Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 600/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale numărul 208/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba -secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa petentului.
Se prezintă avocat, apărătorul ales al petentului recurent .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul petentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, admiterea plângerii.
În primul rând, solicită a se observa că la parchet, petentului i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiindu-i respinsă cererea de reaudiere a martorului - directorul economic al penitenciarului, esențială pentru aflarea adevărului, impunându-se astfel trimiterea cauzei la parchet pentru reaudierea acestuia.
În al 2-lea rând, nu se poate reține în sarcina petentului complicitatea la infracțiunea de furt, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acesteia. În speță, petentul nu a ajutat în nici un fel pe autorul furtului să sustragă răsaduri, nu i-a înlesnit în nici un fel acțiunea de sustragere, nu i-a promis tăinuirea bunurilor sustrase și nici nu l-a favorizat în vreun fel pe acesta. Pentru acest motiv, solicită reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d și înlăturarea obligației de plată a amenzii administrative aplicate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Alba ca legală și temeinică.
În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt, din actele dosarului rezultând că petentul și-a dat acordul cu privire la sustragerea de răsaduri din grădina penitenciarului, fiind astfel evidentă atitudinea de înlesnire a infracțiunii de furt săvârșită de inculpatul.
Nu poate fi vorba despre o încălcare a dreptului la apărare prin respingerea cererii de reaudiere a martorului, recursul fiind nefondat și sub acest aspect.
Față de cele de mai sus, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 208/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba -secția penală în dosarul nr- a fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței nr. 205/P/2008 din 04.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și a rezoluției nr. 511/II/2/2008 din 07.01.2009 a prim-procurorului aceluiași parchet.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr. penală a fost obligat petentul la plata cheltuielilor avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin ordonanța din 4.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, dată în dosar nr.205/P/2008 s-a dispus în temeiul art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit.b/1 Cpp și art.18/1 și art.91 Cp scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunile prev. de art.208 al.1 și art.209 alin.1 lit.a Cp, cu aplicarea art.41 alin.2 Cp și aplicarea unei amenzi administrative de 250 lei; scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.26 Cp rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a a Cod Penal învinuitului și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 150 lei; scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cp, a învinuitului (în temeiul art.10 lit.d Cpp).
Procurorul a reținut că prin rezoluția din 31.10.2008 s-a început urmărirea penală față de învinuitul Mateia și pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cp iar față de învinuitul pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev.de art.26 Cp rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cp.
S-a reținut că, în perioada 2-4.05.2008, învinuiții și au sustras din grădina agro-zootehnică a Penitenciarului Aiud 90 fire răsad,a vând în acest sens acordul învinuitului, care gestionează activitatea GAZ. au fost însușite de învinuitul, iar în cursul cercetărilor acesta a recuperat prejudiciul de 14,10 lei.
Prin ordonanța din 18.11.2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii în cazul învinuitului, prin reținerea disp.art.41 alin.2 Cp, întrucât, din cercetări a rezultat că sustragerea firelor de răsad a avut loc în două rânduri, respectiv în 2.05.2008, învinuitul a sustras singur 30 fire răsad, iar ulterior, în 4.05.2008, după ce a primit consimțământul din partea învinuitului, a mai sustras alte 60 fire răsad împreună cu învinuitul.
În cauză s-a dispus în temeiul disp.art.10 lit.d Cpp scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, întrucât, acesta a acționat în baza dispoziției date de învinuitul și fără a avea reprezentarea caracterului ilicit al faptei.
În ceea ce priveste infracțiunile reținute în sarcina învinuiților și, s-a apreciat că în cauză sunt incidente din punct de vedere procesual disp.art.10 lit.b/1 Cpp, deoarece, faptele în conținutul lor concret și în împrejurările în care în care au fost comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, pentru sancționarea învinuiților fiind suficientă aplicarea unei sancțiuni administrative.
La evaluarea gradului de pericol social s-a avut în vedere valoarea redusă a prejudiciului și faptul că învinuiții sunt la prima incidență cu legea penală; în cursul cercetărilor, învinuitul a avut o atitudine sinceră, în schimb, învinuitul și-a negat vinovăția, susținând că nu și-a dat în mod expres acordul la luarea răsadurilor, apărare ce este înlăturată de declarațiile celorlalți doi învinuiți.
Tribunalul a constatat că plângerea petentului este nefondată.
Este neîndoielnic că învinuitul a sustras în două rânduri răsaduri, în zilele de 2.05.2008 un număr de 30 răsaduri de roșii și în data de 4.05.2008 un număr de 30 răsaduri de ardei și 30 răsaduri de gogoșari.
Petentul nu a avut cunoștință despre sustragerea din 2.05.2008 decât a doua zi și când i-a spus agentul, autorul faptei. Petentul a declarat expres că i-a spus acestuia,le-ai luat, le-ai luat", manifestând o îngăduință suspectă față de un act de sustragere comis de un subaltern. Agentul și-a manifestat intenția de a lua și alte răsaduri, iar petentul nu s-a opus, având o atitudine îngăduitoare. Declarațiile celor doi diferă, în sensul că petentul susține că i-a cerut să mai aștepte și să ia mai târziu alte răsaduri, iar agentul vorbește despre una cord expres al petentului, care i-a spus că poate lua că nu e nicio problemă. Discuția dintre cei doi a fost observată de deținutul învinuit, care nu a auzit însă ce s-a discutat.
Cert este că prin atitudinea sa de a aproba pentru viitor sustragerea de răsaduri de către agentul, petentul, care este responsabil de sectorul GAZ, inclusiv de sectorul vegetale, a înlesnit, practic, un act de furt, fiind astfel complice.
Martorul a sesizat dispariția răsadurilor printr-un înscris adresat conducerii Penitenciarului Aiud și a dat în cauză o declarație olografă (fila 14) în care a arătat că a constatat dispariția acelor răsaduri. Nu rezultă ce alte elemente relevante în cauză ar putea oferi reaudierea lui, în condițiile în care răsadurile s-au sustras din inițiativa agentului cu aprobarea petentului și cu ajutorul deținutului care a acționat fără vinovăție.
În temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cpp, s-a dispus respingerea plângerii petentului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, petentul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii și în principal, trimiterea cauzei la procuror în vederea reaudierii martorului - directorul economic al penitenciarului, iar în subsidiar, schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală în art. 10 lit. d Cod pr. penală, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt.
În expunerea motivelor de recurs, petentul a susținut că în mod nejustificat nu s-a procedat la audierea martorului solicitat, depoziția acestuia fiind esențială pentru aflarea adevărului, iar în această modalitate i s-a încălcat dreptul la apărare.
S-a arătat că în cauză nu poate fi reținută complicitatea la infracțiunea de furt, deoarece nu a existat nici un ajutor la sustragerea răsadurilor, nu s-a înlesnit în nici un fel acțiunea de sustragere, nu s-a promis tăinuirea bunurilor sustrase și nu a fost favorizat în nici un fel autorul furtului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385/6 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că recursul petentului este fondat.
Procurorul și instanța de fond au reținut în sarcina petentului infracțiunea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât acesta a fost de acord ca învinuiții și să sustragă răsaduri din grădina agro-zootehnică a Penitenciarului Aiud.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv din actele de cercetare întocmite de comisia de disciplină constituită la nivelul penitenciarului și din depoziția învinuitului, a rezultat că în data de 03.05.2008, acesta din urmă a adus la cunoștință petentului - responsabil de activitatea GAZ - că în ziua precedentă a luat 30 fire răsaduri de roșii.
A doua zi, același învinuit a comunicat petentului faptul că mai are nevoie de răsaduri, petentul spunându-i să aștepte până în luna mai.
Raportat la starea de fapt conturată din actele dosarului, Curtea constată că în sarcina petentului nu poate fi reținut un act de complicitate la infracțiunea de furt.
Atitudinea îngăduitoare a petentului, reținută de instanța de fond drept element material al laturii obiective a acesteia, nu poate fi interpretată în contextul arătat, drept act de complicitate, care să se înscris în sfera infracționalului.
Nu s-a înlesnit în nici un fel activitatea autorului, nu a existat un ajutor material concret dat în timpul comiterii infracțiunii și nici nu s-a contestat o promisiune de tăinuire a bunurilor sau de favorizare a infractorului, care să reprezinte o încurajare a autorului în comiterea faptei.
Practic, învinuitul a adus la cunoștința petentului intenția sa de a sustrage răsaduri, fără a obține dezaprobarea, dar nici aprobarea acestuia.
În aceste condiții, nu se poate reține în sarcina petentului o activitate infracțională specifică participației penale în modalitatea complicității, fapta acestuia nefiind prevăzută de legea penală.
Ca urmare, constatând incidența prevederilor art. 10 lit. b Cod pr. penală, Curtea apreciază că nu este necesară desființarea soluțiilor și trimiterea cauzei la procuror în vederea suplimentării probatoriului, astfel cum a solicitat petentul în principal, ci, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cod pr. penală, va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând cauza, va schimba temeiul soluției de scoatere de sub urmărire penală adoptate față de petentul învinuit din art. 10 lit. b/1 Cod pr. penală raportat la art. 18/1 Cod penal, în art. 10 lit.b Cod pr. penală, cu înlăturarea obligării acestuia la plata amenzii administrative și a cheltuielilor judiciare reținute în sarcina sa.
Conform art. 192 alin. 3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate la fond și în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.208/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- și în consecință:
Casează sentința penală atacată și rejudecând cauza.
Desființează ordonanța din 4.12.2008 dispusă în dosar penal nr.205/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, precum și rezoluția din 7.01.2009 dispusă în dosar nr.511/II/2/2008 de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, în ceea ce privește soluția adoptată față de învinuitul.
Schimbă temeiul soluției de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului din art.10 lit.b/1 și art.18/1 Cod penal în art. 10 lit.b Cod procedură penală, cu înlăturarea obligației de plată amenzii administrative de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/09.11.2009 Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
