Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 640/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 640
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Robert Emanoil Condurat
- - - - - judecător
- - - Președinte Secție
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și intimatul împotriva sentinței penale nr. 50 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător ales pentru intimatul lipsă și petenta, asistată de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, s-au depus motivele de recurs de către recurentul intimat -, prin apărător, și, constatându-se că nu mai sunt alte cereri sau excepții, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul -, a solicitat admiterea recursului formulat de acesta, cu consecința casării sentinței tribunalului și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, deoarece la pronunțarea soluției, aceasta nu a avut la dispoziție dosarul de urmărire penală în integralitate pentru a-și putea forma o părere justă cu privire la ansamblul probelor administrate în acest dosar. De asemenea, a mai arătat că există probe, inclusiv o expertiză, care concluzionează că vinovat de săvârșirea omorului asupra lui este doar inculpatul, care de altfel a și recunoscut săvârșirea infracțiunii, solicitând admiterea și a recursului parchetului.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, în condițiile în care instanța nu a avut dosarul de urmărire penală integral, astfel încât se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru ca această instanță să efectueze demersuri în vederea obținerii dosarului de urmărire penală, urmând ca la pronunțarea soluției să aibă în vedere totalitatea probelor existente în acesta. De asemenea, s-a mai solicitat admiterea și a recursului recurentului intimat -, pentru aceleași considerente.
Avocat -, pentru petenta a solicitat respingerea ambelor recursuri și menținerea soluției Tribunalului Dolj, ca fiind legală și temeinică, lipsa dosarului de urmărire penală în integralitate neputând constitui motiv de admiterea recursurilor atâta vreme cât Tribunalul Dolja dat indicație expresă procurorului cu privire la începerea urmăririi penale, indicând totodată și ce fapte și împrejurări urmează a fi constatate, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate la urmărirea penală, depunând în acest sens și concluzii scrise.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 50 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în baza art. 2781alin. 8 lit. b cod pr.penală, a fost admisă plângerea formulată de petenta, în contradictoriu cu intimatul; a fost desființată rezoluția procurorului din 21 ianuarie 2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.174, 175 lit. i cod penal, soluție menținută de prim procuror prin rezoluția de la 18 februarie 2008.
În baza art. 2781alin. 8 lit. b cod pr.penală, a fost trimisă cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. i cod penal și stabilește procurorului faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, precum și mijloacele de probă, astfel: stabilirea cu exactitatea existenței (ori nu) a unei participații a pretinsului făptuitor la săvârșirea infracțiunii, avându-se în vedere prezența acestuia la locul și în momentul producerii accidentului, sens în care se va proceda la reaudierea tuturor martorilor cauzei, în vederea strângerii informațiilor necesare identificării persoanelor implicate în derularea accidentului; să se aibă în vedere faptul că actele medico-legale întocmite în cauză nu pot constitui unic temei în excluderea participației penale la săvârșirea faptei; organul de urmărire penală va dispune completarea materialului probator, va efectua confruntări și, în contextul începerii urmăririi penale, probele să fie administrate în mod riguros, cu necesitate pentru aflarea adevărului în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Petenta a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror la data de 21 ianuarie 2008, privind pe făptuitorul, împotriva căruia s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 174, 175 lit. i cod penal, soluție menținută de prim procuror prin rezoluția din 18 februarie 2008.
În plângerea formulată, petenta a arătat că rezoluția adoptată în cauză este netemeinică și nelegală, întrucât urmărirea penală nu s-a preocupat de lămurirea tuturor aspectelor ce interesează starea de fapt, cu toate că probele administrate demonstrau participarea penală și a făptuitorului la săvârșirea infracțiunii de omor asupra fiului petentei, numitul; a mai precizat că acesta este coautor al infracțiunii de omor, alături de inculpatul și, deși materialul probator era evident în acest sens, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la intimat.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite dispoz. art. 2781alin.1 cod pr.penală, în sensul că petenta justifică un interes legitim (fiind mama victimei u ) în a uza de plângerea împotriva soluțiilor procurorului și a supune controlului jurisdicțional al instanței soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, în contextul asigurării liberului acces la justiție.
În cauză, în vederea unei juste soluționări, s-a dispus atașarea dosarului penale în care s-a adoptat soluția de neîncepere a urmăriri penale precum și a sentinței penale nr. 476 din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj (această cauză aflându-se în prezent în faza de soluționare a recursului de către instanța supremă), prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra lui.
De asemenea, anterior, urmare unei alte plângeri formulată de, având ca obiect o soluție anterioară de neîncepere a urmăririi penale privind pe același făptuitor și aceeași infracțiune reclamată, Tribunalul Dolja pronunțat sentința penală nr. 625 din 13 decembrie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 848 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a admis plângerea și s-a dispus desființarea dispoziției de netrimitere în judecată, respectiv de neîncepere a urmăririi penale, față de numitul (dispoziție a rechizitoriului nr. 1362/P/2004 a Parchetului D, prin care, însă inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor).
S-a mai reținut, că în baza acestei soluții, instanța a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului.
S-a mai impus precizarea că, deși inițial instanța de judecată a apreciat ca necesară atașarea dosarului penal nr- (format vechi 2859/P/2005), cauză ce se află și în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ulterior a revenit asupra acestei dispoziții, concluzionând ca posibilă soluționare a prezentei cauze penale în baza materialului probator aflat la dosar.
Instanța a avut în vedere, în acest sens, practica judiciară a ÎCCJ și a invocat în sprijinul admiterii plângerii formulate de petenta, în temeiul art.2781(8) lit.b și C.P.P. a desființării rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, adoptată de acesta la 21 ianuarie 2008, vizând pe, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, cu consecința trimiterii cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale, următoarele considerente:
Analizând rezoluția supusă controlului jurisdicțional, precum și soluția primului procuror prin care a fost menținută aceasta, Tribunalul a constatat că motivarea soluțiilor adoptate este contradictorie; astfel, pe de o parte, s-a susținut că eventuala stare de dubiu pe care s-ar fi fundamentat sentința nr.625 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Dolj, în sensul nelămuririi vreunei participații penale la săvârșirea infracțiunii de omor din partea lui, ar fi fost înlăturată după reluarea urmăririi penale, în sensul că actele medico-legale au concluzionat că leziunile victimei au fost produse cu un singur corp tăietor-înțepător de către inculpatul, excluzându-se astfel o agresiune cu sabia ce ar fi aparținut făptuitorului.
Pe de altă parte însă, procurorul a adoptat în cauză tot o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
Raportându-se la obligațiile ce-i revin procurorului în condițiile în care instanța de judecată învestită cu o plângere fundamentată pe art.2781C.P.P. a dispus, în urma admiterii plângerii, desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei procurorului tocmai în vederea începerii urmăririi penale, ÎCCJ-Secția Penală a statuat prin decizia nr.6108 din 23 octombrie 2006 obligația imperativă a procurorului de a respecta dispozițiile instanței și de a nu putea dispune din nou neînceperea urmăririi penale.
Într-o asemenea ipoteză se aflăm speța de față, în care procurorul nu s-a conformat dispozițiilor unei hotărâri judecătorești definitive (sentința penală nr.625/ 13.12.2006 a Tribunalului Dolj rămasă definitivă prin decizia penală nr.848/ 15.10.2007 a Curții de Apel Craiova ).
Astfel, deși instanța dispusese trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, soluția adoptată a fost aceea de neîncepere a urmăririi penale, invocându-se însă într-un mod contradictoriu acte de urmărire penală în sprijinul soluției.
Mai mult decât atât, în cauză s-au evidențiat o serie de aspecte nelămurite încă, cu privire la o eventuală participație penală a făptuitorului, în împrejurările în care a rezultat că acesta s-a aflat la locul și în momentul producerii agresiunii.
Astfel, cum se constatase anterior, atât de către prima instanță, cât și de instanța de recurs în soluționarea primei plângeri formulate de, este deosebit de important să se stabilească dacă acest făptuitor a avut sau nu o contribuție materială ori morală pe toată durata incidentului.
Ori, asemenea probatorii nu pot fi strânse decât în contextul începerii urmăririi penale, iar actele medicale, raportul medico-legal, întocmite în cauză și invocate de către procuror în motivarea soluției, nu pot constitui decât acte procedurale ale urmăririi penale.
Față de cele de mai sus, tribunalul a admis plângerea formulată ca fondată, constatând că soluția procurorului nu corespunde exigențelor legale și încalcă jurisprudența ÎCCJ și în plus nu a fost pe deplin fundamentată pe probatoriul strâns în faza actelor premergătoare, cu atât mai mult cu cât un asemenea probatoriu nu putea fi constituit decât în faza de urmărire penală.
Instanța a mai constatat că, în contextul începerii urmăririi penale împotriva lui (obligație ce revine organului de urmărire penală) se va proceda la completarea materialului probator în sensul reaudierii tuturor martorilor și a suplimentării, dacă se va impune, a probei testimoniale, a aprecierii cu privire la eventuale confruntări, impunându-se organului de urmărire penale strângerea probelor în mod riguros, cu necesitate pentru aflarea adevărului și, având în vedere că simplul aspect potrivit căruia actele medico-legale ar evidenția o agresiune exercitată asupra victimei cu un singur obiect tăietor-înțepător, nu este sustenabil în a elimina, de plano, vreo contribuție sub aspectul participației penale a făptuitorului la săvârșirea faptei.
O astfel de concluzie a organului de urmărire penală, trebuia să reprezinte rezultatul unui proces de evaluare și analiză a întregului material probator, în condițiile coroborării probelor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și intimatul.
În recursul său, parchetul a apreciat că în cauză se putea dispune neînceperea urmăririi penale atâta timp cât, după efectuarea probatoriilor dispuse de instanță, nu s-a stabilit că la săvârșirea faptei ar fi participat și o altă persoană care să se facă vinovată de săvârșirea unei fapte penale, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei decizii legale și temeinice.
De asemenea, s-a mai arătat că Tribunalul Dolj nu putea să pronunțe o soluție legală și temeinică atâta vreme cât nu s-a atașat spre observare dosarul de urmărire penală întocmit cu ocazia trimiterii în judecată a inculpatului -, ci doar un supliment al acestuia.
Intimatul - a solicitat admiterea recursului,așa cum a fost formulat, în baza art.38515pct.2 p, și art.3856alin.3 p, desființarea sentinței penale atacate, aceasta fiind netemeinică și nelegală iar pe fond, respingerea plângerii formulată de petenta ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din data de 21 ianuarie 2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. i cod penal.
Recurentul intimat a criticat soluția Tribunalului Dolj ca fiind nelegală, deoarece cauza a fost luată în pronunțare, fără ca dosarul de urmărire penală să fie atașat, deși s-au acordat 4 termene în acest sens, instanța neputând aprecia corect cu privire la situația de fapt. Relevanța dosarului de urmărire penală, mai arată recurentul, constă în aceea că el cuprindea probele administrate de procuror și la care face trimitere și instanța în soluția recurată, fiind astfel inutilă refacerea acestora, ele fiind avute în vedere de acesta la pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale pentru intimatul -.
Examinând recursurile formulate, prin raportare la criticile aduse, Curtea urmează ca în baza art.38515pt.1 lit.b p, să le respingă ca nefondate.
Critica comună a ambilor recurenți vizează faptul că Tribunalul Dolj, la pronunțarea sentinței recurate, nu a avut atașat dosarul de urmărire penală prin care a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor inculpatul, neavând astfel posibilitatea observării și analizării probatoriilor administrate de procuror în acest dosar, cu consecințe asupra soluției pronunțată de tribunal.
În acest sens, recurenții au precizat că mijloacele de probă indicate de Tribunalul Dolj prin sentința recurată, pentru a fi efectuate de procuror se regăsesc în dosarul de urmărire penală ce trebuia atașat, fiind astfel inutilă administrarea lor încă odată, cu atât mai mult cu cât ele au fost avute în vedere de procuror atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul -.
Curtea apreciază că o asemenea critică nu poate fi reținută ca justificată atâta vreme cât, cu ocazia examinării plângerii petentei în primul ciclu procesual, finalizat prin pronunțarea nr.625 din 13.12.2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin 848 din 15.10.2007a Curții de Apel Craiova, instanțele au dat indicația expresă procurorului de a începe urmărirea penală împotriva făptuitorului - pentru infr.prev.de art.174, 175 lit.i din p, având în vedere inclusiv dosarul de urmărire penală în integralitatea sa, indicație pe care însă procurorul nu a respectat-
Atât prin decizia 610 din 23.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, cât și printr-o soluție mai recentă pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr.42/-, s-a statuat obligația imperativă a procurorului de a respecta dispozițiile instanței investită cu o plângere fundamentată pe art.2781p, și de a nu putea dispune din nou neînceperea urmăririi penale atâta vreme cât instanța statuase definitiv că procurorul trebuie să înceapă urmărirea penală.
În cauză, fără a avea în vedere această practică constantă a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul nu s-a conformat indicației exprese și imperative a instanței de a începe urmărirea penală împotriva făptuitorului - pentru infr.prev.de art.174,175 lit.i p, dispunând din nou, prin rezoluția din 21.01.2008 dată în dosarul nr.1362/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, neînceperea urmăririi penale față de acest făptuitor, încălcând astfel principiile liberului acces la justiție și puterii lucrului judecat.
Pornind de la indicația expresă a instanței, cât și de la dispoziția art.200 p referitoare la obiectul urmăririi penale, procurorul era obligat ca să înceapă urmărirea penală în condițiile art.228 p, și, ulterior, după administrarea tuturor probelor, potrivit art.202 p, putea să dispună una din soluțiile limitativ prevăzute de codul d e procedură penală, respectiv încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau trimiterea în judecată.
Tocmai ca urmare a nerespectării de către procuror a dispozițiilor legale menționate anterior și emiterii unei noi rezoluții de neînceperea urmăririi penale, fără a administra vreo probă suplimentară, soluție menținută de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, petenta a fost obligată să formuleze o nouă plângere împotriva rezoluției procurorului, plângere admisă prin sentința recurată de către Tribunalul Dolj, instanța dispunând încă o dată ca procurorul să înceapă urmărirea penală împotriva lui - pentru săvârșirea inf.prev.de art.174-175 lit.i p, stabilind expres ce fapte și împrejurări urmează a fi constatate de către procuror, precum și ce mijloace de probă trebuie să administreze în legătură cu aceste fapte și împrejurări.
În aceste condiții, Curtea apreciază că recursurile formulate atât de către Ministerul Public, cât și de către intimatul - sunt nefondate, deoarece Tribunalul Dolja considerat în mod temeinic și legal că procurorul nu a respectat dispozițiile legale imperative rezultate din pronunțarea 625 din 13.12.2006 cât și jurisprudența constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, numai în cadrul urmăririi penale putându-se administra toate probele necesare stabilirii corecte a stării de fapt și vinovăției persoanelor implicate în incidentul care a avut loc în noaptea de 06 - 07.11.2004.
Concluzionând, Curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b p să respingă recursurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și intimatului -, ca nefondate.
Văzând și art.192 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și intimatul împotriva sentinței penale nr. 50 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă recurentul intimat la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică 1 octombrie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/23.10.2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Membri Robert Emanoil Condurat
