Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 597/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 597
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 120 de la 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1405/-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petenta, lipsind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Petenta recurentă solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor, deoarece nu s-au luat în considerare toate actele.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, deoarece în urma cheltuielilor efectuate s-a stabilit ca agentul de poliție nu a încălcat atribuțiile de serviciu.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 120 de la 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1405/-, s-a respins ca nedovedită plângerea petiționarei domiciliată în comuna județul G împotriva rezoluției din 11 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în dosarul nr.500/P/2008 în cauza privind și pe făptuitorul, agent de poliție în cadrul Postului de poliție -
A fost obligată petiționară la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj petiționara a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului care în calitatea sa de agent de poliție în cadrul Postului de Poliție a comis infracțiunea de abuz în serviciu în forma prev. de art.246 cod penal. A motivat că petiționarul a procedat abuziv atunci când a forțat-o să părăsească terenul care îi aparținea, a încercat să o determine să declare într-un anumit mod care nu corespundea adevărului și a amenințat-
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția din 11 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj dată în dosarul nr.500/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului cu motivarea că acesta nu a avut o comportare necorespunzătoare față de petiționară și nu a încălcat atribuțiunile de serviciu.
Plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției procurorului a fost respinsă de către Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj prin rezoluția din 7 ianuarie 2009 dată în dosarul nr.1881/II/2/2008 cu aceeași motivare.
Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere la Tribunalul Gorj petiționara. În precizarea luată acesteia petiționara a arătat că în vara anului trecut făptuitorul în calitatea sa de agent de poliție la Poliția a procedat abuziv atunci când a scos-o afară de pe un teren al său pe care dorea să-l are, a amenințat-o că va fi condamnată și a încercat să o determine să declare într-un anume fel care nu corespundea adevărului.
Pentru a lămuri starea de fapt, la cererea părților au fost audiați martorii, și propuși de petiționară și și, propuși de făptuitor.
Pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale cât și a acelora administrate nemijlocit în instanța a apreciat că plângerea petiționarei nu este întemeiată.
Astfel, făptuitorul, în calitatea sa de agent de poliție s-a deplasat la un teren aflat în litigiu între familiile petiționarei și cea a lui, în urma unui apel telefonic primit prin serviciul special ce se apelează la nr. unic 112.
Cu ocazia deplasării a solicitat părților să-i prezinte documentele de proprietate și hotărârile judecătorești pe care le dețineau fiecare. Cum terenul era în litigiu le-a cerut acestora să se abțină de la orice demers care ar putea să conducă la comiterea de infracțiuni și în aceste condiții martorul care fusese chemat de petiționară să are terenul s-a retras și a părăsit acel loc.
Petiționara a recunoscut că i-a fost citit acel proces verbal întocmit de către făptuitor pe care l-a semnat, fără obiecțiuni. Martorii audiați la cererea făptuitorului au confirmat apărarea făptuitorului și faptul că acesta nu a procedat abuziv în raporturile cu petiționara și nu a amenințat-
Martorul, audiat la cererea petiționarei, a relatat că polițistul le-a solicitat părților să depună actele doveditoare ale dreptului lor de proprietate și le-a motivat că hotărârea judecătorească invocată de petiționară nu era definitivă, condiții în care el a părăsit acel loc. Acest martor a apreciat că o expresie folosită de făptuitor putea fi apreciată ca o amenințare. Depoziția acestui martor nu a fost însă susținută de alte probe.
Din analiza depozițiilor martorilor și prezenți la postul de poliție atunci când făptuitorul a încercat să ia o declarație petiționarei nu a rezultat că acesta a procedat abuziv sau că ar fi încercat să o determine pe petiționară să declare într-un mod care nu corespundea adevărului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror deoarece nu s-au avut în vedere toate actele existente la dosar.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Intimatul în calitate de agent de poliție la Postul de Poliție al Comunei, în urma unui apel la 112 s-a deplasat la locul arătat în sesizare și a constatat că există o neînțelegere între petenta și având ca obiect o suprafață de teren, ocazie cu care a încheiat procesul verbal din 5 mai 2008.
Cu acest prilej, agentul de poliție le-a recomandat părților ca până la soluționarea situației juridice a terenului să se abțină de la anumite activități care ar putea constitui fapte de natură penală, spunându-i petentei că dacă ar efectua lucrări agricole pe teren, ar putea săvârși o faptă penală pentru care ar putea fi trasă la răspundere.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inclusiv din declarațiile martorilor, agentul de poliție nu a folosit cuvinte jignitoare sau de amenințare la adresa persoanelor prezente, nu a avut comportament abuziv față de acestea.
Mai mult, intimatul a încheiat procesul verbal din 5 mai 2008 care a fost semnat atât de petenta, cât și de, ocazie cu care petenta nu a formulat obiecțiuni.
Ori dacă agentul de poliție ar fi amenințat-o, iar fi adresat cuvinte jignitoare sau și-ar fi depășit atribuțiunile de serviciu, logic era ca să nu semneze respectivul proces verbal.
În acest context, simpla afirmație a petentei că a fost amenințată și jignită de către agentul de poliție, declarație care nu se coroborează cu nici una dintre probele existente la dosar, nu este suficientă pentru a se concluziona că intimatul a săvârșit vreo faptă de natură penală, în condițiile în care acesta s-a deplasat la fața locului în urma unui apel la 112, ocazie cu care a încheiat un proces verbal semnat și de petentă și le-a recomandat ambelor părți să se abțină de la activități care ar avea conotații penale.
În consecință, ținând cont de dispoz.art.38515alin.1 pct.1 litt.b p, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 120 de la 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1405/-.
Obligă pe recurentă la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 5 iunie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/IS/15.06.2009
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Membri Liana Balaci
