Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 62/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 62/2009
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petenții, și - împotriva rezoluției dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 714/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției adoptate de procuror.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra plângerii de față;
Constată că petenții, și, au formulat, în temeiul art. 2781.pr.penală plângere împotriva rezoluției procurorului din 09 februarie 2009 dată în dosarul nr. 714/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin.2 cod penal, art.200 alin.1 cod penal, art. 217 alin.1 cod penal și art. 246 cod penal de către executorul judecătoresc.
Plângerea a fost înregistrată la această instanță sub dosar nr- iar petenții, și au solicitat instanței admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând actele și materialul probator din dosar, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 09 februarie 2009 dată de procuror în dosarul nr. 714/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d pr.penală pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin.2 cod penal, tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin.1 cod penal, distrugere -prev. și ped. de art. 217 alin.1 cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 cod penal de către executorul judecătoresc.
Pentru dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
În cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mai sus, urmare plângerii formulată de către persoanele vătămate și prin care s-a menționat că:
În data de 24 septembrie 2008, invocând punerea în executare a actului de adjudecare nr. 315/2007 din data de 16 iunie 2008 Biroului executorului judecătoresc, făptuitorul, deși nu avea acordul instanței de judecată, a procedat în mod abuziv la evacuarea forțată a petenților din imobilul în care locuiau, pătrunzând fără drept în locuință, spărgând ușa de acces în imobil și scoțând bunurile persoanelor vătămate din apartament, bunuri pe care le-a depozitat și predat în custodie unei terțe persoane, astfel încât acestea erau supuse degradării sau dispariției.
Din conținutul materialului probator administrat în dosarul cauzei rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorului, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor prev. de art. 192 alin.2, cod penal, art. 220 alin.1 cod penal, art. 217 alin.1 cod penal și respectiv art. 246 cod penal, fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art.10 lit.d pr.penală deoarece:
La data de 13 august 2008 s-a încheiat "contractul de executare silită" între creditoarea (prin - împuternicit prin procură specială) și - executor judecătoresc, având ca obiectul predarea de către executorul judecătoresc în posesia mandatarei creditoarei a imobilului situat în M, str. - -, nr.18,.8,.17, jud. Sibiu, dobândit de creditoare urmare adjudecării acestuia la licitație publică, act de adjudecare nr. 315/2007 din data de 16 iunie 2008, emis de BEJ;
În conformitate cu prevederile art. 516 pct. 8 și art. 517 pr.civilă actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva debitorului, în cauză;
Urmare încheierii contractului de executare silită, executorul judecătoresc a emis pe adresa debitorului mai multe somații (18 august 2008, 01 septembrie 2008, 04 septembrie 2008) ultima fiind emisă după ce executorul judecătoresc a constatat că debitorul obligației nu este prezent la imobilul din care acesta urma să fie evacuat.
La data de 24 septembrie 2008 executorul judecătoresc s-a deplasat la locul unde este situat imobilul și a solicitat debitorului obligației (persoana vătămată din prezenta cauză) să părăsească apartamentul dar acesta refuză.
Urmare atitudinii debitorului, în prezența organului de poliție, executorul judecătoresc a solicitat din nou debitorului să părăsească imobilul și să-și ridice bunurile personale dar acesta din urmă, după ce a ieșit din imobil, refuzând să procedeze la evacuare, a închis ușa de acces și a părăsit clădirea.
Raportat la atitudinea susnumitului, executorul judecătoresc a procedat la evacuarea forțată de bunurilor debitorului din imobil, după ce s-a pătruns în interior prin forțarea ușii de acces, bunurile fiind predate în custodie unei terțe persoane.
În activitatea sa, executorul judecătoresc nu a încălcat nici o normă procedurală și nu a adus atingere intereselor legitime ale debitorului, persoanele vătămate din prezenta cauză.
Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petentul, iar în temeiul art. 2781.pr.penală plângerea a fost soluționată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea plângerii contra rezoluției procurorului, apreciindu-se că executorul judecătoresc a pornit evacuarea persoanelor din apartamentul de domiciliu în baza unui titlu executor valabil emis de el:actul de adjudecare din data de 16 iunie 2008; prețul bunului vândut silit a fost achitat integral așa cum rezultă din documentul de la fila 38 din dosar, document prin care s-a realizat distribuirea prețului; observațiile petenților nu sunt întemeiate sub acest aspect.
În legătură cu cel de al doilea capăt al plângerii s-a reținut că potrivit art. 384/1 pr.civilă "în vederea executării unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice alte locuri, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forța publică. În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menționate la alin.1. instanța se pronunță de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, prin hotărâre irevocabilă și executorie".
Astfel s-a dedus că pătrunderea în cursul executării împotriva voinței debitorului în locuința de domiciliu când se execută un titlu neemis de instanță se face numai cu aprobarea judecătorului, aprobare dată într-o procedură de urgență.
Or, executorul judecătoresc deși executa titlul emis de el, deși trebuia să evacueze pe debitori din spațiul ce reprezenta domiciliul lor nu a cerut aprobarea prealabilă a judecătorului, uzând de forța publică pentru a valorifica creanța debitorului cu toate implicațiile materiale și juridice aferente.
Verificările dispuse arată însă că nu există date, indicii, informații ori dovezi indubitabile din care să rezulte că executorul judecătoresc a fost de rea credință când a pornit evacuarea prin pătrunderea în domiciliul persoanelor vătămate fără autorizarea judecătorului.
Este evident doar că executorul deși a cunoscut dispoziția legală ce protejează pe debitorul ce urmează să fie evacuat din locuința de domiciliu a apreciat că nu este cazul să facă acest demers procesual prealabil, interpretând personal pe baza experienței sale profesionale că, în contextul dat, că nu avea obligația să obțină aprobarea magistratului.
Deci, în mod întemeiat procurorul a reținut lipsa laturii subiective a faptelor ce se impută executorului când a emis rezoluția contestată. Eventualele răspunderi ale acestuia fiind de altă natură decât penală.
Verificând rezoluția atacată, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente:
executorului judecătoresc în locuință și evacuarea petenților dispusă în baza unui titlu executoriu valabil, dar care nu a fost încuviințat în prealabil de judecător, după ce au fost somați să părăsească imobilul, nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere, abuz în serviciu, tulburare de posesie și vioare de domiciliu, neexistând intenția executorului judecătoresc de a leza drepturile petenților.
Dintr-o altă perspectivă, încălcarea dispozițiilor care impun autorizarea judecătorului poate avea ca efect nulitatea executării și, pe cale de consecință, restabilirea situației anterioare.
Acțiunea executorului judecătoresc a fost motivată și de dispozițiile care înlăturau controlul judecătoresc asupra începerii executării silite, dispoziții care au fost declarate neconstituționale. Prin decizia nr. 458 din 31 martie 2009.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 2781lit. pr.penală, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția din rezoluția atacată.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecare plângerii, potrivit deciziei nr. LXXXI (81) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vor fi suportate de către fiecare petent.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții -, - și împotriva rezoluției din 09 februarie 2009 dispuse de procuror în dosarul nr. 714/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținând rezoluția atacată.
Obligă petenții să plătească statului suma de câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. CL
Tehnored. VV 2 ex/18.05.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș
