Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.606
Ședința publică de la 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - JUDECĂTOR 3: Liana
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și făptuitorul, împotriva sentinței penale nr.93 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător ales, pentru recurentul, lipsă și consilier juridic, pentru petenta DGFP
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului formulat de parchet, casarea sentinței, întrucât probatoriul este complet și nu se impunea admiterea plângerii formulată de petentă DGFP
Totodată, solicită admiterea recursului făptuitorului în măsura în care motivele concordă cu motivele parchetului.
Avocat pentru recurentul făptuitor, solicită admiterea ambelor recursuri, casarea sentinței și respingerea plângerii, întrucât probatoriul este complet, nu s-a săvârșit nicio faptă de natură penală.
Pe de altă parte, plângerea formulată la primul procuror este tardivă, aspect care nu a fost luat în considerare de instanța de fond.
Consilier juridic pentru DGFP D, solicită respingerea ambelor recursuri, plângerea a fost formulată în termen, deoarece rezoluția a fost comunicată la 2 decembrie 2008, dată de la care curge termenul de 20 de zile. Există documente care dovedesc faptul că facturile în baza cărora s-a dedus TVA, nu au fost emise de societățile respective.
Avocat pentru făptuitor în replică, arată că în 2006 avut loc un proces în contencios administrativ, ocazie cu care a fost depusă rezoluția procurorului.
Consilier juridic pentru DGFP D, precizează că termenul curge de la comunicarea rezoluției.
C RTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.93 din 26 februarie 2009, Tribunalul Dolj, a admis plângerea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului D, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 30 decembrie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în dosarul nr.47/P/2006, privind pe făptuitorul și a desființat rezoluția nr.47/P/2006 și a trimis cauza la procuror, conform dispozițiilor art.2781alin.8 lit.b Cod pr.penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22 ianuarie 2009, fost înregistrată pe rol acestei instanțe, sub nr-, plângerea formulată de petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva rezoluției nr.47/P/2006 și a rezoluției nr. 1851/II/2/2008 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, cercetat sub aspectul săvârșirii prev.de art.215 alin.1 Cod penal, art.10 și 11 din Legea nr.87/1994 și art.43 din Legea nr.82/1001.
Prin rezoluția din data de 03.08.2006, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale împotriva numitului, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 și 11 din Legea nr.87/1994 și art.43 din Legea nr.82/1001.
Împotriva acestei rezoluții, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Daf ormulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
În motivarea acestei plângeri s-a reținut faptul că în mod netemeinic și nelegal a fost dispusă neînceperea urmării penale împotriva făptuitorului.
În motivarea plângerii petenta a arătat că rezoluția pronunțată în cauză nu este întemeiată în fapt și în drept, întrucât nu s-au făcut probe suficiente și nu s-a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea constatată de organele de control, nu au fost indicate aspectele care înlăturau vinovăția și caracterul penal al faptei, având în vedere că fapta a fost săvârșită, fiind constată de către organele de control fiscal, cu ocazia desfășurării controlului și întocmirii procesului verbal de control.
În perioada aprilie 2004 - mai 2005, făptuitorul, în calitate de administrator al SC SA a achiziționat cantitatea de 117.419 Kg pulpe pui și 42.827 kg în valoare de 7,75 miliarde lei, iar în perioada mai - octombrie 2004 aprovizionat de la SC SRL B cantitatea de 288.404 kg pulpe și 46.166 kg în valoare de 16,6 miliarde lei, deducând în mod ilegal cheltuieli în sumă de 2.046.209 lei RON și TVA în sumă de 3.388.772 lei RON.
Garda Financiară Caî naintat această notă de constatare către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D în vederea efectuării inspecției fiscale și a stabilirii tuturor obligațiilor fiscale sustrase de la bugetul de stat prin desfășurarea acestor operațiuni economice de către SC COM SRL.
Astfel, activitatea de inspecție Financiar Fiscală a întocmit la data de 10.06.2005, procesul verbal de control pentru SC Com SRL raport ce a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
De asemenea, în cauză se impunea efectuarea de cercetări pentru a lămuri această stare de fapt sesizată de către organele de control, dispunerea efectuării unei expertize contabile pentru a se stabili dacă facturile au fost înregistrate sau nu corect în contabilitate și care să poată stabili caracterul operațiunilor economice efectuate.
Plângerea a fost considerată întemeiată, pentru următoarele motive:
Din analiza dosarului întocmit de parchet a rezultat că deși avea obligația de a efectua o anchetă efectivă și de a administra dovezi care să fie analizate corespunzător, procurorul s-a mărginit la efectuarea unei expertize grafologice și la audierea făptuitorului precum și a numitului administrator la SC COMERCIAL 2000 SRL.
Ori, în condițiile în care martorul a declarat că SC COMERCIAL 2000 SRL nu a mai desfășurat activități comerciale 01.12.2003 cu mult înaintea emiterii facturilor înregistrate de făptuitor în contabilitatea firmei sale, iar martorul asociat la SC SRL a declarat că nu a avut niciodată relații comerciale cu SC SRL G, procurorul avea obligația de a dispune și administrarea altor probe care să stabilească fără îndoială că făptuitorul a fost de bună credință atunci când s-a folosit de facturile emise de SC COMERCIAL 2000 SRL și SC SRL.
Soluția pronunțată numai pe simpla declarație a făptuitorului coroborată cu concluziile raportului de expertiză grafologică conform cărora scrisul de pe facturile menționate mai sus nu aparține făptuitorului și cu împrejurarea că acesta a achitat contravaloarea facturilor înregistrate în contabilitate, este nelegală și netemeinică.
Instanța a apreciat că se impune audierea în amănunt a martorilor și, solicitarea de relații de la Registrul Comerțului privind situația juridică a firmei SC SRL precum și efectuarea unor cercetări la SC - F SRL, SC COMERCIAL SRL și SC cu privire la emiterea facturilor privind achiziționarea de carne și pentru a se stabili exact cine a livrat produsele, către ce firmă, cine a făcut plata, în baza căror documente și către cine s-a făcut această plată.
De altfel, procurorul prin neluarea măsurilor arătate mai sus nu a avut posibilitatea să analizeze corespunzător și să se pronunțe motivat asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept invocate de către petenta DGFP
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și făptuitorul.
În motivare parchetul a arătat că scopul administrării tuturor probelor arătate de instanța de fond este acela de a stabili dacă făptuitorul a fost sau nu de bună credință atunci când a folosit și înregistrat în contabilitatea SC SRL facturile emise de SC COMERCIAL 2000 SRL B și SC SRL B, dar această împrejurare nu are nici un fel de relevanță juridică din punct de vedere al conținutului infracțiunilor.
A mai arătat că eventuala complicitate a făptuitorului la săvârșirea unor infracțiuni de fals și evaziune fiscală, poate face obiectul cercetărilor ce se efectuează în prezent de DIICOT C, dosar nr.16/D/P/2005.
Probele deja administrate în cauză demonstrează indubitabil că SC SRL nu s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului prin deducerea ilegală de cheltuieli.
Făptuitorul în motivarea recursului a invocat excepția de tardivitate a plângerii formulată la primul procuror împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 3 august 2006 adoptată de procurorul de caz și comunicată tuturor părților, trecând 2 ani până în momentul formulării plângerii către primul procuror.
Referitor la fondul cauzei, a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică, întrucât probele dispuse de aceasta nu au nici un fel de relevanță din moment ce din actele dosarului de cercetare penală reiese fără urmă de îndoială că recurentul a achiziționat efectiv marfa înscrisă în facturi, a plătit contravaloarea ei, fiind de bună credință.
A mai arătat că audierea numiților și este nelegală, deoarece ei au calitatea de inculpați cu privire la falsificarea facturilor prin care au livrat marfa către recurent și cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, astfel încât aceștia nu pot fi obiectivi.
Pe de altă parte, nu s-a luat în considerare faptul că recurentul a achitat contravaloarea facturilor în cauză și s-a folosit efectiv de marfa achiziționată.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că sunt nefondate.
Referitor la excepția tardivității plângerii formulată potrivit art.278 alin.3 Cod pr.penală, important este aspectul că obiectul plângerii formulată în baza art.2781Cod pr.penală, îl constituie rezoluția procurorului de caz nr.47/P/2006 din 3 august 2006, astfel încât instanța analizează această rezoluție. În consecință, din moment ce rezoluția nr.1851/II/2/2008 din 30 decembrie 2008 primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, nu a fost contestată, sub aspectul temeiului care a fost avut în vedere pentru respingerea plângerii formulată de DGFP D, aspectul referitor la tardivitatea plângerii formulată potrivit art.278 alin.3 Cod pr.penală, nu poate fi analizat de instanță.
Tribunalul și implicit Curtea are obligația să analizeze dacă plângerea formulată potrivit art.2781Cod pr.penală, respectă termenul prevăzut în acel articol.
Ori, acest termen este respectat având în vedere data rezoluției primului procuror - 30 decembrie 2008 și data formulării plângerii - 22 ianuarie 2009.
Referitor la fondul cauzei, în mod corect tribunalul a apreciat că se impune audierea numiților și, solicitarea de relații la Registrul Comerțului și efectuarea de cercetări la cele trei societăți comerciale, pentru a se stabili în ce context au fost emise facturile folosite de societatea făptuitorului pentru deducerea TVA-ului.
În condițiile în care reprezentanții SC COMERCIAL 2000 SRL și SC SRL au negat că au avut relații comerciale fie cu SC COM SRL, fie cu SC SRL G, este necesar să se stabilească cum au ajuns facturile emise de cele două societăți la făptuitor, ținând cont și de faptul că numitul a declarat că SC COMERCIAL 2000 SRL nu a mai desfășurat activități comerciale de la 1 decembrie 2003 - dacă care este anterioară emiterii facturilor folosite de făptuitor în contabilitatea firmei.
În acest context, stabilirea faptului dacă a cunoscut sau nu modul în care au fost emise facturile respective, este foarte importantă din punct de vedere al laturii subiective a infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere penală.
Pentru a se stabili cu exactitate de unde a procurat SC COM SRL produsele arătate în facturi, cine a emis acele facturi și cine a încasat banii plătiți pentru produsele respective este necesar să se efectueze un control contabil încrucișat la SC COM SRL, SC SRL, SC COMERCIAL 2000 SRL, SC SRL
Chiar dacă numiții și pot fi bănuiți de lipsă de obiectivitate de către recurentul, la stabilirea stării de fapt pe lângă declarațiile celor doi vor fi avute în vedere și alte probe, așa cum au fost dispuse de instanța de fond, îndeosebi clarificarea aspectelor de natură contabilă.
Chiar dacă făptuitorul susține că a efectuat toate plățile, pentru ca statul să nu rămână păgubit, în condițiile în care cumpărătorul folosește facturile pentru deducerea TVA-ului, este necesar ca și vânzătorul să plătească TVA. Ori, numai prin stabilirea modului în care au fost emise facturile folosite de SC COM SRL la deducerea TVA-ului, se poate afla dacă vânzătorul și-a achitat obligațiile fiscale către stat și dacă făptuitorul a avut cunoștință de modul de întocmire al facturilor.
Aspectul invocat de parchet, în sensul că eventualele fapte ale lui pot face doar obiectul cercetărilor ce se efectuează în prezent de DIICOT C, dosar nr.16D/P/2005 este nefondat, având în vedere faptul că SC COM SRL, are sediul în C, iar Garda Financiară Caî naintat o notă de constatare către Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în vederea efectuării inspecției fiscale și a stabilirii tuturor obligațiilor fiscale sustrase de la bugetul de stat prin desfășurarea operațiunilor economice de către societatea respectivă, întocmindu-se la 10 iunie 2005, procesul-verbal de control.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și făptuitorul, împotriva sentinței penale nr.93 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 10 iunie 2009.
- - - - - -
Red.jud.
PS/2.07.2009
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Mircea Mugurel Șelea, Liana
