instituită prin disp.art.220 Cod penal, tribunalul a constatat că, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, faptei sesizate lipsindu-i atât latura obiectivă cât si cea subiectivă și, în consecință, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a respins ca nefondat recursul declarat de către recurenta petenta împotriva sentinței penale nr.303/05.10.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar -.
Văzând și prevederile art.192 alin. 2 Cod procedură penală, privitoare la plata cheltuielilor judiciare în caz de respingere a recursului.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs petenta recurentă,domiciliată în Câmpulung M,-, jud.
În motivarea recursului său învederează instanței de control judiciar că i-a fost încălcat un drept legal, respectiv dreptul de proprietate.
Pe de altă parte face referire la chestiuni de aplicarea Legii nr. 18/1991, privind un teren a cărei proprietară este prin ordin al prefectului.
Recursul declarat împotriva deciziei prin care instanța de recurs, respectiv Tribunalul Satu Mares -a pronunțat asupra recursului declarat de petentă împotriva sentinței penale nr. 303 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosarul nr-,este inadmisibil, întrucât hotărârile pronunțate de instanța de recurs,nu pot fi atacate cu recurs,conform art. 385 indice 1 Cod de procedură penală.
În consecință, Curtea respinge ca inadmisibil recursul declarat, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. a Cod de procedură penală și va menține în întregime decizia penală recurată.
Obligă recurenta, să plătească statului cheltuieli judiciare din recurs, fiind în culpă procesuală conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de recurenta împotriva deciziei penale nr.112/R din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 26.11.2008
Judecători recurs -;;
decizie -
2 ex./28.11.2008
Președinte:Marinela CrișanJudecători:Marinela Crișan, Adela Condrovici, Daniela Sotoc
