Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 65/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 65/PI/2009
Ședința publică din 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
Grefier: - -
DNA - Biroul Teritorial Oradeaa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul.
Se constată că plângerea a fost dezbătută în data de 13 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din această dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru azi, 27 mai 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 25 iunie 2007, dată în dosarul nr. 20/P/2007, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradeaa dispus, în baza art. 13 alin. 1 lit. b din OUG nr. 43/2002, art. 228 Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale împotriva magistraților judecători de la Judecătoria Oradea și de la Tribunalul Bihor, precum și față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 1 lit. a, c, art. 6 și 7 din nr. 78/2000, respectiv dare de mită, prev. de art. 255 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 1 lit. e, art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.
În motivarea rezoluției s-a reținut că, prin rezoluția din 26 aprilie 2007, dată în dosarul nr. 168/P/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători, de la Judecătoria Oradea și, de la Tribunalul Bihor, precum și față de late persoane, sub aspectul comiterii infracțiunilor de sustragere sau distrugerea de înscrisuri, prev. de art. 242 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal și fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, disjungerea cauzei în ceea ce privește infracțiunile de corupție reclamate ca fiind săvârșite de către magistrații și și declinarea competenței de soluționare în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.
S-a reținut că, din cuprinsul rezoluției de disjungere și declinare, rezultă că petentul, fiind nemulțumit de hotărârile judecătorești date de instanțele de judecată, a solicitat ca magistrații judecători care au făcut parte din acele complete să fie cercetați și pentru fapte de corupție.
De asemenea, s-a reținut că, pe lângă plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, petentul a formulat și o altă sesizare, către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, prin care a reiterat acuzațiile din prima plângere, solicitând și efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii unor presupuse fapte de corupție săvârșite de către magistrații judecători, de la Judecătoria Oradea și, de la Tribunalul Bihor, plângerea fiind înregistrată la această unitate de parchet sub nr. 81/VIII.I din 6 aprilie 2008 și care a fost conexată la prezenta cauză.
În urma efectuării actelor premergătoare, au rezultat următoarele:
Petentul a relatat, cu ocazia audierii din 28 mai 2007, faptul că, în trecut a fost condamnat pe nedrept în anul 1971 la o pedeapsă de 3 ani închisoare, din care a executat efectiv 2 ani și 5 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei de stat și deținere ilegală de valută. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și confiscarea specială a sumelor de 100 dinari și 10.000 lei italiene, care au fost găsite asupra sa.
În anul 2004, petentul a înregistrat pe rolul Tribunalului Bihoro acțiune civilă prin care a solicitat restituirea sumelor confiscate în 1971, precum și plata unor daune morale în valoare de 11 miliarde euro, cererea sa fiind înregistrată la secția civilă sun nr. 571/2004.
Mai susține petentul că, în toamna aceluiași an, ar fi solicitat o audiență la conducerea Tribunalului Bihor și, cu ocazia discuției cu care ar fi avut-o cu judecătorul, vicepreședintele Tribunalului Bihor, aceasta i-ar fi sugerat, mai întâi, să-și reducă pretențiile la 5,5 miliarde euro, iar apoi i-ar fi pretind în mod direct 50% din această sumă, pentru a pronunța o soluție favorabilă.
Discuțiile, potrivit afirmațiilor petentului, ar fi avut loc în biroul de la Tribunalul Bihor în care avea loc audiențele, fără participarea altor persoane.
Prin sentința civilă nr. 843/C/2006, pronunțată în dosarul nr. 571/2004, Tribunalul Bihor ( președinte de complet - judecător ) a respins acțiunea petentului ca fiind prescrisă.
Referitor la susținerile petentului, în ceea ce îl privește pe, potrivit cărora acesta ar fi cumpărat influență pe lângă magistrați, ori i-ar fi mituit, s-a reținut că petentul ar fi înaintat o acțiune civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în anul 2005, prin care a solicitat anularea parțială a unui titlu de proprietate emis pe numele lui, tatăl lui. Cum nu a avut câștig de cauză, petentul a susținut că instanța a ignorat probele evidente, pe baza cărora ar fi trebuie să i se admită cererea.
S-a reținut că, în fapt, este vorba despre un teren identificat în topograficul 921 Chiei, cu o întindere de 11308 mp și care, conform titlurilor de proprietate 785/1995, respectiv 1925/1998, a fost atribuit atât lui, cât și petentului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.479 din 1.03.2005, în calitate de moștenitor al defunctului, a transmis dreptul de proprietate asupra acestui imobil lui și soției acestuia,.
Prin sentința civilă nr. 6842/2005, judecătorul de la Judecătoria Oradea, a dispus anularea parțială a titlului nr.1925/1998 emis pe seama petentului, hotărârea fiind menținut de către completul de judecată al Tribunalului Bihor care a soluționat recursul, președintele acestui complet fiind.
Cu ocazia audierii sale, petentul a arătat că a formulat plângerea în urma unei discuții private pe care a avut-o cu, acesta din urmă afirmând că "justiția din O este la picioarele sale și ce spune el, așa se face", fapt care i-a creat convingerea că ar fi săvârșit fapte de corupție, în sensul că ar fi mituit judecătorii care i-au dat hotărâri favorabile.
S-a procedat la audierea lui care a negat că ar fi făcut astfel de afirmații și a declarat că, niciodată, un judecător nu a pretins sau primit de la el vreo sumă de bani pentru pronunțarea unor hotărâri favorabile.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă săvârșirea vreunei infracțiuni de către magistrații judecători care au soluționat dosarele la care face referire petentul și că, susținerile acestuia din urmă sunt subiective, nefondate, fiind întemeiate doar pe convingerea greșită că, pierderea unui proces nu se poate explica decât pe coruperea judecătorilor, mai ales în contextul în care probele propuse de petent nu au fost apreciate ca atare. În acest sens, petentul a și declarat că "având în vedere această afirmație (a lui ), și hotărârile judecătorești, care consider că mă nedreptățesc, am formulat această plângere, crezând că le-a corupt pe judecătoare - spre a da aceste sentințe favorabile lui".
Procurorul de caz a reținut că, liberul acces la justiție, consacrat atât de jurisprudența CEDO, cât și în Constituția României, presupune libertatea oricărei persoane lezate în drepturile sale de a se adresa organelor judiciare. În același timp, plângerile penale formulate împotriva judecătorilor de către participanții la proces, nemulțumiți de soluțiile date în cauză, trebuie să se subsumeze acelorași principii de drept care garantează aflarea adevărului și înfăptuirea justiției în orice cauză, fără a se constitui însă în mijloace de presiune de natură a aduce atingere independenței și imparțialității acestora.
S-a apreciat că, față de declarațiile și înscrisurile aflate la dosar, doar afirmațiile petentului, necoroborate cu alte probe, nu sunt în măsură să conducă la dovedirea faptelor reclamate.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții, în condițiile art. 278 Cod procedură penală, a fost respinsă de procurorul șef al Serviciului Teritorial Oradea al, prin rezoluția din 9 iulie 2007, dată în dosarul nr. 129/II.2/2007.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul, pe care a adresat-o secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată sub dosarul nr-, dosar în care, prin sentința nr. 561 din 26 septembrie 2007, s-a dispus trimiterea plângerii formulată de petent acestei instanțe, spre competentă soluționare.
Recursul declarat de petent împotriva acestei sentințe a fost respins de Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 429 din 7 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr-.
Dosarul a fost înregistrat la această instanță sub dosarul nr-.
Petentul a solicitat să se admită plângerea, să se infirme rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și să se trimită dosarul la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de intimați.
Prin concluziile scrise depuse la dosar petentul a invocat prevederile Codului d e procedură penală, ale Codului civil, Constituția României, legile statului român și Convenția europeană a drepturilor omului și dispozițiile art. 50 din Constituția României, arătând că are un handicap accentuat.
A arătat petentul că parchetul nu a efectuat și administrat toate probele în cauză, că nu a fost asistat de un avocat sau de un membru de familie, care să-i citească declarațiile pe care le-a dat și semnat și că nu a fost audiat de un procuror din DNA
În aceste condiții, petentul a arătat că înțelege să "conteste" declarația pe care a dat-o, deoarece nu cunoaște conținutul acesteia, pentru că nu i-a fost citită și nici nu i s-a dat această posibilitate.
Petentul face apoi referire la dosarul civil în care s-a judecat cererea privind anularea titlurilor de proprietate, făcând referire la probele ce au fost administrate în cauză, solicitând anularea sentinței nr.6842/2005 a Judecătoriei Oradea și a deciziei nr. 375/R/2006 a Tribunalului Bihor, deoarece acestea ar contraveni altor sentințe.
Examinând rezoluția atacată prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar plângerea formulată de petent este nefondată și va fi respinsă ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a constatat procurorul de caz că afirmațiile petentului nu sunt coroborate cu alte probe și nici în măsură să ducă la dovedirea faptelor reclamate.
Conform art. 17 alin. 2 Cod penal, infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale or, în speță, nici din conținutul plângerii petentului și nici din probele administrate în faza actelor premergătoare nu rezultă că cei reclamați au comis vreo infracțiune, astfel că, în mod corect s-a dispus față de aceștia neînceperea urmăririi penale.
În speță nu s-a dovedit intenția frauduloasă a judecătorilor, manifestată prin favorizarea unei părți din proces în detrimentul celeilalte, ceea ce în speță nu s-a dovedit, cu atât mai mult săvârșirea de către intimați a unor fapte de corupție conform celor indicate de petent, la dosar neexistând indicii sau probe în acest sens.
Împrejurările invocate de petent, abia prin concluziile scrise depuse la dosar, în sensul că nu i-ar fi fost asigurată apărarea în faza de urmărire penală, nu pot fi analizate în această fază procesuală, petentul având posibilitatea, în acel moment procesual să solicite, în condițiile în care aprecia că nu își putea face singur apărarea și dacă nu avea posibilitatea să-și angajeze un apărător ales, să i se asigure un apărător din oficiu.
De asemenea, în ceea ce privește declarația dată de petent la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA (filele 9-12 din dosarul nr-), se constată că a fost semnată de către petent pe fiecare pagină, petentul necontestând, la acea dată, conținutul ei.
Ținând seama de natura și obiectul plângerii, procurorul care a pronunțat rezoluția atacată nu avea obligația să procedeze la audierea petentului, iar în ceea ce privește solicitarea petentului, privind anularea unei sentinței civile și a unei decizii, pe motiv de contradictorialitate, această cerere nu poate fi analizată în acest cadru procesual.
Față de cele ce preced, curtea va constata că rezoluția atacată este temeinică și legală, considerent pentru care, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va dispune respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petent urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta să fie obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în O,-, jud. B, împotriva rezoluției e neîncepere a urmăririi penale din 25 iunie 2007 DNA - Serviciul Teritorial Oradea, dată în dosarul nr. 20/P/2007 și menținută prin rezoluția din 9 iulie 2007 procurorului șef al Serviciului Teritorial Oradea al DNA dată în dosarul nr. 129/II.2/2007 și menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, dispune obligarea petentului la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședința publică de azi, 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
red. sentință -
tehnored. 2 ex. 05.06.2009, pc
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia
