Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 633/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 633
Ședința publică de la 23 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de domnul procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul G, domiciliat în B,-, sector 3, cu domiciliul ales la sediul Ligii Democratice pentru din România,--123A, sector 3, B, împotriva deciziei penale nr.534 din 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care a fost respins recursul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.265 din 08.02.2008 a Judecătoriei Ploiești, intimați fiind, domiciliat în P,-,.4A,.4,.19, județul P, domiciliat în P,-, -.2,.28, județul P și, domiciliat în P,-, -A,.3,.11, județul
Prin această sentință, în baza disp. art.2781alin.8 lit.a cod proc. penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul G, împotriva rezoluției nr.8989/P/2006 din 10.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria și a rezoluției nr.4697/II/2/2007 din 07.11.2007 a Prim Procurorului Adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații, și.
A fost menținută soluția dispusă prin cele două rezoluții, iar în temeiul disp. art.192 alin.2 cod proc. penală petentul a fost obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul G personal, precum și intimații, și, de asemenea, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de petentul G, având în vedere că în cauză a fost exercitat deja un recurs potrivit dispozițiilor art.2781cod proc. penală. Acordă cuvântul părților cu privire la această excepție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului, motivat de faptul că Tribunalul Prahovas -a pronunțat prin decizia nr.534/2008 asupra recursului aflat la îndemâna părții conform dispozițiilor legale aplicabile în speță. Mai mult, decizia penală menționată este una definitivă.
Recurentul-petent G, personal, solicită instanței respingerea excepției invocată de instanță, precizând că în soluționarea dosarului său nu i s-a oferit o citare legală, chiar reprezentantul Ministerului Public, în cadrul concluziilor formulate în fața tribunalului, a solicitat restituirea cauzei la udecătoria Ploiești în vederea rejudecării cauzei dat fiind faptul că nu a fost citat corect.
Susține că tribunalul nu a soluționat nimic pe fondul cauzei, în sensul de a-i da posibilitatea să facă dovada faptului că actul de vânzare-cumpărare al unui imobil aparținând autorilor săi, la care se face referire în plângerea formulată potrivit disp. art.2781cod proc. penală, este unul fals. Acest contract de vânzare-cumpărare nr.641/1951 nu îndeplinește condițiile de validitate, deoarece vânzătorul imobilului obiect al contractului nu avea un titlu de proprietate asupra acestuia, pentru a-l putea înstrăina astfel în condiții legale.
Precizează că în opinia sa procurorul care a efectuat cercetările cu privire la cele sesizate în plângere nu și-a exercitat rolul activ în aflarea adevărului. Depune la dosar note scrise.
Intimatul, personal, formulează concluzii de admitere a excepției, solicitând se avea în vedere că petentul și-a exercitat dreptul la recurs în fața Tribunalului Prahova. Plângerea de astăzi este una fără temei juridic și astfel este inadmisibilă. Depune la dosar note scrise întocmite de toți cei trei intimați.
Intimatul, personal, arată că petentul prin cele susținute acuză autoritățile din anul 1950, împrejurări ce au avut loc la nivelul acelor ani, evenimente cu care intimații nu au nici o legătură. Activitatea desfășurată de ei a fost una legală, ce avea la bază documente prezentate de primărie. Solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.
Intimatul, personal, solicită a se avea în vedere că actul de vânzare-cumpărare invocat de petent, încheiat în anul 1944, este legal, că nu se face vinovat de ceva cu privire la acesta, la întocmire s-au respectat prevederile Legii nr.112/1995.
Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii petentului ca inadmisibilă, fiind fără temei legal, cu atât mai mult cu cât nu există acte care să facă dovada că petentul este moștenitorul legal al imobilului în litigiu.
Având cuvântul în replică, recurentul-petent G, arată că recursul declarat este admisibil, existând cazuri specială când se poate declara o astfel de cale de atac, în condițiile în care în speță sunt aplicabile și prevederile Legii br.78/2000 și Legea nr.39/2003.
Mai arată că deși a solicitat contraprobe la cele susținute în plângere, astfel de dovezi nu au fost prezentate niciodată, nefiind depuse la dosar înscrisuri privind istoricul de rol fiscal și situația juridică a imobilului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia penală nr.534 din 26.05.2008 a Tribunalului Prahovaa fost respins recursul declarat de petentul G, domiciliat în-, sector 3, B, împotriva sentinței penale nr.265 din 08.02.2008 a Judecătoriei Ploiești.
A fost obligat recurentul la plata sumei de 80 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de recurs a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr.265 din 08.02.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.2781alin.8 pct.a cod proc. penală s-a respins ca nefundat plângerea formulată de petentul G, împotriva Rezoluției nr.8989/P/2006 din 10.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și a Rezoluției nr.4697/II/2/2007 din 07.11.2007 a Prim Procurorului Adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații,.
S-a menținut soluția dispusă prin cele două rezoluții atacate.
În baza art.192 alin.2 cod proc. penală a fost obligat petentul să plătească statului 60 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, petentul din prezenta cauză s-a adresa cu plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, IPJ P și Poliției municipiului P, precum și altor instituții, solicitând luarea măsurilor legale față de reprezentanții legali ai pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, arătând că aceștia au vândut în mod abuziv imobilul situat în P,- al cărui proprietar a devenit în urma acestui contract numita, cei doi intimați pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.242, 246 și 215 alin.1 cod penal, învederând aspectele menționate și în plângerea adresată instanței de judecată.
Prin referatul din data de 30.01.2007, Poliție municipiului Pap ropus neînceperea urmăririi penale față de cei trei intimați pentru infracțiunile sesizate, propunere confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești prin rezoluția nr.8989/P/2006 din 10.09.2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru infracțiunea prev. de art.246 cod penal.
Ulterior, plângerea petenților împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr.4697/II/2/2007 DIN 07.11.2007 a Prim Procurorului Adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Instanța a apreciat aceste două rezoluții ca legale și temeinice întrucât, în sentința civilă nr.592/06.06.2006 a Judecătoriei Ploiești, precum și în decizia nr.53/01.02.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a reținut că imobilul din-, Paa parținut petentului până în anul 1951 când acesta împreună cu numita l-a vândut numiților și, conform actului de vânzare-cumpărare nr.641/15.09.1951, act ce nu a fost contestat niciodată și care se află anexat la fila 62 dosar nr.8547/2005 al Judecătoriei Ploiești.
Ulterior acest imobil a fost trecut în proprietatea statului, însă petentul nu a făcut dovada că la data preluării imobilului acesta era proprietatea autorilor săi, situație în care acesta nu este îndreptățit la restituire.
Ulterior, imobilul a fost vândut conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1994 N/2000 numitei de către
Acest contract a fost contestat de către petent, ca fiind încheiat cu rea credință de către reprezentanții, în cauză fiind vorba de intimați, însă conform sentinței civile nr.592/06.06.2006 a Judecătoriei Ploiești acesta a renunțat la judecată, respectiv la anularea acestui contract.
Față de toate acestea, instanța a constatat că susținerile petentului nu se confirmă, imobilul fiind preluat în proprietatea statului de la foștii proprietari, numiții și, care au dobândit imobilul în baza unui contract de vânzare-cumpărare, deci cu acordul de voință al vânzătorului, că petentul nu a depus nici un fel de acte doveditoare cu privire la dreptul său de proprietate asupra acestui imobil conform disp. Legii nr.10/2001. Deși a solicitat mai multe termene de judecată pentru a-și pregăti apărarea, acesta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a depune actele pe care a susținut că le deține și care pot dovedi cele solicitate.
În această situație, s-a apreciat că în mod corect Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești prin rezoluția nr.8989/P/2006 din 10.09.2007, neînceperea urmăririi penale față de intimați, soluție menținută prin rezoluția nr.4697/II/2/2007 din 07.11.2007 a Prim Procurorului Adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petent G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, susținând că, pentru termenul când s-a soluționat cauza a formulat o cerere de amânarea judecării cauzei, cerere care deși a fost motivată, a fost respinsă de instanță. S-a mai arătat că, rezoluția nr 4697/II/2 /2007 este pronunțată de Prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești cu încălcarea prevederilor art. 278 alin 1 și 2 cod proc. penală. Textul de lege menționat nu prevede posibilitatea ca prim procurorul parchetului sau după caz, procurorul general ori procurorul șef de secție să fie substituit în aceste atribuții de un procuror adjunct, nefiind acceptată delegarea de atribuții. Pe cale de consecință, soluționarea de către altă persoană decât cea nominalizată în art. 278 cod proc. penală a plângerii împotriva actelor procurorului echivalează cu nesoluționarea acesteia, fapt ce împiedică instanța să se pronunțe pe fondul cauzei, deoarece ar încălca dreptul petiționarului la utilizarea unui grad de jurisdicție - Decizia ÎCCJ - secția penală nr 1270/27.02.2006. Critica recurentului a mai vizat nerespectarea art.62, 63 cod proc. penală și următoarele în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată fiind obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe precum și a dispozițiilor cuprinse în art.44 din Legea nr 10/2001.
La data de 9 august 2006 recurentul petent a depus o plângere la organele de urmărire penală împotriva intimaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 cod proc. penală, constând în aceea că societatea SC SA, reprezentată de intimați, a încheiat nelegal contractul de vânzare cumpărare nr.1944/N/2000 prin care fost înstrăinat imobilul situat în P,-, chiriașului.
Din actele de cercetare efectuate în cauză a rezultat că, imobilul de la adresa indicată mai sus a aparținut autorilor recurentului, numiții G și și a fost vândut, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.641/15.09.1951 și transcris la nr.1352, cumpărătorilor și, contract ce nu a fost contestat de către părți cât timp s-au aflat în viață.
Ulterior, acest imobil a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr.218/1960, prin decizia Primăriei mun.P nr.94 /10.10.1961.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1944/N/2000, imobilul a fost vândut chiriașului în baza Legii nr.112/1995, vânzare care a îndeplinit toate cerințele actului normativ citat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.8547/2005, contestatorul G, în contradictoriu cu intimații Primăria municipiului P - prin primar, Consiliul Local al Municipiului P, Prefectura Județului P, Consiliul Județean P și SC. SA Pas olicitat anularea dispoziției nr.7763/01.11.2005 și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1944/N/2000, ca fiind încheiat cu rea credință.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr.592/06.06.2006 a luat act că reclamantul renunță la cererea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1944/N/2000 și a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul G, fiind respins ca nefondat prin decizia nr.53/01.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În decizia instanței de apel, s-a reținut că, printr-o altă hotărâre, respectiv decizia nr.424/08.02.2000 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a respins irevocabil acțiunea formulată de reclamantul G, privind revendicarea imobilului respectiv, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că acesta nu a făcut în nici un mod dovada că la data preluării imobilului de către stat, acesta constituia proprietatea autorilor săi G și.
S-a mai reținut că, în cauză, s-au respectat dispozițiile Legii nr.10/2001 ale art.21 și 44 din Constituția României și art.6 alin.1 din în sensul soluționării în mod echitabil a procesului și a garantării dreptului de proprietate.
În cauză, s-a formulat plângere împotriva intimaților și au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 cod penal.
S-a reținut că potrivit art.246 cod penal, constituie infracțiunea de abuz în serviciu, fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Sub aspect obiectiv, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, se realizează fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act.
Din punct de vedere subiectiv, această infracțiune se săvârșește, în ambele sale modalități de realizare, numai cu intenție.
În speță, având în vedere considerentele expuse mai sus, reținute pe baza actelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev.de art.246 cod penal, lipsind atât elementul material al laturii obiective, cât și latura subiectivă.
Astfel, tribunalul a constatat că în cauză nu se poate reține că intimații și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu sau au omis cu știință să îndeplinească un act, prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului recurent, atâta timp cât din actele aflate la dosar, respectiv copiile hotărârilor judecătorești nr.592/2006, nr.53/2007, nr.424/2000, a contractului de vânzare-cumpărare nr.1944/N/2000, a rezultat că acest contract a fost încheiat cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare.
În privința criticii privind încălcarea dreptului la apărare, tribunalul a reținut că instanța de fond a respectat și garantat petentului acest drept, în acest sens amânând de două ori judecarea cauzei și o dată pronunțarea soluției, timp în care petentul a avut posibilitatea efectivă să formuleze orice apărări necesare, într-o speță care, potrivit disp. art.2781alin.12 cod proc.penală, judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
În privința celorlalte critici formulate de recurentul petent, tribunalul a constatat că, prim procurorul adjunct al parchetului este un organ de conducere care exercită atribuțiile stabilite prin legea de organizare a parchetelor și atribuțiile care i-au fost delegate de prim procuror, de a soluționa plângerile formulate împotriva rezoluțiilor procurorului.
De asemenea, s-a constatat că recurentul petent a avut posibilitatea de a solicita și depune orice probe considerate concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, și că de organele de urmărire penală și instanța de fond au făcut o justă și temeinică analiză a actelor administrate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și antamând o serie întreagă de aspecte vizând fondul cauzei. De fapt, petentul a intitulat respectiva cale de atac "plângere" depunând la dosarul cauzei precizări și note scrise (filele 14-17) și având în vedere conținutul explicit al actului respectiv instanța de control judiciar îl califică în mod evident drept recurs.
Ori, după cum reiese din dispozițiile legale care reglementează căile de atac, cu referire strictă la ipoteza plângerii bazate pe dispozițiile art.2781cod proc. penală, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 lit. a cod proc. penală poate fi atacată cu recurs și de persoana care a formulat plângerea.
Petentul Gau zat deja de mai sus menționata cale de atac, astfel încât, oricât de nemulțumit ar fi de rezultatul demersurilor sale judiciare nu poate declara o altă cale ordinară de atac și împotriva deciziei dată în recurs.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.a cod proc. penală, va respinge recursul ca inadmisibil.
Având în vedere și dispozițiile art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G, domiciliat în B,-, sector 3, cu domiciliul ales la sediul Ligii Democratice pentru din România,--123A, sector 3, B, împotriva deciziei penale nr.534 din 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, intimați fiind, domiciliat în P,-,.4A,.4,.19, județul P, domiciliat în P,-, -.2,.28, județul P și, domiciliat în P,-, -A,.3,.11, județul
Obligă recurentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./25.07.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Ștefana Anghel, Mihai Viorel
